From Paris with love sau de pe unde hertziene, love is in the air…
Parisul, orașul iubirii, al luminilor, al artelor, al îndrăgostiților. Străduțele înguste, cafenelele aruncate pe trotuare, parfumul la belle epoque și umbra lui Toulouse Lautrec la un colț cu felinar. Parisul în nopate, cu doi guguștiuci ciugulindu-și ciocurile, numai Brassai putea născoci! Și Sena burgundă ce spală picioarele Île de la Cité…
Câtă poezie, cât romantism… Ce loc mai inspirat pentru întâlniri de taină și taine! Porumbița Matracuca și golumbul Suleiman, sub clar de lună parisiană deasupra unei Bănci în Bois de Boulogne mărturisindu-și dragostea și atașamentul unul față de celălalt. Porumbiță de țară, Matracucii îi plac golumbii mai copți, cu stare, și la începutul lui iunie 2008 chiar oficializează ultima achiziție… ea 37, el 55! Ce romantic… Acum, e doar o aventură tinerească: ea 44, el 55!
E un număr obsedant. 55 nu e 69, dar are o putere de atracție fantastică! Mai ales când ești sus, acolo pe cracă și poți visa la orice și te poți căca în voie în capetele celor de sub tine, fără să-ți pese… Matracuca și Suleiman, binomul de aur al iubirii nemărturisite public, dar consumate mereu și mereu. Pentru câteva zile de iubire pasională merită să zbori până la Paris! Bucureștiul nu mai are haz, Văliugul e pustiu, Belgradul dispare sub pașii celor cinci prieteni și nu e loc de tandrețuri. În timp ce porumbița zboară din pană în pană, porumbelul bătrân șade în curtea cu pavaj dubios și visează la o partidă de pescuit! De câte ori i-or fi trecut găinații pe la ureche? Beg, beg, beg! Ha, nu m-a prins în plin!
Dar, teatrul, teatrul de vară?! E un loc numai bun de a pune în scenă trădările și dramoletele viitoare! Teatrul e un loc sacru! E locul unde August Strindberg își alege personajele: o soţie şi o amantă, aflate faţă în faţă. Un decor diafan, vătuit în alb, cu o masă de lalele galbene şi roşii. Două femei fără nume, îmbrăcate în negru, respectiv, în alb: Doamna X ( O, NU, din nou?) şi Doamna Y, surogatul de lider. Suferinţa femeii din umbră, a celei sacrificate, e transpusă în gesturi, iar toată ura acesteia faţă de femeia oficială îi este prinsă în intensitatea privirii cu care sfâșie pe cei din jur, aerul, venele etc! Se fac calcule, se deschid pungile, se rostesc nume de firme care să amenajeze arena născută din dragostea celor doi porumbei.
La Paris, nu e nimic interzis…
Colombe Joieux
Qu’est ce que je n’en fout,mon vieux!Tu as decidement quelque chose avec le numero magique 69!Sans doute,tu aimes cet numero…je ne me demande pas pourquoi!Alors…cesse de nous emmerder avec ces “‘blagues”‘ qui sont,sans doute,pas du tout inspirees!D’accord?Signe-le corbeau foutu!
Să înțeleagă tot prostul:
Porumbița de 44 = Laura Sgaverdea, manager al Radio Reșița
Porumboiul de 55 = Ovidiu Miculescu, președinte al Societății Române de Radiodifuziune
În concluzie, tovarășa manager a fost numită pe bune, după ce a trecut proba orală a conscursului…
SE SUPTINTELEGE!
Ce va tot ascundeți după degete. Nu aveți curajul sa spuneți lucrurilor pe nume. Intrați pe tolo.ro și citiți acolo, cu subiect și predicat cine e madama sgaverdea!Domnule Taban,v-am crezut mai curajos! Ca despre jurnaliștii de la radio Reșița, numai de curaj nu poate fi vorba. Nu am citit nici un rand semnat de cei plecați. Nici de la domnul Hu mita, nici de la alții. Asta da coloana vertebrala! Va meritați soarta