Institutul Naţional al Patrimoniului a făcut cunoscut faptul că Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, a declasat un număr de 49 de monumente de pe lista întocmită în 2010, clasând alte 644 de monumente, structurate pe patru categorii: arheologie, arhitectură, for public, memoriale şi funerare.
Astfel, conform listei întocmite în cursul anului trecut, în judeţul Caraş-Severin există 832 de monumente istorice înregistrate de Institutul Naţional al Patrimoniului.
Din prima categorie, în municipiul Caransebeş regăsim aşezările din Situl arheologic de la Balta Sărată – „Câmpul lui Andrei”, datate din Epoca medievală timpurie, Hallstatt, Epoca bronzului şi Neolitic. De asemenea, se regăsește Situl arheologic Caransebeş, cu aşezări din Epoca bronzului şi Neolitic, Situl arheologic „Mehala” – cu necropolă din sec. XIV, Villa rustica din Epoca romană, Castrul roman de la Tibiscum, şi Castrul de piatră, tot din Epoca romană, sec. II-III d.Hr, situate la Jupa, Cetate din sec. XIV-XV şi Biserica de tip romanic, din sec. XIII-XIV.
Trecând la monumentele de arhitectură, de for public şi cele memoriale şi funerare, Caransebeşul se înscrie pe această listă cu o mulţime de obiective, ceea ce reflectă bogata istorie a municipiului de pe malurile Timişului şi Sebeşului.
Astfel, este vorba despre:
Vila „Antoniu Sequens”
Vila „Gheorghe Baba”, ambele din cartierul Teiuş şi datând din sec. XVIII,
Ansamblul Pieţei Revoluţiei
Ansamblul urban „Piaţa General Ioan Dragalina”, amândouă din sec. XIX-1900-1925,
Situl urban din cartierul Teiuş – sec. XIX,
Primăria veche (fosta Prefectură Caransebeş, azi spaţiu şcolar în cadrul Seminarului Ortodox „Ioan Popasu”) – anii 1800-1850,
Palatul Korongy – 1877-1912,
Pavilionul Ofiţerilor – 1874,
Cazarma Grănicerilor (azi Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă), din anul 1739, renovată în 1753,
Palatul Comunităţii de Avere – 1901,
Judecătoria Caransebeş – 1905-1906,
Sediul Comitatului de Severin (azi grădiniţă) – sec. XVIII, modificări în 1909,
Restaurantul „Pomul Verde” – 1740, modificări în 1850,
Casa Grănicerilor (azi sediul Protopopiatului Ortodox Român) – mijlocul sec. XVIII, refăcută în 1891,
Prima farmacie românească din Banat, atelier foto, magazin (azi locuinţe, cu parter comercial), din perioada 1750-1800, modificări în 1900,
Casa Diecesană (azi sediul Casei de Pensii – Oficiul Caransebeş, şi locuinţe) – din perioada 1850-1900,
Fosta Mânăstire Franciscană – 1725,
Biserica Franciscană din acelaşi an,
Şcoala de Matematică şi Subofiţeri a Regimentului de Graniţă (azi proprietatea Comunităţii de Avere) – 1868,
Poşta – perioada 1900-1925,
Şcoală (azi Şcoala Normală „C.D. Loga” – Colegiul de Institutori al Universităţii de Vest Timişoara, şi grădiniţă) – 1900-1925,
Ansamblurile urbane „Str. Mihai Viteazul I şi II” – sec. XVIII, cu modificări survenite în sec. XIX,
Casele „Ostoia”, „Vasilievici” şi „Laboncz”, toate din sec. XVIII,
Locuinţe de negustori macedoneni (azi sediu de firme şi locuinţe) – sec. XVIII,
Magazine şi restaurant (azi sediul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici”) – sfârşitul sec. XIX,
Noua Casă de Păstrare (azi spaţii comerciale şi locuinţe) – 1900-1925,
Banca Graniţei (azi Banca Comercială Română, Agenţia Caransebeş) – 1810,
Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” – 1780,
Sinagoga – 1893-1894,
Sala de spectacole din fostul Cinematograf „Tineretului” – 1927,
Casa Oraşului (azi Primăria) – 1903,
Biserica „Sfântul Gheorghe” – 1444, reconstruită în 1739 şi modificată în 1759,
Uzina Hidroelectrică – 1889,
Tribunalul militar şi închisoarea (fostul sediu al Parchetului) – 1700-1750,
Liceul „Traian Doda” – 1915
De asemenea, Caransebeşul se mai poate mândri și cu Statuia Generalului Ioan Dragalina, din anul 1943, Bustul Dr. Iuliu Iosif Olariu – 1936, Bustul Episcopului Ioan Popasu – 1935, Statuia „Pro Patria” – 1918, Crucea de Hotar din Mehala – sec. XVIII-XIX, Casa Generalului Ioan Dragalina – sec. XIX, Mormântul Prof. Corneliu Diaconovici Loga – 1895, Mormântul istoricului Patriciu Dragalina – 1917, şi Mormântul lui Iulian Vuia, din prima parte a sec. XX.
Cosmin VLAD
