Nu sunt câtuşi de puţin un “iohannist” convins, ba chiar mă tem că, în caz de referendum pe cauza preşedintelui, mai bine nu mă duc la vot decât să fac vreo ghiduşie, dar vreau să spun că nimic, dar absolut nimic din ce a spus Domnia Sa ieri, în Parlamentul României, nu mi s-a părut deplasat sau lipsit de bun-simţ sau bună intenţie! Şi nu-i înţeleg nici în ruptul capului pe cei care, etern căutători de nod în papură, caută şi acum să răstălmăcească spuse, gesturi şi atitudini, orbiţi de patimi şi de preaplinul dorinţei oarbe de putere absolută, nevoind să vadă pădurea binelui, de mulţimea copacilor răului din mintea lor!
Să luăm, bunăoară, o exprimare de o rezonabilitate şi un bun-simţ colosal, date fiind miza lucrurilor şi fierbinţeala spiritelor: “Aţi câştigat! Acum, guvernaţi!”. Pentru cei care nu văd decât roşu înaintea ochilor, îndemnul acesta al preşedintelui ţării nu pare să spună nimic, dar mie mi se pare a fi cel mai frumos îndemn la normalitate, linişte şi viaţă democratică pe care l-am auzit în ultima vreme! Ce este mai normal ca o ţară în care cei care au câştigat alegerile să exercite actul guvernării? “Dar nu oricum!”, a mai adăugat preşedintele, adică nu pe ascunziş, ordonanţând la ceas de seară, chiar de noapte, ci pe faţă, cu bugetul ţării într-o mână şi cu scadenţarul problemelor în cealaltă! Acum, dacă tot s-a constatat că am avea ce cheltui şi cum îndulci măcar un pic traiul obidiţilor de veacuri, ţara are nevoie de cel mai responsabil, moral şi drept guvern din istoria ei, altfel iar vom practica haiducia pe dos, luând de la cei săraci şi dând la cei bogaţi!
La fel de rezonabilă şi plină de bun-simţ mi se pare şi constatarea preşedintelui cu privire la responsabilitatea scoaterii ţării din criza fără precedent cu care se confruntă. “Cine trebuie să rezolve problema? Cei care au creat-o!”. Iar, oricât de partizani şi de orbi doctrinar am fi, nu putem să nu recunoaştem că problema a fost creată la ceas de seară, de un guvern cu mintea încă nefiltrată şi cu gândul tulburat de beţia de putere a unora, care a dat buclucaşa ordonanţă nr. 13, împingând cu ea ţara toată într-o veritabilă “noapte a cuţitelor lungi”!
Fără să privim pătimaş, rezonabilă şi de bun-simţ mi se pare şi o a treia aserţiune prezidenţială, referitoare la preţul plătit pentru ieşirea din impas: “Abrogarea ordonanţei 13 şi eventuala demitere timidă a unui ministru înseamnă prea puţin. Alegerile anticipate înseamnă prea mult”. Cu acestea, au fost tuşate bornele pe care le cam simte toată suflarea responsabilă şi sensibilă la ce i se întâmplă ţării ăsteia în tumultoasele zile pe care le parcurgem. Ce ar putea să se întâmple în cadrul acestor borne pentru ca prostimea deodată deşteptată să se declare mulţumită? Care ar fi, vorba aceea, “capul lui Moţoc”? Probabil că demisia întregului Cabinet Grindeanu şi formarea altuia, tot de către cei care au câştigat; sau demisia şefului partidului … dar mă opresc, că am început să visez erotic!
Iar acuza perfidului Tăriceanu, după care preşedintele nu vrea dialog şi nu dă dovadă de “împăciuitorism” mi se pare cea mai scandaloasă! Cine nu doreşte dialogul, preşedintele, care vine în faţa aleşilor majoritari şi le spune că au câştigat, deci e normal şi legitim să guverneze, sau aleşii majoritari, care, fără responsabilă gândire şi fără cel mai elementar bun-simţ au părăsit sala, uitând că sunt în sala maximei toleranţe şi a necesarului dialog? Şi care au urlat vrute şi nevrute, de parcă au dorit neapărat să confirme isteţimea celui care a construit sala de şedinţe a Parlamentului Angliei cu două sectoare, unul pentru putere, celălalt pentru opoziţie, faţă în faţă şi la distanţă de două săbii unul de celălalt …! Cu un astfel de comportament, să nu ne mirăm dacă manifestanţii se vor muta din faţa guvernului în faţa Casei Poporului!
Cu bune şi rele, întâlnirea de ieri va rămâne în istorie, dar dialogul nu, că n-a prea existat, sau s-a mutat repede din real în virtual, unde va mai continua ceva vreme! Iar efectele vor fi controversate, de vreme ce preşedinţii celor două Camere au mătrăşit totul înspre derizoriu, încercând să-l bage sub preş, fără să invite guvernul, ambasadele şi societatea civilă! Pentru că preşedintele îsi manifestă voinţa de a se adresa parlamentului, dar responsabilitatea organizării evenimentului o are parlamentul! Norocul nostru că, în epoca de siliciu în care trăim, preşurile au devenit transparente!
Astfel, faptul lăudabil că s-a votat Legea Bugetului de Stat a trecut aproape neobservat, deşi este, în esenţă, mult mai important decât orice. Şi aici au fost ceva asperităţi, dar obişnuite, din zona prostiei individuale sau politicianismului general. Un deputat PMP a introdus câteva sute de amendamente, dar o fi la început şi nu a avut cine să-i spună că e sindrom de creier spongios … iar opoziţia a mers pe linia ei, nevotând bugetul, din aceleaşi două motive pentru care nicio opoziţie, indiferent de culoarea ei, nu votează un buget: că pune accentul pe cheltuieli … şi că ignoră capitolul investiţii! Halal motive, le tot auzim din 1992!
Avem Buget, deci am putea să ne apucăm de lucru! Ce ne facem, însă, cu Soros, care nu ţine cont de nimic şi va scoate iar manifestanţii în stradă, aşa cum face an de an, încă de când Vadim a inventat subiectul?! Că o face de pe vremea lui Vadim, parastasul lui de ungur evreu, ce e, că e viril şi la 86 de ani, dovadă că-i frate cu Satana etc…etc…
Prof. univ. dr. Liviu Spătaru
