Grajdul Zeiţei Justiţiei – „În spatele gratiilor mi se cerea doar să-l dau în gât pe Frunzăverde”

În ultima vreme, mi-e tare greu să mă înţeleg cu două personae: cu mine şi cu Dumnezeu!

Pentru neînţelegerile cu mine pot găsi o mulţime de argumente şi justificări, toate bune numai de dat repede pe apa gârlei…Nu mai sunt suficient de productiv, suficient de inovativ, mi-a dispărut calmul suveran, nu mai fac decât să scriu, plus câteva lucruri mărunte, sunt un pseudoşomer de lux, tot ce am învăţat e egal cu zero, tot ce i-am învăţat pe alţii tinde la minus-infinit, am ajuns un maestru al artei plictisului…şi in general, sunt sătul de mine ca de un prieten pisălog şi plictisitor, de care ţi-e lehamite că nici bani împrumut nu mai este în stare să-ţi ceară!

Cu Dumnezeu e o altă poveste! Este mai mult decât clar că cineva, prin cronici sau Scripturi, a lăsat să se strecoare vreo ambiguitate sau vreun cabotinism, vreo ipocrizie sau duplicitate care face omenirea să sufere de prostia concurenţei! De fapt, sigur năstruşnicii cronicari sunt de vină…că niciunde Cristos nu a adăugat nimic după îndemnul de a ne iubi unii pe alţii…cu atât mai puţin să fi spus să ne iubim în concurenţă! Ba, mai mult, omenirea a demonstrat de atâtea ori că poate realiza lucruri mult mai mari şi mai frumoase colaborând, şi nu concurând! De vină trebuie să fie numai homosexualul ăla de Newton, care a spus că orice acţiune este însoţită de o reacţiune egală şi de sens contrar…iar noi am luat-o ca atare, fără să creştinăm idioţenia inventatorului mecanicii tembele…Hotărât lucru, simt nevoia unei reforme, atât în legile divine, cât şi în legile newtoniene, altfel risc alienarea…

Ba simt o nevoie acută de reformă în toate legile, dacă legi se mai pot numi inepţiile care se numesc, de pildă, Codul penal şi de procedură penală, Codul civil şi de procedură civilă şi alte coduri, coduleţe şi codicile…E nevoie de acelaşi cântar şi aceeaşi unitate de măsură, altfel ori îmi pierd minţile, ori o sugrum pe nenorocita aia de Zeiţă a Justiţiei, pe care sigur Dumnezeu a făcut-o dintr-o coastă de-a Evei, când Adam nu era atent sau când îl trimisese farfuza la cumpărături! Altfel nu vom mai răzbi prin hăţişul acesta de presupuse legi, făcute de presupuşi legiuitori şi aplicate de presupuşi (mai mult presupuse) oameni ai legii!

Să mă explic: cum e posibil ca Arhanghelii Dreptăţii, procurorii DNA, să vadă că Elena Udrea, fosta Prima Doamnă de după perdea a României, merită 21 de ani de închisoare, iar Serafimii aceleaşi Dreptăţi, Judecătoarele (iertaţi-mă, încă e incert dacă serafimii suportă femininul, aşa că s-o lăsăm ambiguă!) să aibă brusc iluminarea că nu merită decât 6 ani…ba, dacă se mai iluminau un pic, îi dădeau şi pe aceia cu suspendare? Nu măsurau şi unii, şi alţii cu acelaşi cântar, nu aplicau şi unii şi alţii aceeaşi unitate de măsură, nu se ghidau după aceleaşi coduri? Nu vi se pare că e ceva putred aici, adică acolo, în Justiţia Românească! Şi, cum judecătorii au dreptate, şi e firesc să fie aşa, nu vi se pare că procurorii aceia descinşi direct din Stalin ar trebui trimişi la reciclare sau …la plimbare?

Sau, rămânând în acelaşi registru, nu vi se pare că e cusut cu aţa nedreptăţii ca ministresa Udrea să primească 6 ani cu executare, iar adjunctul ei doar patru ani cu suspendare, pentru că a colaborat cu Justiţia? Udrea a fost condamnată doar pe declaraţiile colaboratorilor, fără probe în dosar! Până când vom tolera o asfel de justiţie, demnă de Stalin şi Beria, în care procurorul DNA este cel mai egal dintre judecători?! Patru ani cu suspendare pentru un individ care a jonglat cu miliardele e ca un sărut cald pe tâmpla castă a unui prunc angelic, aplicat de Zeiţa aia cu apucături de sirenă în călduri…

Iar un ministru a fost achitat…Dacă e ceva care să ne facă să ne revoltăm cu adevărat este ipocrizia întregului sistem – dar ipocrizia mare şi reală, a finanţării partidelor din bani negri şi murdari, de care sunt responsabili în primul rand miniştrii şi aparatele lor de la centru şi din teritoriu! Nu, domnule Grindeanu, ipocriţi nu suntem atunci când spunem că punem prefecţi apolitici şi facem invers, ci atunci când ne facem că nu vedem că întraga noastră democraţie, bazată pe partide şi competiţie electorală este de fapt minciună, prefăcătorie, bani negri, mită şi şpagă! Când nu vrem să recunoaştem că primul lucru la care se aşteaptă partidul de la un ministru pe care l-a pus sunt banii pentru partid!

Am lucrat, din nefericire, în şi pentru acest sistem, chiar suficient de sus încât să fiu la curent cu “tarifele” practicate în şpaga ministerială! Nu l-am agreat niciodată, dovadă că sistemul m-a şi “ejectat”, la timp şi fără niciun regret, de nicio parte! Ştiu destul de multe lucruri încât să pot spune că nu justiţia poate rezolva această plagă, ci numai schimbarea din temelii a societăţii, începând cu Constituţia!

S-au isprăvit, chiar ieri, cei trei ani de pedeapsă pe care am fost pus să-i suport pentru te miri ce găselniţe ale unui procuror infractor şi pentru ghinionul de a-mi fi pierdut martorul principal în plin proces, bolnav de cancer… Îmi amintesc de repetatele “negocieri” din spatele gratiilor, în care mi se cerea doar să-l dau în gât pe Frunzăverde, ca orizonturile să mi se schimbe…Le mai avusesem şi în timpul procesului, eram avizat. N-am turnat pe nimeni niciodată, eventual doar nişte licori în nişte pahare, dacă aveam oaspeţi dragi! Dacă acesta e felul în care vrem să facem cercetare penală şi justiţie…mai bine plecăm cu toţii în Congo, cum era o poantă de campanie de odinioară!

Coincidenţa face ca tot ieri să fi avut loc înfăţişarea finală la procesul în care m-a târât primăria şi domnul primar pe nedrept, fără să am niciun amestec în cauză! Evident, primarul şi primăria au pierdut procesul, pentru că există şi fărîme de dreptate şi adevăr pe lumea aceasta! Mici de tot, dar există! Şi există şi judecători adevăraţi (cei mai mulţi!). Nu ştiu de ce, dar, cu atâtea coincidenţe, mi se pare că s-a ivit un alt licăr de destin şi că, totuşi, lumea este frumoasă! Natura, adică…

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru