Spadasinele noastre – Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop şi Loredana Dinu – au cucerit medalia de aur, prima pentru delegația României, la Jocurile Olimpice de la Rio în proba pe echipe.
La „Olimpiade” scrima românească a etalat de-a lungul anilor mari campioni laureați cu aur, cum au fost Ionel Drâmbă în 1968 la Mexico, Laura Badea în 1996 la Atlanta sau Mihai Covaliu în 2000 la Sydney. De această dată aurul olimpic ne-a fost adus de echipa feminină la spadă, o premieră pentru țara noastră.
Probabil că pentru foarte mulți dintre noi performanța spadasinelor, chiar dacă reprezintă primul succes la această ediție braziliană care se prefigurează foarte săracă pentru noi, românii, pare normală sau chiar trece neobservată. Victoriile româncelor împotriva echipelor Statelor Unite, Rusiei și Chinei par naturale și s-ar putea să fie date repede uitării când vreun fotbalist mediocru marchează un gol chinuit într-un la fel de mediocru derby dâmbovițean.
Dacă după „încleștarea titanilor” din fotbalul autohton se vor mai bate monumental și galeriile sau fanii, cum se numesc acum, nu ne vom mai aminti nimic de noaptea extraordinară de la Rio de Janeiro, când echipa națională de spadă a României a obținut aurul olimpic după ce a învins noua elită a scrimei mondiale SUA, Rusia și China.
Referirea la victoria noastră împotriva acestei noi elite mondiale este îndreptățită pentru că de-a lungul timpului scrimerii români i-au învins și pe reprezentanții celorlalte forțe tradiționale din acest nobil și vechi sport, printre primele olimpice, și anume pe francezi, pe italieni, pe unguri, pe nemți și pe polonezi.
Detaliile despre istoricul performanțelor românești în scrimă sunt argumente pentru a înțelege cât de mare este performanța fetelor noastre. Principala explicație a acestui succes uriaș pentru olimpismul românesc se regăsește în valoarea astăzi și acum a acestei echipe: fetele medaliate cu aur acum câteva zile la Olimpiadă sunt câștigătoare de cinci ori ale Campionatului european și de două ori ale Campionatului mondial la spadă pe echipe. Aceasta este explicația și se referă la valoarea sportivă a spadasinelor noastre, iată confirmată la marile competiții din ultimii ani.
Morala este însă alta: nu poți să fii nimeni și nimic și să ajungi deodată campion și cu atât mai mult medaliat cu aur la Jocurile Olimpice. Acest principiu este valabil și în viață, și în sport. Lecția românească de spadă ar trebui pricepută, ca de altfel și morala mai sus enunțată, de către toți cei ce neglijează valoarea: decidenții din lumea sportului, oamenii politici și managerii mass-media care acordă cu greu doar câteva zeci de secunde marilor performanțe și minute în șir lumii mediocre, dar de scandal din sportul românesc.
Cezar DRAGOMAN
