Copleşiţi de importanţa evenimentelor de toamnă târzie şi iarnă duşmănoasă, ameţiţi şi aburiţi de grijile de zi cu zi, cu gândul la pungă, pâine, varză, brânză şi porc, românii par anesteziaţi ca pentru o operaţie pe creier şi numai bine fezandaţi pentru operaţiunea de zombificare, prin campania electorală şi votul pentru parlamentare! Mai sunt doar câteva zile şi începe operaţiunea de spălare pe creiere, după care fiecare geambaş şi hoţ de cai va părea Făt-Frumos din basmele lui Ispirescu, orice babă slută şi ştirbă va părea Ileana-Cosânzeana, orice prostituată de colţ de stradă sau cap de pod va străluci precum sfânta Maria Egipteanca şi orice şuţ de buzunare va căpăta aura şi misterul unui Dalai Lama în plină incantaţie meditativă – şi totul numai prin miraculoasa alchimie a simplei apariţii pe lista electorală a vreunui partid! După vot, se vor forma majorităţile, conform legii sacre şi democratice prin care întotdeauna ajung la putere cei mai hrăpăreţi; apoi, fără prea multe decantări, care nu-şi prea au loc la „capiştea spoielii”, majoritatea democratică „cea mai majoră” va „făta” un prim-ministru, pe principiul de leadership după care nici o „famiglia” nu poate funcţiona fără un „cappo del tutti cappi”… şi cu asta, ciclul electoral ia sfârşit şi miasmele politicii îşi pot vedea de „odicolonul” lor…
Până la urmă, rostul întregului carusel şi a nălucitoarei învârteli acesta pare să fie: să ne alegem Premierul! În republicile parlamentare, cum e a noastră, cel puţin pe hârtia Constituţiei şi în interesele oligarhiei politice, esenţa pură a alegerilor parlamentare poartă, până la urmă, chipul şi persoana unui singur om! Care ne-ar fi, punând răul în faţă, ca nişte oameni păţiţi, cele mai periculoase variante?
Ar fi, înainte de toate, Gog şi Magog!…Trăim vremuri ciudate, biblice, în care trimiterile la Apocalipsă par a fi atât de familiare şi izvorâtoare de tâlcuri încât a-i invoca pe cei doi, în persoanele lui Liviu Dragnea şi Victor Ponta, pare a fi la îndemâna băutului unei căni cu apă! În Vechiul Testament (Iezechiel, cap. 38-39), Gog şi Magog erau regii de miazănoapte, conducătorii triburilor din Sciţia şi Tartaria, ridicaţi împotriva lui Dumnezeu, dar înfrânţi, până la urmă, de poporul ales…Ce-i drept, Dragnea şi Ponta – Gog şi Magog moderni – nu sunt ridicaţi chiar împotriva lui Dumnezeu, ci numai împotriva legilor lui şi ale oamenilor, dar tot necredinţă, răzvrătire, blasfemie şi haiducie se cheamă că este! Amândoi vor funcţia supremă în executiv, sinonimă, în republicile obscure şi democratic obscene de care tocmai am vorbit, cu funcţia supremă în stat! Nu pot fi premieri amândoi deodată, dar tare le-ar mai plăcea să fie, măcar pe rând…A mai rămas câte ceva de prăduit în ţara aceasta, şi lor tare le mai stă bine în postura de prăduitor-şef! Cu oricare din ei, putem să uităm de lege şi de surogatul de democraţie pe care-o trăim şi ne putem obişnui cu gândul că vor conta doar banii, puterea, averişul, haiducia şi cumetria! Trai, nineacă! Poporul s-ar putea să se aleagă cu vreun capăt de ciozvârtă, muiat într-o lingură de zoaie, dar caimacul va fi al lor, pentru că, de când se ştie, caimacul nu se împarte decât în chip social-democrat…
Lângă cele două arătări biblice apare, maiestuos şi suveran, eteric şi ezoteric, Mistagogul! El ştie, că a mai fost, vrea să-i înveţe pe învăţăcei toată ştiinţa lui, toate nepătrunsele taine pe care doar Învăţătorii cei Chemaţi le ştiu şi le pot transmite mai departe, către cei neiniţiaţi, dar dornici de iniţiere! Mistagogul acesta fabulos este – aţi ghicit! – Călin Popescu-Tăriceanu! Domnia sa nu e certat nici cu Dumnezeu, nici cu Legea, pentru că legile divine, deopotrivă cu cele ale oamenilor, sunt prea mărunte pentru maiestatea lui, care ştie, pur şi simplu, alte legi şi alte rânduieli, mult superioare! Până şi umbra lui se contopeşte numai cu umbra misterioasă, plină de taine şi subînţelesuri al altui mare neînţeles al neamului românesc, Dan Voiculescu. Pui de cuc în cuib de cioară vopsită, e liberal dimineaţa, „centrist” la prânz şi social-democrat în restul zilei, până-n miez de noapte! Mai mult, corporatist pur-sânge, îşi face de mulţi ani sandwich-ul cu economie de piaţă în loc de magiun – asta dacă nu i-a mai rămas ceva din tona de icre de sturion trimisă de Liviu Mihaiu, prin intermediul lui Bogdan Olteanu, când l-au căftănit amândoi guvernator peste Gurile Dunării… Mistagogul ar vrea şi el în fruntea delicateselor, altfel Olteanu apucă să spună tot şi se alege praful şi pulberea…
Dar, oricât ar fi ei de Gog, Magog şi Mistagog, toţi trei corifeii pălesc şi se ofilesc precum nişte biete musculiţe în faţa pericolului cel mai mare pentru neam, ţară şi nat, de la cel cu barba sură pân’la cel cu ţâăa’n gură, şi chiar pentru el însuşi, reprezentat de Magnificul Demagog Traian Băsescu! Că e Magnific, nu încape îndoială, e axiomă, e dat; nu ne rămâne decât să căutăm în DEX de ce ar fi el cel mai mare demagog pe care l-a cunoscut nu numai istoria noastră recentă, ci şi cea milenară! Găsim, într-un prim sens, propriu Greciei antice, că demagog este „conducător al unei grupări democratice”; şi este, că doar PMP n-o fi vreo grupare nobilă şi aristocratică, aşa cum n-a fost nici PD sau PDL! Dar abia cu al doilea sens din DEX prindem adevărata vână a Băsescului: „cel care caută să-şi creeze popularitate prin discursuri bombastice şi promisiuni mincinoase”! Ecce homo, iată-i cromozomul Magnificului Demagog! N-a trăit toată viaţa lui decât dublu, fals şi bombastic, într-un mimetism impur, dublat de un cabotinism pur! A părut întotdeauna că este ce nu putea să fie niciodată! Iar visul lui, adevăratul lui vis, pe care nici măcar nu schiţează că ar vrea să-l ascundă, e să fie prim-ministru, adică Stăpânul Bugetului şi al Inelelor puterii! A arătat acest lucru şi în toţi anii în care a fost preşedinte, fără nicio jenă, intrând în dispută cu Tăriceanu … în eternul război între Demagog şi Mistagog!
Mai grav este că toţi au prins ceva din năravul şi apucăturile Demagogului. Cu primii trei, viaţa noastră ar fi greu suportabilă; cu Demagogul, ar fi de-a dreptul imposibilă!
Prof. univ. dr. Liviu Spătaru
