Poate părea inadecvată apropierea marelui noastru poet naţional Mihai Eminescu de fenomenul fotbal, dar parafrazarea cunoscutului vers din Scrisoarea a III-a mi s-a părut a fi cea mai potrivită privind cele două întâmplări din campionatul judeţean Caraş-Severin pe care am să le relatez în continuare. Liga a IV-a cărăşeană a oferit mai mereu o luptă acerbă pentru promovare şi orgoliile nemăsurate se întâlneau aproape la fiecare meci ce se disputa fie la Zăvoi sau la Glimboca sau la Berzasca sau la Bozovici sau chiar la Ohaba Mâtnic. Unul dintre meciurile cu implicare indirectă asupra desemnării echipei ce va promova în liga a 3-a, în dispută fiind angrenate CFR din Caransebeş şi Minerul din Moldova Nouă, urma să se joace la Zăvoi. Aici, gazdele erau „ambiţionate”, respectiv „stimulate”, înainte de meci, de conducerile echipelor interesate, să câştige sau să piardă meciul cu Minerul Moldova Nouă pentru a da cale liberă gugulanilor sau celor de la Dunăre spre eşalonul superior. În tribune, pe părţi diametral opuse, Alexandru-Sandu Silvăşan, preşedintele grupării ceferiste din Caransebeş, dincoace, omologul miner, Dan Grecu de la Moldova Nouă. Alături de cei doi, printr-o mişcare armonică dintr-o parte în cealaltă, subsemnatul, cu un carneţel de notiţe în mână. La pauză, cei de la Zăvoi conduceau cu 1-0 prin golul înscris de vârful de atac Brabilă spre bucuria lui Silvăşan care îşi freca mâinile de satisfacţie. După pauză însă lucrurile au luat o întorsătură de 180 de grade. Ca la un semn parcă făcut cu o baghetă magică gazdele nu au mai trecut de jumătatea terenului şi oaspeţii de la Moldova Nouă au luat cu asalt poarta celor de la Zăvoi. Simţind ceva necurat la mijloc, la scorul de încă 1-0, am coborât din tribună şi spunând celor din jurul meu că merg să fac rost de goluri pe peliculă, m-am plasat cu obiectivul aparatului meu foto în spatele portarului gazdelor aşteptând deznodământul previzibil. Aşa cum am presimţit, poarta echipei lui Otto Reitmayer, antrenorul celor de la Zăvoi, a fost perforată de nu mai puţin de 4 ori la rând, amfitrionii înscriind şi ei odată, aşa de…„florile mărului”. După meci, centralul Mircea Medar din Reşiţa „regreta” faptul că nu a fluierat sfârşitul meciului încă din minutul 60, cu puţin timp înainte de marcarea golului egalizator al celor din Moldova Nouă. Tot el, la sugestia celor de la Caransebeş, a făcut după meci un raport suplimentar arătând cele petrecute. Eu, la rândul meu, am descris aidoma faptele aşa cum le-am văzut, la o emisiune TV Caransebeş moderată de Fane Mănescu. Transportul cu maşina de la Reşiţa la studioul TV din Caransebeş şi retur mi-a fost asigurată benevol de nimeni altul decât de cel interesat şoferul… Alexandru Silvăşan. Aşa cum era de aşteptat, eforturile preşedintelui de la CFR Caransebeş au fost în zadar, rezultatul de pe teren, 2-4 fiind menţinut cu îndărătnicie de comisiile abilitate din AJF Caraş-Severin. (FOTO 2 – Păpuşarii fotbalului judeţean, preşedinţii Alexandru Silvăşan – CFR Caransebeş, Dan Grecu şi Vlăduţ Bosoancă – Minerul Moldova Nouă, Adrian Ponoran – Arsenal Reşiţa şi Sava Ianici – Universitatea Reşiţa)
Tot în acelaşi campionat cu cântec am participat ca ziarist la meciul Bistra Glimboca – Minerul Moldova Nouă în care oaspeţii, încurajaţi de o galerie numeroasă, sperau la o victorie facilă în faţa glimbocenilor. Că mingea este rotundă în fotbal s-a dovedit şi de data aceasta, până în minutul 80 scorul a rămas alb, plasa porţii gazdelor rămânând virgină cu tot efortul golgeterului Asandului de a o perfora. Atunci, aflat lângă mine, „Împăratul Simi”, primarul din Glimboca, a făcut un „semn” la care toată apărarea gazdelor s-a dat la o parte şi un jucător de pe malurile Dunării a slalomat singur, driblând succesiv linia careului de 16 metri, punctul cu var, careul mic şi chiar linia porţii de care a trecut uşor, înscriind în poarta goală. Marţi, Fotbal Vestul la care am colaborat pe atunci, a titrat cronica meciului de la Glimboca exact cu titlul articolului de faţă. Anul acela Minerul a promovat în liga a 3-a alăturându-se unui grup de formaţii cărăşene din care, pe motivul „frate ca frate dar brânza-i pe bani” nu va promova în eşalonul secund niciuna, cei deştepţi, gorjenii, timişenii sau arădenii lansându-şi succesiv câte unul din „fraţi” să termine pe primul loc. În final, vă ofer o fotografie ghicitoare în care, un WC este plasat în mod ciudat. Întrebare: recunoaşteţi stadionul localităţii în care preşedintele clubului, superstiţios, îşi îmbrăca chiloţii pe dos în ziua meciului?
Ing. Petru FUCHS
