Belesc ochii în tembelizor și-mi vine să fredonez melodia aceea cu „E bine, bine, e foarte bine“. De unde atâta optimism pe capul meu….zău dacă știu, dar deh, așa sunt eu, un optimist irecuperabil. Mă bucur din orice: ieri mă bucuram că vecinul de la 4 a prins-o pe nevastă-sa în pat cu altul. Unii se întreabă de ce atâta bucurie când omul e în necaz; păi mă bucur că nu m-a prins pe mine cu nevastă-sa, nu? Mai zilele trecute un alt vecin, prieten cu Bachus, a venit acasă pe 4 roți și 7 cărări și a bușit 2 mașini în parcare, iar eu…m-am bucurat. Păi cum de ce? Pentru că exact acolo îmi parchez eu mașina care era…ups, în service. Păi și atunci, cum să nu mă bucur. Vedeți, tot răul e spre bine, nu?
Spuneam că mă uit la tembelizor și mă bucur; apar tot felul de informații, pe surse ce-i drept, dar știți cum e: fără foc nu iese fum. Deci, pe surse cică, se mai amână cu un an mărirea salariilor profesorilor. Ei și, eu nu sunt dascăl. Așa le trebuie dacă nu le-a plăcut școala și au vrut învățământ on-line. Ce să facă ei cu banii că și așa nu pot merge în concediu. De același tratament beneficiază și copiii; nu mai cresc alocațiile cu 40% cum era promis de liberali anul trecut (e drept că în campanie, dar cine credea că nu va fi așa), ci doar cu 20% și asta în două tranșe; una la începutul anului, cealaltă către toamnă. Foarte bine, eu mă bucur. Ce să facă ei cu banii? Să-i cheltuie pe prostii?
Cică nici pensiile nu mai cresc de la 1 ianuarie ci mai hăt, încolo către toamnă. Da și? Așa le trebuie dacă nu au ieșit la vot. Cică spuneau cei din PSD că așa se va întâmpla, dar ei nu și nu, că nu se poate, că e în lege… Zău mă, pe bune? Și de când se respectă legea în România? Întreb pentru un prieten care cică vrea să se întoarcă din Anglia să-și deschidă o afacere în România. Hă,hă, hă…nu pot decât să râd. Vino frate, vino, acum în Românica e plin de lapte și miere pe toate șanțurile, iar la meteo au spus că de Revelion o să plouă cu…cârnați.
Unde mai pui că din ianuarie se scumpește gazul, curentul, benzina și motorina și de aici în lanț, toate. Da și? Eu fredonez cu nonșalanță melodia aceea cu..e bine, bine, e foarte bine. Păi de ce să nu fim optimiști? Avem Guvern de dreapta, avem o coaliție născută din spuma mării, avem un premier care spunea acum un an că sănătatea și educația nu sunt prioritare și lumea l-a votat. Foarte tare frate, e bine, dar ce zic eu bine, e foarte bine.
Între timp prostimea se ceartă pe rețelele de socializare cu privire la vaccin, se înjură stânga cu dreapta, catolicii cu ortodocșii, privații cu bugetarii, albii cu…colorații, că cică nu mai am voie să mai spun altfel, că e discriminare. De ce sunteți pesimiști și vedeți lucrurile doar în…altă culoare mai închisă. Avem un premier suuuper, care atunci când promite se ține de cuvânt (dovadă faptul că nu a spus niciodată că nu vor crește pensiile și salariile, atâta doar că nu a spus când și cu cât), o avem, la Muncă pe doamna Turcan care nu știe câți ani are nici cu buletinul în mână, avem UDMR-ul la Ministerul Dezvoltării, ce vreți mai mult. O așa bucurie nu am mai trăit de multă vreme; poate de pe vremea când Dragnea schimba guvern după guvern până a dat de Dăncilă. Vi-o mai amintiți? Nu-i așa că parcă vă e dor de ea acuma? He, he, he …ce mă bucur… Sincer nu știu nici eu de ce, dar…E bine, bine, e foarte bine…
Dan AGACHE
