Drept la replică Primaria Doclin

Am primit la redacției următorul drept la replică din partea Primăriei Doclin, în urma articolului publicat de Reper24 „Doclinul fierbe! O firmă își bate joc de doclinenii care i-au încredințat pământul în arendă!” pe care il redam integral în continuare:

Mă simt obligat să apelez la dreptul la replică şi să aduc completări la articolele scrise de publicaţia dumneavoastră, pentru a se înţelege corect cum stau lucrurile.

Încep cu problemele ridicate despre sistemul de canalizare al localităţii.

Ideea implementării unui sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă şi canalizare menajeră a aparţinut administraţiei locale şi Consiliului Local Doclin şi s-a născut din nevoia oamenilor de a avea apă şi canal, un prim pas spre civilizaţie. Finanţarea acestui proiect s-a făcut prin fonduri europene.

Îmi amintesc foarte bine şi cred că nici consăteni mei nu au uitat vremurile când cărau apă cu cisterne şi bidoane din fântâna veche a CAP- ului sau de la cele trei fântâni publice din sat.

Azi, au apă potabilă la robinet, cişmele stradale; beneficiază de canalizare menajeră şi grupuri sociale în case, reţeaua de apă şi canal acoperind întreaga localitate şi dând posibilitatea oricărei familii să se branşeze. Până în prezent sunt branşate 75 de familii.

Dumneavoastră aţi punctat câteva anomalii în funcţionarea sistemului de canalizare, semnalate de câţiva cetăţeni.

La o instalaţie, indiferent că este publică sau privată, pot apărea defecţiuni care au la bază mai mulţi factori. Defecţiunea la care vă referiţi este provocată, în principal, de utilizarea necorespunzătoare a instalaţiei, respectiv introducerea în sistemul de canalizare a unor materiale nedegradabile, care au adus stricăciuni sistemului de pompare.

Precizez că funcţionarea în condiţii optime a sistemului de apă şi canal, precum şi remedierea, în cel mai scurt timp, în cel mai scurt timp, a defecţiunilor este o prioritate a Primăriei comunei Doclin.

Aţi fotografiat, de asemenea, gropile de pe drumul judeţean care leagă Doclinul de Bocşa, mai precis DJ 585, drum grav deteriorat. Am făcut toate demersurile posibile care stau în competenţa mea către administratorului acestui drum, Consiliul Judeţean Caraş – Severin, iar acum se execută doar reparaţii de întreţinere curentă, în condiţiile în care acesta necesită lucrări ample de rebilitare, deoarece durata de funcţionare a infrastructurii sale a expirat, el fiind construit în anul 1968.

O altă problemă ridicată de dumneavostră se referă la aspectul Doclinului.

Precizez că, astăzi, satul arată mult mai bine decât în urmă cu 30 de ani. Asta dacă vedem şi partea frumoasă şi utilă a lucrurilor: şcoli modern amenajate, parcuri şi locuri de joacă pentru copii foarte frumoase, străzi comunale asfaltate, iluminat public, clădiri administrative nou-construite sau reabilitate, instalaţie de încălzire centrală la toate instituţiile publice, microbuz şcolar pentru transportul elevilor, construcţii de monumente istorice şi, nu în ultimul rând, o relaţie bună între administraţia locală şi cetăţean.

Imobilele degradate pe care le-aţi fotografiat nu aparţin şi nici nu sunt administrate de către Consiliul Local al comunei Doclin, una dintre ele aparţinând Ocolului Silvic Bocşa, iar cealaltă Biserici Ortodoxe Doclin.

Faptul că, în prezent, în Doclin se construiesc case noi, se reabilitează case vechi, oameni pun accentul pe amenajări şi confort interior, denotă că aici se simte un progres şi nu un regres.

Şi acum, doresc să clarific şi punctul fierbinte al momentului.

Înainte de toate, subliniez faptul că, întodeauna, am avut intenţii bune, care doream să ducă la progresul comunităţii pe care o reprezint, dar recunosc şi faptul că nu de fiecare dată acestea s-au şi materializat aşa cum mi-aş fi dorit, dar asta din cauze şi factori externi, care nu ţineau de mine.

Întodeauna am aplecat urechea şi am fost receptiv la vocea comunităţii, a oamenilor din jurul meu; mi-a păsat de aceştia, am încercat să-i sprijin, deopotrivă, şi pe cei puternici, dar şi pe cei slabi, să-i ajut pe cei săraci, dar şi pe cei bogaţi, nefăcând vreodată nici o discriminare.

Şi acum, revin!

În urmă cu doi ani şi jumătate s-a ivit oportunitatea ca, o societate comercială, să desfăşoare o activitate agricolă în Doclin.

Eram sceptic la început, având în vedere că, în Doclin, terenurile sunt într-o categorie inferioară de producţie, au fost nelucrate de mulţi ani, altele chiar de la Revoluţie, cauză care a dus la împădurirea şi erodarea acestora. M-am bazat însă pe forţa economico-financiară, pe capacitatea, entuziasmul şi dorinţa acestei societăţi şi m-am decis să încurajez şi să sprijin această activitate, gândindu-mă că se vor crea locuri de muncă, că aspectul extravilanului se va îmbunătăţii şi că proprietarii de terenuri vor avea beneficii.

La fel ca şi mine şi mulţi proprietari de terenuri din Doclin au crezut în acest proiect şi au arendat terenul pe care-l deţineau acestei societăţi.

I-am îndemnat pe oameni să încheie contracte scrise, pentru a avea cadrul legal care să le aprere interesele şi drepturile. În acest sens, i-am sprijinit la întocmirea contractelor.

Am crezut în acest proiect şi am avut cu toţii satisfacţii:

• s-au creat 11 locuri de muncă;
• s-au defrişat terenurile împădurite;
• s-au făcut lucrări de ameliorare a solului la baza cărora au stat analize, studii agrochimice şi scheme de îmbunătăţire a calităţii solului;
• câmpurile Doclinului arătau, după aprecierile oamenilor, mai bine ca niciodată;
• oamenii îşi primeau arenda.

Satisfacţiile oamenilor însemnau o împlinire şi pentru mine, având în vedere că sunt pasionat de agricultură. Astfel am participat la toate lucrările din câmp.

Eram, de asemenea, omniprezent şi pentru a avea certitudinea că lucrurile se derulează aşa cum am sperat, cum ne-am propus şi nu este doar o încercare.

Din nefericire, lucrurile nu s-au derulat până la sfârşit aşa cum ne doream toţi. Nici în familiile noastre nu reuşim întodeauna să punem în practică ideile pe care le avem, să facem lucrurile aşa cum ne dorim. Dar asta, de cele mai multe ori, din motive care nu ţin de noi.

Lucrurile nu au ieşit aşa cum trebuie. Şi sunt convins că nici CJCL, societatea comercială despre care v-am vorbit, nu a dorit să se termine în felul acesta. Doclenii NU sunt înşelaţi de nimeni. Nu m-am gândi vreodată să înşel pe cineva. Nici CJCL nu a avut această intenţie, doar că au intervenit alţi factori, de natură financiară.

În ciuda tuturor lucrurilor, am convingerea că oamenii îşi vor primi drepturile contractuale, iar eu îi voi sprijini în acest sens.

Închei acest punct, spunând că nu mă declar mulţumit că o activitate care, la început, mulţumea pe toată lumea, acum a creat atâtea nemulţumiri.

Ultimul punct pe care îl abordez este relaţia mea cu domnul Crina Ioan.

Consider că este o relaţie normală şi perect morală, o relaţie apărută ca urmare a unei îndelungate şi serioase colaborări.

Această relaţie a fost şi o relaţie de interes public. Oamenii nu cred că au uitat cum, ani la rând, s-au bucurat cu toţii la rugă, sărbătoarea tradiţională a satului, de o muzică populară de excepţie, Ioan Crina fiind sponsorul principal al acestui eveniment.

Nu este normal ca unui om să-i punctăm doar nerealizările şi să uităm, în totalitate, de lucrurile bune pe care le-a făcut şi care, în balanţă, cântăresc mult, mult mai greu decât nerealizările.

În speranţa că veţi analiza, obiectiv, cele relatate, vă încredinţez, în continuare de stima şi consideraţia mea.

Primar, Oană Dănuţ