Nu apreciez vorbele; preţuiesc vorba.
#####
Când critici: cârcotaş, subiectiv.
Când lauzi: bun observator, obiectiv.
Când eşti neutru: n-ai culoare, nu te citeşte nimeni.
#####
- Tu de ce nu scrii?
- N-am loc. În stânga Shakespeare, Proust, Joyce; la dreapta Tolstoi, Dostoievski, Cehov; în spate Boccaccio, Dante, Pirandello; în faţă Sienkiewicz, Ibsen, Hamsun. Iar în centru, loc de onoare rezervat Cenaclurilor (Scris cu C, sic!), nici pomeneală să găsesc vreun loc, dar mai ales n-as îndrăzni. Ceilalţi, din jur, mai mor, se mai înghesuie, sunt mai toleranţi si astfel poate s-ar mai face loc. Cenaclurile, însă, sunt doldora si desigur, nemuritoare.
#####
“Cartea nu e un pensum, iar fără dragoste nu face nimeni cultură, si în orice caz filosofie.” “Evident, sunt atâţia erudiţi vrednici, fraţi ai fiului risipitor care fac cultură fără dragoste.” Constantin Noica.
Mi-e teamă că aceştia mai curând vehiculează noţiuni, decât fac cultură. Şoferul tirului care aduce în ţară calculatoare nu este nici programator, nici utilizator; ne sutor supra crepidam. Cultura si dragostea circulă prin arterele inimii, nu pe şoselele patriei.
#####
Calea – o abstracţie, un concept.
Drumul – o realitate.
Gropile drumului – un prejudiciu, o frână.
Oare unde am ajunge pe un drum fără gropi, neprejudiciabil? Şi mai ales, care-i calea?
#####
Octavian Apahideanu
