Caransebeș, oraşul cu 100 de sculpturi! Gugulanii mai au un parc plin de opere de artă!

Intrarea în Caransebeş s-a îmbogățit, din această săptămână, cu încă un parc plin de opere de artă.

Acesta adăpostește sculpturile în andezit realizate în cadrul ultimului simpozion internaţional găzduit de municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului.

Vernisajul expoziţiei în cadrul căreia au fost prezentate ultimele 11 opere de artă lucrate în această rocă a avut loc luni, 13 iulie, pe platoul special amenajat pe Calea Vârşeţului, la intrarea în cartierul Valea Cenchii.

„Caransebeşul este, de acum, oraşul cu 100 de sculpturi monumentale, care s-au creat în trei cicluri. După ce am început, mai timid,  cu sculptura în lemn, a urmat marmura pe care o aveam la îndemână, cel de al treilea ciclu fiind cel în andezit, o rocă foarte dură, dar nu mai tare decât noi, adusă de la Bistriţa-Năsăud, de pe Valea Ilvelor, prin bunăvoinţa sponsorului acestui simpozion, Ioan Şot”, a spus Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru”.

După ce P.S. Părinte Lucian a binecuvântat atât manifestarea, cât şi pe cei prezenţi, a luat cuvântul primarul municipiului Caransebeş, Marcel Vela.

„Astăzi este un moment de împlinire, un moment de bucurie, pentru că, după cele 33 de sculpturi din lemn din Teiuş, cele 33 de sculpturi în marmură care sunt amplasate în diferite cartiere ale oraşului, iată, prin acest spaţiu avem, acum, Caransebeşul în patrimoniul naţional. Chiar azi am primit vizita unor promotori culturali din Spania, care au spus că ceea ce facem noi aici intră în patrimoniul universal.

Și asta pentru că cele 99 de sculpturi, cărora li se adaugă «Pânza timpului», amplasată în faţa Spitalului municipal, fără a mai lua în calcul restul, fac din Caransebeş un oraş cu un patrimoniu artistic care îl înscrie pe o hartă culturală care este un motiv ca aici, mereu să ne aducem aminte că am avut înaintaşi care au făcut din acest oraş o cetate spirituală a Banatului, şi în acelaşi timp, să lăsăm o moştenire generaţiilor care vin după noi, care vor şti că noi am pus umărul să facem din Caransebeş un oraş european, că am început prin a crea locuri de muncă, spre noi îndreptându-se cetăţeni din alte localităţi, în fiecare zi, în trei schimburi, la companiile din municipiul nostru, apoi am făcut un loc al bucuriei, un loc al sufletului”, a menționat edilul-șef.

Acesta a ţinut să mai precizeze că pe internet apar tot felul de ştiri conform cărora Caransebeşeul investeşte bani în sculpturi şi în lucruri care nu au o utilitate imediată, lucru cât se poate de eronat.

„Vreau să vă spun că sunt cheltuieli extrem de modeste. Un sculptor primeşte un onorariu de doar 1.000 de euro pentru opera de artă pe care o realizează şi o lasă apoi aici, la Caransebeş, însă valoarea acesteia este incomparabil mai mare decât suma pe care i-o dăm noi. Eforturile şi condiţiile în care lucrează aceşti artişti sunt deosebite atunci când transformă nişte blocuri de piatră în sculpturi care vor dăinui peste secole”, a mai spus Marcel Vela.

În semn de apreciere pentru faptul că, de-a lungul celor trei ani în care s-a lucrat în andezit, a sponsorizat simpozioanele, oferind gratuit roca de la cariera sa de pe Valea Ilvei, Ioan Şot a fost recompensat cu titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Caransebeş”, diploma fiindu-i înmânată, în cadrul vernisajului, de primarul Marcel Vela.

Curatorul simpozionului, criticul de artă Pavel Şuşară, a vorbit despre faptul că în cadrul taberelor de sculptură de la Caransebeş s-au epuizat doar trei dintre substanţele fundamentale ale sculpturii – lemnul, marmura şi andezitul –, însă până la epuizarea întregii sfere geologice şi a tot ceea ce înseamnă produsele civilizaţiei mai sunt de făcut câţiva paşi, aceştia însemnând un material moale, care să „stingă” adversitatea creată de andezit, iar acesta ar putea fi travertinul, pentru ca apoi să se treacă şi în spaţiul civilizaţiei, ceea ce ar presupune trei ediţii cu lucrări în metal, şi ar mai trebui încă trei ediţii ediţii în care să se lucreze în materiale recuperate, ceea ce ar fi o demonstraţie ecologică, de salubrizare a spaţiului vital.

„Ediţia de anul acesta a simpozionului  seamănă, într-un fel, cu celelalte de până acum. E vorba de o grupare a artiştilor din cele mai bizare, îndepărtate şi exotice colţuri ale lumii, despre acţiunea asupra aceluiaşi tip de material, despre acceaşi tehnică – cioplirea, şi despre aceeaşi unitate de timp în care lucrările au fost făcute, o lună, şi, în principiu, ele sunt lucrări de simpozion, sezoniere. Prin forma finală, însă, aceste ediţii depăşesc stereotipul simpozionului, stereotipul sculpturii determinate de timp, al sculpturii sezoniere.

Ele sunt lucrări de artă monumentală care, dacă ar fi să fie vândute vreodată la bucată, ar da măsura îmbogăţirii, an de an, a municipiului Caransebeş cu valori, comercial vorbind, aproape de necalculat pentru cineva neobişnuit cu sumele mari. Fiecare lucrare, calculată cu modestie şi scepticism, este evaluată la 70, 80 sau chiar 100 de mii de euro. Asta înseamnă că toată investiţia care se face într-un simpozion nu acoperă nici măcar valoarea unei singure sculpturi”, a spus Pavel Şuşară.

În continuare, participanții la vernisaj au făcut cunoştinţă cu cei 11 sculptori şi cu operele lor de artă, oficiile de gazdă asumându-şi-le coordonatorul simpozionului, Eugen Petri, el însuşi participând cu o lucrare: Annabella-Claudia Hofmann, Germania – „108”; Biao Wang, China – „City-Mountain-Water” („Oraş-Munte-Apă”); Jasem Mousa, Palestina – „Completion Seekin” („Căutând complementaritatea”); Aramis Justiz Perera, Cuba – „5’ Element” („Al V-lea element”); Valeriano Hernandez, Spania – „Abrazo” („Îmbrăţişare”); Carlos Enrique Valdez, Argentina – „Natural Union” („Uniune Naturală”); Siti Kanta Pattnaik, India – „Epitome of Peace” („Chintesenţa Păcii”); Sergii Oleshko, Ucraina – „Pathos” („Patos”); Stefano Grattarola, Italia – „Memories Room” („Camera Amintirilor”); Petre-Virgiliu Mogoşanu, Balș, judeţul Olt – „Life as a Dance” („Viaţa ca un dans”); Eugen Petri, Ploieşti – „Hermes”.

Cosmin VLAD