Sistemul agricol clasic se baza pe creditul agricol, asigurările agricole și achizițiile agricole. Achizițiile agricole sunt determinate astăzi de politica agricolă comună europeană, evident de piața de desfacere a produselor agricole. Asigurarea producției agricole (a recoltei) ține de opțiunea fiecărui producător, care în realitate nu poate depăși reperele din sistemul european al asigurărilor pentru agricultură și industria alimentară.
Rămâne creditul agricol așadar, singura necunoscută pentru agricultorii din România, parte a agricultorilor europeni. Astăzi creditul agricol este preluat tot mai mult de subvenția Uniunii Europene pentru producția autohtonă. Un lucru hotărâtor pentru orice agricultură din statele membre ale Uniunii Europene, o realitate determinantă și pentru politica agricolă comună europeană. Amintim în acest sens negocierile dure între subvenția agricolă pentru Franța, negociată în contrapartidă cu contribuția-cotizația Marii Britanii pentru funcționarea Uniunii.
La noi în țară fermierii depind de subvenția pe care o primesc de la Bruxelles prin Guvernul României și Ministerul Agriculturii. Dacă această subvenție, în fapt creditarea producției lor pentru anul agricol ce urmează nu vine la timp, producția este compromisă. O producție autohtonă compromisă generează disfuncționalități pe piața agricolă internă, în primul rând la nivelul prețurilor produselor dar și la nivelul calității lor; este afectată viața populației din zona respectivă.
Neputința Guvernului Cioloș în acest context, succint enunțat mai sus, rezidă în principal în domeniul atât de potent al agriculturii din România. Paradoxal în contextul în care și Cioloș, și Irimescu par să aibe o reală expertiză la nivelul politicii agricole comune europene. Dacă în acest domeniu, al agriculturii, creăm asemenea disfuncționalități, ce să mai așteptăm de la presupusele reforme din administrație, sănătate sau educație?
Pentru agricultură este rău că nu se dau la timp subvențiile: compromitem producția agricolă a acestui an și inevitabil afectăm produsul intern brut. Hotărârea Parlamentului de a dezbate o moțiune simplă pe agricultură este mai mult decât un act democratic, este unul firesc în contextul situației grave create. Dacă ne aflăm și în celelalte domenii la același nivel precar de expertiză poate că este mai bine pentru noi, cetățenii României, ca acest guvern de tehnocrați să nu inițieze niciun fel de reformă în administrație, educație sau sănătate.
Sergiu TABAN
