Hristos a Înviat!

În aceste clipe ale luminii, ale bucuriei și Învierii, simt să împărtășesc cu voi câteva idei.

Cred că a venit clipa iertării, a cugetării și a bucuriei duhovnicești. După ce a pătimit pentru noi, Hristos pentru a ne răscumpăra sufletele și a ne reda nemurirea, El însuși a murit pe cruce îmbrățișându-ne pe toți și rugându-se chiar și pentru cei ce L-au răstignit.
Oare nu este cea mai mare dovadă că Dumnezeu ne iubește? Ce exemplu ne-a dat? S-a jertfit și trăit nu pentru sine, ci pentru noi. La ce trăim se prea pare că nu Mântuitorul este exemplul nostru. S-a întrupat în om și în același timp L-a dăruit pe unicul Său fiu pentru ca noi dincolo de mormânt să aflăm viața.

Uităm să credem în Înviere. Ne rugăm doar pentru traiul de aici, însă, dragii mei, ce Dumnezeu ar fi acela care ne-a creat doar pentru a muri? V-ați gândit vreodată? Nu! Vă spun cu crezarea că nu acesta e scopul, ci Învierea. Probabil înțeleg profund acest adevăr, cei cărora le-au plecat cei dragi. Acolo se simte taina. Când la mormântul unui om iubit ai nădejdea că sărutul ce l-ai pus pe cruce ajunge la cel ce este lângă Domnul. Părinții care și-au pierdut copii știu despre ce vorbesc. Acolo în inima lor își simt făpturile cum bat la unison cu ei și Dumnezeu într-o altă lume, mai bună, fără boală, durere sau deces, acolo în Împărăția Tatălui unde nădăjduim să ajungem și noi pentru a ne bucura o eternitate.

Cât încă mai îngăduie Dumnezeu o nouă zi pentru fiecare în parte e momentul pentru a plânge, râde, iubi, nădăjdui, zâmbi, ruga, citi, asculta muzică bună, plimba, dărui, ierta, visa. Fiecare zi e nouă șansă spre cer!

Un sfânt a spus că Hristos a mântuit tâlharul care s-a căit pe cruce, pentru ca oricine păcătuiește să nu deznădăjduiască, iar nu pe amândoi pentru ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în Mila Lui. Sigur că Mila Lui este nemăsurată, însă dacă încercăm să înțelegem cu toată inima aceste spuse, conștientizăm că suntem permanent la un pas de a părăsi pământul, deci clipa mântuirii trebuie să o vedem mereu în prezent. Acum și nu mai încolo, toate. Acum iubesc și iert și mă împac cu existența pentru ca dincolo să primesc nemurirea.

Hristos a Înviat, haideți să înviem și noi din deznădejde, nepăsare, lene, răutate, fățărnicie, invidie! Să devenim lumină! Curaj tuturor, Domnul ne iubește mult!

Codrina RAICA

Distribuie pe: