Thomas Jefferson a fost om de stat, al 3-lea președinte al Statelor Unite, ambasador, filozof, semnatar al Declarației de Independență și … mare iubitor de vinuri. A cunoscut îndeaproape vinurile franțuzești (dar și italienești și germane) în cei 5 ani petrecuți la Paris în calitate de “Ministru al Statelor Unite în Franța”. A studiat metodele de vinificare, a vizitat intensiv viile din Bordeaux, valea Rhonului, Alsacia, Provence, etc. luând notițe detaliate și devenind o somitate în materie de vinuri.
Puțini știu ca Thomas Jefferson a întocmit o lista a celor mai bune vinuri de Bordeaux, listă care a stat la baza primei clasificări oficiale a acestor vinuri, în 1855. Lista lui Thomas Jefferson fusese întocmită însă cu aproape 70 de ani înante de acesta data !
În 1985, miliardarul Malcolm Forbes a cumpărat, la o licitație, o sticlă de Chateau Lafite (Bordeaux) pentru suma de 157.000 de dolari. Sticla era inscripționata : 1787 Lafite și literele Th.J. Specialiștii casei de licitații Christie’s au considerat ca sunt suficiente date pentru ca acestă sticlă să fie considerată ca provenind din colecția privată a lui Thomas Jefferson.
Însă falsificatorii stăteau la pândă: în anii următori au mai apărut vreo 4-5 sticle inscripționate la fel care au fost și ele cumpărate de către colecționari excentrici și creduli. Falsificatorii pretindeau că sticlele au fost găsite în spatele unui zid din pivnița lui Thomas Jefferson, zid care a fost spart pentru anumite lucrări. Patru dintre aceste sticle au fost cumpărate pentru suma de 500.000 de dolari, după care … au apărut suspiciunile. În 2005, Muzeul de Arte Frumoase din Boston urma să expună cele patru sticle.
Înainte de asta, muzeul a contactat însă Fundația Thomas Jefferson pentru a se asigura că vinurile sunt originale și surpriza nu a întârziat să vină: Jefferson nu comandase și nu deținuse în colecția sa astfel de vinuri. A urmat un experiment interesant, într-un laborator din Franța care este specializat în datarea vinurilor cu raze gama. Testele au indicat că vinurile au fost produse și îmbuteliate înaintea erei atomice, adică înainte de 1945 (când au fost conduse primele teste cu bomba atomica) însă inscripționarea sticlelor s-a făcut cu instrumente stomatologice moderne care nu existau în 1787 !!
Să ciocnim un pahar în cinstea acestor teste !!
Dar cum a apărut acest obicei despre care exista câteva legende simpatice:
Una dintre ele duce spre intrigile obișnuite curțile imperiale începând cu Roma antică și mergând până la curtea regilor francezi. Se spune că obiceiul de ciocni a apărut ca o reacție de apărare împotriva otrăvirii cu vin: persoana suspicioasa ciocnea paharul cu cel avizat pentru ca 1-2 stropi din propriul pahar (posibil otrăvit) să sară în paharul “criminalului” și acesta să se dea de gol.
O alta legenda din vechime spune că gestul de ciocni o cupă de vin alungă demonii din casă …
Se pare că adevărul este mult mai simplu: savurarea unui pahar cu vin implică, înainte, doar 4 simțuri: mirosul, gustul, văzut și pipăitul … auzul fiind uitat. Ciocnitul implică astfel și auzul și, în plus, ne dă un sentiment de comunitate, de veselie în clinchet de pahare.
Cristian BOEREAN
