Cascada Beușița, considerată de mulți ca fiind una din cele mai spectaculoase căderi de apă din Banat, întrecând-o în frumusețe pe cea de la Bigăr, sora sa geamănă mult mai cunoscută, este pusă în pericol de turiștii lipsiți de conștiință. Profitând de faptul că aceasta a rămas fără apă, un lucru destul de comun în această perioadă a anului, persoanele care au ajuns în zonă au considerat de cuviință să scrijelească muşchiul de pe peretele cascadei, totul pentru a lăsa o urmă a trecerii lor pe acolo.
Cascada, situată în interiorul Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa a lăsat o impresie puternică asupra celor care au reușit să o admire în toată splendoarea ei, cu șiroaiele de apă înspumată curgând peste mușchii de un verde crud. Aceasta a mai rămas şi în alţi ani secetoşi fără apă deoarece cantitatea mică de apă a pârâului Beuşniţa se scurge în asemenea situaţii prin spatele cascadei printr-o fisură din tuful calcaros, uşor de identificat la 11 m în amonte de deversorul cascadei, iar ulterior apa iasă la suprafaţă la baza cascadei şi îşi urmează drumul în continuare pe pârâul Beuşniţa. Conform reprezentanților parcului este vorba de un fenomen natural asupra căruia nu se poate interveni deoarece cascada este într-o zonă cu grad sporit de protecţie.
Aspect care nu îi împiedică însă pe reprezentanții Grupului Ecologic de Colaborare Nera să își arate nemulțumirea față de modul în care reprezentanților parcului se ocupă de cascada, considerată de mulți ca fiind emblematică pentru această zonă.
„În urma unor informaţii primite de la vizitatori ai Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa privind starea cascadei cu acelaşi nume, a realizat în data de 10.09.2016 o monitorizare a zonei cascadei, ocazie cu care a constatat că peste deversorul şi peretele cascadei nu mai curge apă iar unii turişti cu mentalitate de cocalari au scrijelit adânc muşchiul de pe peretele cascadei ca semn al trecerii lor prin zonă. (…)
Normal şi natural este ca să curgă apă peste o cascada cum este Beuşniţa, care este o adevărată emblemă a lumii mirifice a parcurilor din sudul Banatului iar pentru vizitarea ei se percepe o taxă de vizitare.
Problema cu intervenitul în a bloca acea fisură de scurgere a apei pe sub cascadă, fară să mai fie nevoie de o aprobare din partea Ministerul Mediului şi Academiei Române prevăzută în Legea ariilor naturale protejate, se putea rezolva punctual în cadrul proiectului de Plan de Management al Parcului.
Dar pe cine mai interesează o chestiune atât de “minoră” când pentru aprobarea acestui document lupta se duce în jurul ideii ca RNP Romsilva să taie cât mai multă pădure în interiorul parcului ?
Între timp imaginea cascadei Beuşniţa, cu muşchiul uscat devenit brun pe deversor, începe să semene din ce în ce mai mult cu o măsea stricată de pe care cocalarii continuă să scrijelescă smalţul”, trasmite Doina Mărgineanu, consilier pentru relații publice în cadrul GEC Nera.
Problema lipsei de apă se va rezolva, măcar parțial, odată cu venirea ploilor, dar cea a lipsei de educație a turiștilor pare mai greu de rezolvat.
Karina TINCUL
