Anul vechi a trecut, cel nou a sosit, ba unde mai pui că s-a și învechit puțin și ăsta, cât era el de nou nouț acum vreo 3 nopți când chiuiam pe la ferestre cu sticlele în mână, printre pocnete de dopuri de șampanie și bubuitori de petarde, ne-confiscate de polițiștii vigilenți. Deh, așa e obiceiul, să pocnim tare, să facem multă gălăgie, să se sperie anul vechi și să plece. De speriat s-a speriat săracul și a fugit mâncând pământul prin fumul petardelor și mirosul de praf de pușcă al artificiilor de toate culorile. Chinezii să trăiască și să înflorească, nu de alta dar ei au inventat praful de pușcă și tot ei au descoperit șmecheria cu orezul colorat care ne încântă de fiecare dată la cumpăna dintre ani.
Nu asta era ideea, dar nu m-am putut abține. A fugit deci anul vechi, dar în graba cu care a plecat a uitat să-și ia cu el și metehnele căpătate într-o viață întreagă (adică din ianuarie până în decembrie) și le-a lăsat moștenire lui ăsta micu de-a venit acum, care nici nu știe săracul de ce a venit și ce are de făcut, că s-a și trezit cu ditamai „greaua moștenire“ de metehne, obiceiuri proaste și patimi păguboase. El s-a dus, dar noi am rămas cu același soi de politicieni care una zic în campanie și alta fac după alegeri, cu aceleași drumuri frumos realizate pe hârtie dar nepuse în practică peste noroaie, cu aceeași bani europeni care uite-i, nu-s, că nu știm, nu vrem sau nu putem să-i atragem precum au făcut-o și încă o mai fac polonezii de exemplu, aceeași lideri de tinichea numiți pe criterii politice sau de rubedenie, care nu au nici în clin și nici în mânecă cu postul pe care îl ocupă.
Am mai rămas cu aceleași salarii, aceleași alocații, pensii, dar cu alte prețuri la energia electrică, la carburant, la alimentele de bază și nu numai, cu aceleași locuri de muncă prost plătite (deh, nu au toți șansa să lucreze la stat), dar mai puține și cu aceleași promisiuni că mâine va fi mai bine. Când dați de „mâine“ ăsta să-mi spuneți și mie că vreau să-l văd la față. Acum va fi greu pentru actualii guvernanți să dea vina pe greaua moștenire a guvernului anterior, nu de alta dar parcă e aceeași Mărie, dar cu altă pălărie, mai colorată parcă. Dacă până acum v-ați plâns că liberali fac și dreg ce nu vă convine, stați să vedeți acum când trebuie împăcată și capra și varza și gulașul…pardon lupul, ca în poveste.
Una peste alta începe un An Nou, cu multe semne de întrebare: Ce facem cu pandemia? Cum e cu vaccinarea? Dar cu creșterile salariale? Când și dacă va fi aplicată legea pensiilor? Când va crește nivelul de trai promis în campania electorală? Unde sunt kilometrii de autostradă? Dar spitalele? Când merg copiii la școală? Cum împiedicăm tinerii să plece afară? Cum îi aducem pe cei plecați înapoi?…Sunt doar așa câteva din multele întrebări care vor răsări în mintea românului după ce aburii sarmalelor și damful răchiei se va fi risipit. Atunci se va vedea omogenitatea acestui guvern de coaliție conjuncturală. Până atunci însă…se anunță vremuri nu foarte vesele (nu de alta dar sărbătorile sunt pe sfârșite; mai un hop și…gata până la Paști), cu mișcări de stradă, cu proteste, cu solicitări salariale și români nemulțumiți.
Ce e de făcut? Nimic, ce să facem? Așteptăm să treacă iarna, să vină vara, toamna…Revelionul, să chiuim din nou de bucurie că pleacă unul vechi și vine altul nou. Asta e la noi: schimbarea …anului…..bucuria…. Sau asta era cu șeful, că nu mai știu exact?
Dan AGACHE
Acuși vine Revelionul… Sperăm să nu numărăm spitalele și numărul de kilometri de autostradă ca Pristanda… Cel puțin trebuie să recunoaștem, la Reșița clădirea noului UPU crește în curtea spitalului. Dacă vine și spitalul modular, e bine. Dacă onor liderii ar face ceva pentru a atrage noi firme în oraș, ar fi și mai bine.