Dimineața primei zile de Crăciun, zi de sărbătoare pentru milioane de oameni. Reșița e pustie sub asaltul unei ploi mocănești, măruntă și insistentă. Plimbarea mea de dimineață (și nu prea pentru că e trecut de 9), îmi dezvăluie un oraș incredibil de gol și liniștit. Doi, trei titulari de căței, asemeni mie, ne-am găsit să facem slalom printre stropi. Ceilalți…ceilalți sunt în majoritate acasă, în spatele ușilor ferecate, ce nu s-au deschis nici măcar aseară pentru colindători. Unii mai fură o oră de somn într-o dimineață liberă, alții și-au reluat ospățul întrerupt aseară de Moș Ene, alții butonează telefonul trimițând clasicul „Crăciun fericit“.
Străzi pustii, magazine închise, doar o ambulanță, cu mascații în alb ne dă de veste că a mai ajuns unul infectat la ATI. Chiar și în zi de sărbătoare, ciclul vieții e constant; unii se nasc, alții se duc. Între ele e viața, viața noastră de zi cu zi. Cu bune și mai puțin bune, cu reușite și eșecuri, cu bucurii, necazuri, împliniri și dezamăgiri. Între un țipăt de bun venit pe lume și un oftat de rămas bun e toată viața noastră. Depinde doar de noi să trăim frumos, să ne bucurăm de ceea ce avem și să găsim mulțumirea în lucruri simple.
Astăzi e crăciunul, o zi în care spiritul sărbătorilor domnește în fiecare casă. E Crăciun și pentru cei ce și-au etalat bucatele alese pe masă, dar e sărbătoare și în căsuțele mai umile unde o zeamă lungă de cartofi, fără carne chiar și în zi de sărbătoare, e tot ceea ce s-a putut pune pe masă. Fiecare după posibilități. Crăciunul însă trebuie să fie în noi; în suflet, în minte, în gesturi, în fapte bune. Măcar acum să încercăm să ne gândim și să face ceva și pentru cei ce au pierdut trenul unui trai mai bun. Unii din cauza lor, alții din cauza altora. E și Crăciunul lor, nu doar al nostru.
Încercați în aceste zile să vă bucurați de ce aveți și încercați să aduceți un zâmbet, o speranță și pe fețele semenilor noștri. Nu de alta dar odată în an e…Crăciunul.
Dan AGACHE
