Din punct de vedere calendaristic, întâi martie este considerată prima zi a primăverii. E drept că până la echinocțiul de primăvară mai sunt aproape 3 săptămâni (20 martie). Atunci ziua va fi egală cu noapte și va începe primăvara din punct de vedere astronomic. Până atunci marcăm această zi dedicată mărțișoarelor și femeilor iubite din viața noastră. De unde vine însă istoria mărțișorului? Originea se pierde în negura timpului, însă poveștile și legendele legate de această zi s-au păstrat până în zilele noastre. Iată ce spune historia.ro:
„Una din legendele simbolului primăverii ne spune că odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tânăr, l-a răpit și l-a închis într-o temniță, provocând suferință întregii naturi.
Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau… până nici copii nu mai râdeau. Nimeni nu știa ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să îl înfrunte pe zmeu și să elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, având puterea multora dintre pământeni. Călătoria tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Spre sfârșitul ierni, acesta a găsit castelul zmeului și s-au luptat zile întregi până când zmeul a fost doborât.
Slăbit și grav rănit, tânărul a reușit să ajungă până la temnița soarelui, l-a eliberat, dupa care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer și a vestit venirea primăverii, umplând de fericire inimile pământenilor. De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași, unul alb și unul roșu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați. Roșul semnifică dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui tânărului voinic. Albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii“.
O altă legenda a mărțișorului ne spune că într-una din zile, umblând cu oile pe munți, baba Dochia a găsit o pară pe care a legat-o cu un fir de ață. Toate acestea s-au întâmplat într-o zi de 1 Martie, de atunci extinzându-se obiceiul.
Trecând de la legende și lumea de basm la cea reală, descoperirile arheologice arată că: „se celebra prima zi a primăverii încă de acum 8000 de ani, pe vremea dacilor simbolurile primăverii fiind confecționate din timpul iernii, urmând să se poarte după ziua de 1 Martie. Pe atunci mărțișoarele erau fie niște pietricele colorate în alb și roșu înșirate pe o ață, fie o monedă (sau mai multe) legate cu fire subțiri de lână albe și negre (în unele locuri alb cu roșu). Dacii credeau că mărțișoarele aduceau noroc și le purtau până când înfloreau copacii“.
În zilele noastre, bănuțul purtător de noroc al dacilor aproape că a dispărut, el fiind înlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animăluțe din plastic sau din sticlă, inimioare, fețe zâmbitoare, pietricele frumos colorate sau orice poate atrage un cumpărător grăbit sau în pană de idei. Astăzi, ziua de 1 Martie e o adevărată comoară pentru comercianții ambulanți care îți iau ochii cu fel și fel de “mărțișoare”, fără a cunoaște însă adevărata legendă a tradiționalului mărțișor. Ziua de 1 Martie are o bogată încărcătura comercială, încărcătura ce o depășește de multe ori pe cea tradițională.
„Tradiția spune că mărțișorul se poartă până în momentul în care înfloresc trandafirii sau vișinii. Atunci firul roșu se pune pe un trandafir sau pe o ramură a unui vișin. În alte regiuni, mărțișorul se poartă atât cât durează zilele Babelor sau până la Florii, când se scoate și se agață de crengile unui copac. Se crede că, dacă pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci când mărțișorul este aruncat după o pasăre, purtătorul va fi ușor precum pasărea“.
Dan AGACHE
