Lichidatorul Ioan Tudor, acuzat de subminarea economiei naţionale! Cine îi ţine spatele?

Nu mai puţin de 10 infracţiuni penale ar fi putut face încă din anul 2008 obiectul unor dosare impresionante în care acuzatul este unul şi acelaşi: lichidatorul Ioan Tudor, practicianul în insolvenţă despre care există probe incontestabile care ar putea conduce spre o singură concluzie: subminarea economiei naţionale.

Mai mult decât atât, documentarea laborioasă a actelor în posesia cărora a intrat Reper 24 indică fără echivoc existenţa unei structuri infracţionale organizate.

Din păcate atât DNA şi nici DIICOT nu au reuşit până în acest moment să limpezească apele tulburate de lichidatorul Tudor şi asociaţii săi vizibili sau din umbră. De cele mai multe, atunci când acuzaţii atât de grave trenează în jurul unui personaj cercetat de justiţie în nenumărate dosare, întrebarea care vine de la sine este: Cine îi ţine spatele lichidatorului Tudor? Cine sunt cei care îşi doresc ca acest personaj mai mult decât controversat să îşi facă în continuare „treaba“, fără ca nimeni să nu îl deranjeze? Sunt întrebări care de prea mulţi ani de zile nu îşi găsesc răspuns, chiar dacă pe surse nume grele din politică, armată, administraţie publică sunt vehiculate ca părtaşe la acest genocid devalizator al fostelor companii de stat ajunse pe mâna firmelor controlate de Tudor.

Mai multe societăţi care aparţineau statului din judeţe precum Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş şi alte judeţe, au încăput pe mâna celui care le-a lichidat după cum au primat interesele proprii, dincolo de litera legii.

Ioan Tudor este autorul licitaţiei în care un microbuz funcțional care aparţinea fostei societăţi de transport urban Prescom se putea achiziţiona cu 600 de lei, cu 5.000 de lei putând fi achiziţionat un adevărat parc auto cu 12 autoturisme și două microbuze! Absolut toate fiind vehicule funcționale! În vreme ce pentru unii este greu, dacă nu aproape imposibil, să achiziţioneze un autoturism la preţul de 5.000 de lei, lichidatorul Tudor a scos la vânzare pentru această sumă nu mai puţin de 14 mașini!

Nici societatea de stat CET nu a scăpat de mâna „binevoitoare“ a aceluiaşi lichidator judiciar, Ioan Tudor, care, prin două societăţi, SCP Tudor şi Asociaţii SPRL Bucureşti şi SCP IT Management Advisors SPRL Timişoara, cerea în instanţă recuperarea unor importante sume de bani de la datornicii faţă de CET. În primul rând, de la Consiliul Local Reşiţa, care, culmea, era şi unicul acţionar al CET-ului. Aşa au ajuns pe masa judecătorilor dosarele Nr. 2886/115/2011, 3710/115/2011 sau 2183/115/2010.

În consecinţă, la 29 noiembrie 2011, judecătorul Nicuşor Maldea, de la Tribunalul Caraş-Severin – astăzi aflat în arest, despre care procurorii au demonstrat că era în cârdăşie cu lichidatorul Tudor, a admis cererea CET-ului şi a obligat Municipiul Reşiţa la plata sumei de 11.514.582,15 lei, în termen de zece zile de la data comunicării ordonanţei. Mai mult decât atât, acelaşi judecător mânjit, în fapt nimic mai mult decât un pion în reţeaua infracţională a lui Tudor, a obligat municipalitatea să suporte şi cheltuielile de judecată, acestea însemnând nu mai puţin de 6,2 miliarde de lei vechi. Jaf din visteria banilor publici, cu complicitatea justiţei!! Şi ca siderarea să fie totală, această sumă reprezenta de fapt onorariul avocatului Sebastian Caradji, care, la data de 12 octombrie 2011, a emis o factură de 500.000 de lei, plus 120.000 de lei reprezentând TVA.

 Lichidatorul Tudor – ravagii cu proprietăţile fostelor companii, având în spate justiţiari care ar fi trebuit să ne apere de acte penale!

Judecătorul Nicuşor Maldea de la Tribunalul Caraş Severin a fost arestat preventiv pe data de 17 octombrie 2015 şi este cercetat de procurorii DIICOT, fiind suspectat că a primit 80.000 de euro pentru a admite cererile de intrare în faliment formulate de două societăţi comerciale. Şi ghici cine este personajul care s-a „preocupat“ de falimentul celor două societăţi? Exact el, lichidatorul Ioan Tudor, conducător suprem al societăţii de insolvenţă Tudor şi Asociaţii sau IT Management Advisors.

„După intrarea în faliment, unul dintre membrii grupului infracțional, Ioan Tudor, având calitatea de lichidator judiciar, a procedat la vânzarea bunurilor acestor societăți în faliment, la prețuri subevaluate, către alte societăţi controlate de către membrii grupului, societăți care, la rândul lor, au valorificat bunurile respective către terți la o valoare mult mai mare”, susțin procurorii.

Curat murdar, coane Iancule! Deci lucrurile pe care le proba şi le demonstra negru pe alb, încă din 2008, cetăţeanul Ionescu în cazul imobilelor Uzinei de Preparare Teliuc din judeţul Hunedoara stau în picioare!

Dacă acest investitor ar fi fost luat în seamă de procurorii DNA şi DIICOT, marele act de devalizare a fostelor companii de stat şi subminare a economiei naţionale ce poartă amprenta lui Ioan Tudor ar fi fost limitat ca şi proporţii.

Conform celor declarate de hunedoreanul Gheorghe Ionescu, lichidatorul Ioan Tudor i-a pretins suma de 100.000 de euro, bani negri, şpagă, mită sau cum doriţi să-i spuneţi, pentru ca investitorul să obţină din partea lichidatorului transferul proprietăţii asupra terenului aferent clădirilor pe care Ionescu le cumpărase şi cărora acesta dorea să le dea o utilitate turistică şi de agrement. Fiind şocat de pretenţiile acestuia, Ionescu a sesizat DNA Alba cu privire la luarea de mită pe care urma să o comită lichidatorul. Astfel s-a format dosarul 70/P/2009 procedându-se la interceptarea convorbirilor telefonice şi la înregistrări în mediul ambiental care îl au ca personaj principal pe Ioan Tudor.

Afacerişti reşiţeni au beneficiat de „serviciile“ lichidatorului Tudor! Cine răspunde pentru ilegalităţile dovedite? Nimeni

Iată spre exemplu o interceptare din data de 5 mai 2009, de la ora 19:42, care nu are nicio legătură cu investitorul hunedorean, dar una în care apar informaţii despre modul în care se preocupa de bunul mers al lucrurilor marele lichidator Tudor la companiile din Caraş-Severin.

După ce Tudor şi un personaj de la firma DEBISUD IMPORT EXPORT SRL Reşiţa se întâlnesc şi se îmbrăţişează, discuţia trece în planul concretului:

Tudor – Vroiam să îţi spun că am câştigat podurile, macaralele
Cetăţean – Hai nu mai spune?!
Tudor – Şi vreau să le vând la preţ de fier vechi.
Cet. – Hai nu mă înnebuni?!
Tudor -Pe voi vă interesează?
Cet. – Pe noi ne interesează, cum să nu!!
Tudor -Să le aveţi acolo. Le folosiţi…
Cet. – Incredibil! Cum ai reuşit?
Tudor -ce dracu, nu suntem butic! Ţi-am zis că există posibilitatea să…no, să şi pierd, dar uite că n-am pierdut
…………………………………………

Acelaşi lichidator Ion Tudor face deja planul în faţa reprezentantului pentru licitaţia de achiziţie a podurilor rulante şi a macaralelor:

Tudor – O să dau un anunţ prin 20 să fie licitaţia. Dar până atunci trebuie să vorbim.

Pe înţelesul tuturor:

Tudor este lichidator într-o procedură. Printre bunurile supuse lichidării se află poduri rulante mobile, macarale, instalaţii de ridicat aflate într-o hală sau mai multe hale industriale. Îl contactează pe un personaj de la o firmă reşiţeană, Debisud Import Export. Atunci când se referă la bunurile supuse lichidării o face ca şi cum el, în nume propriu, le-ar fi câştigat, „Am câştigat podurile. Macaralele“. Îi explică personajului că el, Tudor Ion, vrea să vândă la preţ de fier vechi. De unde rezultă că nu Adunarea Creditorilor stabilea preţul şi modalitatea de vânzare, ci el era stăpân peste întreaga desfăşurare a lucrurilor! Paradoxal îi oferă „prietenului“ acele poduri rulante la preţ vechi, dar ca să le folosească! Acesta acceptă bucuros, permiţându-şi să refuze ceea ce nu se mai poate autoriza ISCIR, deci e clar că le doreşte pentru folosinţă. Mare atenţie la finalul frazei cu organizarea licitaţiei, care se încheie cu: „Dar până atunci trebuie să vorbim“. Ce să vorbească? Cu siguranţă detalii legate de partea ce, cum şi cât ar trebui să revină părţilor implicate sau de persoana interpusă care va apărea în peisajul licitaţiei.

Astfel de convorbiri interceptate de procurorii DNA, purtate între celebrul lichidator şi persoane care au beneficiat de „serviciile“ sale sunt menite să facă lumină în dosarele în care lichidatorul Ion Tudor este acuzat de Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, Abuz în serviciu contra intereselor publice, Gestiune Frauduloasă, Delapidare, Fals şi uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Şantaj, Trafic de Influenţă, Distrugere, Asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi cu siguranţă cel mai grav INFRACŢIUNI de SUBMINARE A ECONOMIEI NAŢIONALE şi vin să demonstreze modul în care obişnuia să opereze lichidatorul Ion Tudor. Desigur ele vor fi date publicităţii de către Reper 24 şi în perioada următoare.

Cârtiţe în interiorul DNA?

Pentru că investitorul Gheorghe Ionescu nu a avut cei 100.000 de euro cash, i-a propus lichidatorului Tudor un apartament în Timişoara, acesta fiind de acord în principiu. S-a încercat organizarea unui flagrant, ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul DNA spunându-i investitorului că din interceptări rezultă destule elemente incriminatoare la adresa lichidatorului. La scurt timp, acelaşi ofiţer avea să-l informeze pe Ionescu că totul a căzut, fiind trădat de persoane din interior despre întreaga operaţiune! Totul ar fi căzut ca urmare a implicării unui mare politician care, din cele susţinute de investitorul Ionescu ar fi intervenit la procurorul DNA care instrumenta dosarul. În dosar soluţia a fost un NUP motivat mai mult telegrafic decât printr-o argumentaţie solidă, aşa cum îi stă bine DNA-ului, o instituţie în care românii au început să îşi pună mari speranţe.

În concluzie, cerem specialiştilor DNA şi DIICOT verificarea atentă a tuturor companiilor de stat păstorite de-a lungul anilor de lichidatorul Ioan Tudor, prin societăţile Tudor şi Asociaţii sau IT Management Advisors!

Pentru acei justiţiari care doresc să facă lumină până la capăt…Am stat destul în aşteptarea soarelui răsare, ce va veni pe strada acestui neam…

Sergiu TABAN