Donald Trump a avut în această campanie electorală prezidențială atipică un discurs colorat, contestat, dar și agreat. Agreat pentru că a câștigat președinția Statelor Unite.
De ce campania a fost atipică? Pentru că se înfruntau doi reprezentanți de 68, respectiv 70 de ani, Hillary Clinton și Donald Trump, reprezentanți ai aceluiași sistem de valori american, white anglo – saxon, protestant (WASP), dar care în realitate abordau profund diferit America, continentul libertății și democrației, cea mai mare putere economică și militară a lumii.
Americanii albi, de această dată, au ieșit la vot considerând că Trump este președintele lor. Trump a fost votat în primul rând de America tradițională, America comunităților provinciale, America așezată în valorile ei fundamentale: munca, familia și credința creștină.
Obosite de aventuri naționale și de neîmpliniri internaționale, Statele Unite ale Americii au votat președintele care le aparține, pe Donald Trump. Donald Trump, chiar și miliardar, este unul de-al lor, este ceea ce America a fost tot timpul: exuberantă și neînfricată, victorioasă în primul și al doilea război mondial, o națiune care și-a sacrificat fiii pentru libertate.
America a greșit în 2008 când, în loc să-l voteze pe McCain, un erou național, l-a votat pe Obama, despre care se spune că până la acel moment nu a făcut nimic.
Astăzi America își repară greșeala, America a votat un american, pe Donald Trump și doar în ultimul rând, America a votat împotriva establishmentului, a mass-mediei si a statului pe care Hillary Clinton le reprezenta. Dar nu-i reprezenta pe ei, cetățenii liberi ai Americii, așa cum Declarația de Independență redactată de Thomas Jefferson în 1776 îi consacra pe locuitorii coloniilor britanice.
De atunci și de acolo a început libertatea și democrația. Astăzi acolo cetățenilor Americii de azi le este restituită libertatea și democrația. Este adevărat, Trump a fost votat și pentru că a fost un candidat împotriva sistemului, sistemul supravegherii generale, a agențiilor de securitate care-și permit orice, a gafelor pe email despre care se spune că madam Clinton le-a comis.
Donald Trump a fost votat de America tradițională, de America în care se muncește, de America responsabilă, de americanii care nu au ieșit la vot în 2008 și în 2012 când Obama a candidat. Donald Trump a fost votat de fiii și nepoții americanilor care au căzut pentru libertate și democrație în primul și în al doilea război mondial. A fost votat de cei care au făurit America. Donald Trump a fost votat de americanii albi care în sfârșit au ieșit la vot!
Cezar Dragoman
În SUA se-ntâmplă ceva mai subtil.
Pentru prima dată în America un candidat n-a avut de partea sa decât o parte infimă a presei, pentru prima dată în istorie un candidat n-a avut de partea sa nicio vedetă. Singurul aliat al lui Trump a fost americanul adevărat, acela în care se mai regăsesc încă idealurile şi rădăcinile unei Europe din care-a plecat, dar pe care încă o simte ca pe o mamă.
Idealurile poporului diferă radical de agenda elitei din spatele scenei. Elita vrea corectitudine politică, globalizare, disoluţia generalizată, până la nivel de bază, în timp ce poporul vrea linişte, îşi vrea viaţa tihnită şi bucuria fiecărei zile. S-a plictisit de războaie inutile, de crize economice, de buzz, de probleme. Însă elita crede altceva şi, spre disperarea celor care cred că au câştigat, planurile ei sunt pe termen lung. Aşa cum, de altfel, au fost dintotdeauna.
În timp ce poporul se culcă mulţumit şi plin de speranţe, elita mai bifează un capitol din foaia de parcurs. Probabil, citind afirmaţia anterioară, mă veţi întreba: „adică vrei să spui că totul a fost premeditat?”. Da, exact asta vă spun, cu subiect şi predicat! Mult prea ieşita la vedere elită avea nevoie de un respiro. Nu putea merge mai departe fără a suferi o înfrângere. Întotdeauna a fost aşa. Alegerea lui Trump reprezintă setup-ul ideal pentru globalişti. Cu toate că poate părea un joc la ruletă, veţi vedea că, în realitate, lucrurile stau total diferit.
Trump a câştigat, dar va putea să-şi pună în practică ideile şi promisiunile din campanie? Nu prea. Administraţia musteşte de oameni dedicaţi intereselor elitei. Pentru a putea mişca puţin lucrurile, Trump ar trebui să se transforme într-un Erdogan al Americii. Ar trebui să decapiteze întreaga presă, să concedieze aproape jumătate dintre magistraţi, să închidă Hollywood-ul şi cam două treimi din universităţile americane. Poate face aşa ceva? Desigur nu. Fix în propria echipă, mâna sa dreaptă este Mike Pence, om de bază al structurii oculte.
Şi încă n-am spus totul. Mai este o mică-mare problemă: economia. SUA este exact aşa cum a fost gândit să fie: supraîndatorată, falită din punct de vedere economic. „Make America Great Again” e doar un slogan, din păcate imposibil de fi pus în aplicare. Singurul atu al SUA este armata, dar nici ea nu se simte foarte bine. Poate să se menţină pe linia de plutire – strict inerţial – încă o perioadă de timp, dar fără un fundament economic solid în spate îi va fi imposibil. Ce poate face Trump în aceste condiţii? Mai nimic.
Trump nu poate lua decizii majore deoarece banii nu sunt la el. Banii sunt strict la adversarii săi, iar controlul lor depăşeşte zona de jurisdicţie a SUA. Nicio instituţie a SUA, niciun oficial american, nimeni din afara cercului restrâns al elitei nu poate controla sistemul financiar deoarece acesta este ghidat din altă parte. Fluxurile financiare mondiale se află sub controlul câtorva oameni prea puţin cunoscuţi şi ale căror interese sunt garantate de tratate solide. În acest fel, orice stat din lume se poate transforma în victimă în momentul în care calcă strâmb. Controlând emiterea şi fluxul monetar, poţi transforma orice economie, indiferent de cât de prosperă ar fi, într-un deşert golit de sens.
Demonizarea lui Trump din timpul campaniei nu a avut ca scop campania în sine, ci perioada de după câştigarea alegerilor. După ce poporul se va duce la culcare bucuros că i-a râs în nas stăpânului prin votul „contra”, în momentul în care somnul va fi cel mai dulce şi mângâiat de vise frumoase, fix atunci va începe cutremurul. Şi nu va fi un cutremur aşa cum ştiţi. Va fi un cutremur combinat cu un tsunami şi cu un incediu major. Va fi acel scenariu dezastruos, cu oameni disperaţi alergând fără o direcţie, exasperaţi şi cuprinşi de delirul lipsei de soluţii. Acela va fi momentul în care baronii agendei globale vor ieşi în faţă transfiguraţi şi aparent fără soluţii, spunând pe o voce tremurată că ei au atras atenţia că nu e bine să faci jocuri periculoase, să te pui contra mersului normal al istoriei, că uite „unde-am ajuns!” s.a.m.d. Iată cum, un popor revoltat este adus din nou sub influenţa celor care decid mersul istoriei. Iată cum, prin pedepsirea exemplară a copilului neascultător, dai exemple în întreaga clasă şi, dacă pedeapsa e mediatizată cum trebuie, în întreaga şcoală.
„Dacă Statelor Unite li s-a întââmplat aşa ceva, oare pe noi ce ne-aşteaptă?” – se vor întreba oamenii. Şi chiar aşa e, ce sens are să te lupţi împotriva globalizarii dacă spre asta merge istoria? Merită să te lupţi cu zeii? Gândiţi-vă la asta. Gândiţi-vă bine pentru că asta urmează. „Aşa merg lucrurile!”