Mai multe schelete și fragmente osoase care ar constitui părți ale unor schelete umane, despre care arheologii caransebeșeni nu și-au dorit până la această oră să facă vorbire, au fost descoperite recent pe şantierul arheologic din centrul municipiului Caransebeș. Descoperirea a fost făcută în timpul săpăturilor efectuate lângă clădirea Catedralei Episcopiei Caransebeșului, la Cetatea Medievală și Biserica Medievală din Centrul Civic al orașului. Întrebați dacă se confirmă descoperirile acestor schelete îngropate de secole în această zonă, arheologii nu au confirmat dar nici nu au infirmat informaţia, însă au anunțat o conferință de presă pe care o vor susține mâine și la care vor participa directorul Muzeului din Caransebeș, dr. Adrian Ardeț și Silviu Oța de la Muzeul Național de Istorie a României din București.
„Muzeul din Caransebeș va prezenta cu această ocazie noile descoperiri de la Tibiscum, Jupa, situl arheologic cu o suprafaţă de circa 27 de hectare. Este vorba de noi vestigii scoase la iveală de arheologi şi studenţi de la Timişoara în urma săpăturilor de anul acesta în situl care a ajuns la o suprafaţă de circa 27 de hectare. Specialiştii vor vorbi şi despre stadiul cercetărilor din Cetatea Medievală a Caransebeșului și Biserica Medievală din Centrul Civic al orașului“, se arată în comunicatul transmis presei de către reprezentanții Muzeului din Caransebeș.
Ultimele descoperiri importante făcute anul trecut, la Tibiscum, au fost un templu mic de tip galo-roman, la Jupa, iar în zona Tibiscum – Iaz un templu închinat Zeului Apollo.
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157686457892096″]
În cazul în care se confirmă teoria descoperirii unui cimitir vechi de peste 500 de ani, pentru arheologii Muzeului din Caransebeș va urma o muncă dificilă care va însemna scoaterea la lumină a fiecărui schelet, pe care să-l ducă apoi la institutele de antropologie şi la muzeele specializate. Această descoperire ar putea să aducă lumină asupra perioadei secolelor XIV – XVI, perioadă în care Caransebeșul s-a dezvoltat și a devenit cunoscut. Regele Ladislau al IV-lea Cumanul vizitează cetatea în anul 1289 și revine aici în 1290, când pe 29 aprilie într-un document este menționat numele de Caransebeș, aceasta fiind considerată prima atestare documentară a orașului. Caransebeșul este numit Opidum (târg), la fel ca și în registrele dijmelor papale din anii 1332-1337. După I. Bartolomei, prima mențiune despre Caransebeș s-a făcut într-o consignație de zeciuială papală din secolul al XII-lea.
În secolul al XIV-lea, cetatea, orașul și districtul românesc apar sub numele de Sebeș. De fapt Caran și Sebeș au fost două așezări distincte de o parte și de alta a Timișului. Numele de „caran” este, probabil, de origine celtică și înseamnă „loc de piatră”, iar „sebeș” este numele unui râu, termen de origine dacică. O altă ipoteză este că numele orașului era Sebeș și adaosul de Caran (Cauran, Caravan, Căvăran) a fost impus de necesitatea de a-l distinge de alte orașe cu același nume din țară, Caranul fiind situat la 14 km nord pe locul comunei Constantin Daicoviciu (fostă Căvăran) de azi.
Sergiu TABAN
Buna seara am văzut și eu pozele am stat pe acel loc și dacă se făcea la mom respectiv o demolare bine făcută că sa mai aibă ce caută acum era bine cu excavatorul nu prea mai ai ce găsii
apropo acolo am stat eu nascut crescut cpilarit eu si familia mea nu stiu cum au cumparat altii terenul acela cand de fapt mie trebuia sa imi dea terenul Adresa e trecuta pe un carnet de elev saracul care pe atunci stateam acolo inainte sa se demoleze astept totusi sa stiu cine si daca el a avut pamant acolo poate statea in casa cu mine si eu nu stiam pfff 14 ani am stat in casa aia asa ca nu poate pretinde el ca a avut pamint pe ruinele alea nu unde era casa mea
am si poze