O analogie complicată. Ce aseamănă cele trei momente: ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, alegerea lui Trump și referendumul lui Erdogan pentru noua constituție a Turciei? Aparent nimic, în fapt reîntoarcerea societății britanice, societății americane sau turce la propriile valori, la propria identitate.
Britania, America și Turcia, în comunitățile lor tradiționale, profunde nu au votat neapărat pentru May, Trump sau Erdogan, au votat pentru conservarea vieții lor normale, așezate în generații, care au crezut în destinul lor identitar.
Britania, America și Turcia nu vor să fie conduse de internet; nu vor cvasianonimatul părerilor mai mult sau mai puțin dubioase. Trei mari imperii au votat pentru lumea normală: conservatorii, Trump și Erdogan.
În România schelălăiau cei care nu înțelegeau că un sistem nenațional poate să conducă o lume. Brexitul a fost avertismentul pentru cățelarii români, Trump a fost confirmarea și trebuie să recunoaștem că Erdogan și noua lui constituție nu sunt o bucurie pentru niciunul dintre noi.
Nu este o mare diferență între victoria PSD-ului din decembrie 2016, Brexit, victoria lui Trump și noua constituție a lui Erdogan. Lumea se eliberează într-o anumită măsură de internaționalizare. Este adevărat, o face periodic și după aceea inventează o formă superioară, globalizarea, spre exemplu. Este posibil însă ca lumea în care vom trăi în anii viitori să nu mai fie atentă atât de mult la construcțiile panstatale, este posibil ca această lume să-și identifice prioritățile în nevoile naționale și local – comunitare.
Prioritățile înseamnă de fapt resursele financiare ce nu vor mai fi redirecționate spre mari corporații făcătoare de mâncăruri toxice și nici spre birocrații artificial întreținute undeva în vestul Europei. Asta înseamnă Brexit, Trump, Erdogan. Trei mari imperii. Britania, America, Turcia.
Și tot provocator, în această ecuație a puterii, unde este Uniunea Europeană, unde este Rusia? Și mai ales, ce facem noi?
Vom reveni.
Sergiu TABAN
