Este unul din soiurile mele preferate care a început să fie recunoscut și apreciat de consumatorul avizat de vinuri din Europa și de aiurea. Acum câțiva ani, când am filmat „Journey into Wine” pentru The Travel Channel, împreună cu Isabelle Legeron – prima franțuzoaică Master of Wine , aceasta s-a îndragostit, pur și simplu, de Feteasca Neagră – Fetesca Negra, cum îi spunea ea. Au trecut vremurile când Feteasca Neagră „Două Rândunici” de Murfatlar era exportată masiv în Germania, țara în care, până de curând, vinurile dulci erau foarte apreciate. Mare parte dintre consumatori, probabil că erau și români nostalgici….
Specialiștii îl acreditează ca un soi autohton antic, care era cultivat pe teritoriile dacice în urmă cu peste 2000 de ani. Este un soi rezistent la ger și la seceta însă este dificil de vinificat, măiestria vinificatorului fiind, aici, pusă clar, în evidență.Gama aromatică și gustativă merge de la un nas discret, amintind aromele de prune coapte și până la arome vegetale de urzici și iarbă proaspăt cosită (feteasca neagră nebaricată și vinificata corect).
Gustul amintește și el de prune coapte, coacăze negre și, uneori de cireșe păsărești.Prin maturarea în baricuri, vinului capăta arome suplimentare și discrete de condimente și mirodenii dintre care scorțișoara și vanilia sunt cele mai evidente. Mie îmi place să-l compar cu Nero d’Avola, strugurele port drapel al Siciliei, descoperit și el, destul de recent de către comunitatea internațională. Deosebirea dintre ele constă în mineralitatea specifică a vinurilor obținute din Nero d’Avola, conferită de solul vulcanic a Siciliei.
Paharele recomandate sunt cele de tip Bordeaux clasice, cu capacitate mare, de 0,5 – 0,57 l , care permit oxigenarea perfectă și o eliberare a frumosului caracter al acestui vin. Mâncărurile cu care îl putem asocia sunt cele clasice românești ca mezeluri și brânzeturile autohtone (chiar și sarmale) dar și mâncăruri din bucătăria internațională ca file de vită în sânge. O mențiune specială aș vrea să fac, totuși, și să vă recomand o un fel de mâncare tipic din Banatul Montan și anume “Majoran Nudeln – tăiței cu maghiran” – reșițenii sunt sigur că îl cunosc. Se potrivește excelent cu un pahar de fetească neagră.
Sunt paste făinoase (puteți folosi orice format doriți – mai puțin spaghete) într-un sos cu multa ceapă, cubulețe din carne de vițel gătită în sos, până se înmoaie și devine fragedă, pește peste care se presară maghiran și se servește cu o lingură sau două de smântână. Este un preparat delicios !!
Cristian BOEREAN
Mi-ai facut pofta de “Majoran Nudeln”