(E) Cornel Galescu: „Sunt multe pete rușinoase pe obrazul Primăriei Caransebeș”!

Deși a renunțat de ceva vreme la implicarea în viața politică din Caraș-Severin, cunoscutul alpinist Cornel Galescu nu ezită să își expună punctul de vedere cu privire la ceea ce se întâmplă în județ și la viitoarele alegeri. După ce a afirmat că își dorește o schimbare în administrația locală din Caransebeș și că îl susține pe Ilie Iova pentru funcția de primar, acum Galescu își exprimă îndoielile cu privire la oportunitatea alegerii lui Marcel Vela la conducerea Consiliului Județean Caraș-Severin, povestind detalii din experiența pe care a trăit-o în calitate de viceprimar al Caransebeșului, funcție pe care a deținut-o timp de aproape doi ani: 

„Luna care vine este luna alegerilor. Cu patru ani în urmă eram curtat să fac parte din echipa Primăriei, să sprijin proiectele urbei și să aduc un suflu nou în zona administrativă. Până la acel moment m-am bucurat de o viață echilibrată, performanțe sportive și reușite în plan uman și familial, relații sociale sănătoase și satisfacții în activitățile de zi cu zi. Dar am știut că într-o zi voi avea de plătit un fel de preț pentru toate acestea. Mi-am suspendat activitatea la srl-ul unde eram administrator și m-am retras din funcția de președinte al Clubului Montan.

Multă lume m-a felicitat pentru faptul că am fost ales viceprimar al Caransebeșului însă eu știam că această funcție trebuie onorată prin muncă și seriozitate. Eram ferm convins că visurile mele de a transforma orașul într-o localitate europeană, prin dezvoltare turistică, economică și culturală se vor materializa, așa cum s-a întâmplat cu aspirațiile în alpinism. Se spune că Universul conspiră la a-ți îndeplini visurile. Ce nu se spune este faptul că această afirmație este valabilă atâta timp cât nu există alte intenții din partea altora.

Nu știu nici azi unde s-a rupt „lanțul de iubire” dintre mine și primarul Vela. Poate că n-am știut să mulțumesc suficient de frumos pentru încrederea arătată, poate că n-am acceptat depersonalizarea, poate că începusem să-mi fac o imagine prea stridentă (periculoasă într-o bună zi), poate că… În sfârșit, nu mai contează. Începusem să funcționez că un viceprimar de opoziție. Când eram copil și acționăm în echipa obișnuiam să spunem: „toți pentru unul, unul pentru toți”. La Primăria Caransebeș a fost valabilă doar prima parte. Dar, au fost și minute când am intrat pe teren. Am reușit să plantez pomi, să sprijin diferite proiecte, să pun bazele actualului Centru de Informare Turistică, să eliberez centrul de elementele inestetice din perioada comunistă, să stau de vorbă și să-i ajut pe cei nevoiași și încurcați în căile administrației și ale birocrației. Cu mult mai puțin decât speram la început, ce-i drept. Mi-au inventat unii și alții rapid o formă de incompatibilitate, iar mie îmi era dor de munte și de păduri. Mă săturasem de aroganțe și infatuări, de gugulanisme ieftine și ipocrizii… așa că, m-am făcut că îmi asum această incompatibilitate și mi-am dat demisia. Nu am părăsit niciodată lupta, nu m-au îngenuncheat zăpezile și furtunile pe creste. Dar un gen de lehamite mi-a cotropit ființa. O lehamite care a culminat cu momentul în care Primăria și Consiliul Local au pus la zid inocența copiilor implicați în activitățile Clubului Montan Caransebeș. Ura revărsată asupra normalității și firescului, idealurilor și triumfului, s-a materializat în mod rușinos prin acțiuni de competență juridică, accentuând în mod jalnic imoralitatea acuzatorilor.

Sunt multe pete rușinoase pe obrazul Primăriei Caransebeș, dar niciuna nu depășeste acea vânzare „gratuită” a Muntelui caransebeșenilor. Zona în care dacii s-au retras din calea năvălitorilor, unde localnicii făceau mătănii către Zamolxe, aflat pe vârful Gugu. După acest gest, orașul și-a pierdut definitiv măreția, plonjând de la înălțimea celor 2.000 m la cote de mediocritate. Astăzi, cota maximă administrativă este aprox. 500 m (vârful Corcana). Mi-e greu să cred că un om cu pasiuni vânătorești și preocupări neecologice (acționar la firme ce construiesc microhidrocentrale pe apele râurilor de munte) și care încearcă să arunce în anonimat principalele branduri locale (nelegate de propria persoană), poate să îmbrace Carașul în haine turistice, să-l plaseze la standarde de calitate europeană. Poate greșesc (m-ar bucura), dar există suficiente date care vin să-mi susțină neliniștea. Fie ca înțelepciunea să triumfe!”

REPER 24