A plecat dintre noi unul dintre cei mai importanți poeți ai Banatului

Gheorghe Azap, considerat de mulți critici ca fiind unul dintre cei mai importanți poeți ai Banatului, a decedat la Ticvaniu Mare. Prin dispariţia poetului, lirica românească de azi pierde una dintre cele mai autentice şi mai originale voci, se precizează în necrologul Uniunii Scriitorilor din România. 

Gheorghe Azap s-a născut în satul Ticvaniul Mic, la 26 iulie 1939. A absolvit școala generală în Oravița, iar liceul, la Anina. A debutat cu poezie, în „Scrisul bănăţean” (1958), dar a publicat prima plachetă de poeme, „Maria”, în anul 1975. A publicat, printre altele, volumele: „Bocceluţa cu plăpânde”, „Roxana, Roxana, Roxana”, „Eţetera”, „Cântece ştrengăreşti”, „Vreo carte”, „Tereremul ocarinei”, „Una sută de catrene, drese-n damf de damigene. Pagini din viaţa mea, cu popas lângă canea”, „Poeme de cinci stele”, „Versuri din veacul ICSICS”.

Despre creația lui Gheorghe Azap, criticul literar Mircea Iorgulescu afirma: „Gheorghe Azap are o voce bine individualizată între promoţiile şi generaţiile literare, cu care de fapt nu are afinităţi. El este în aparenţa un amalgam de badinerie zgomotoasă, de vocabular persiflant şi de jemanfisism tămăduitor, dar în esenţă este un sentimental. Poezia lui, care îl ilustrează perfect, este deopotrivă gravă şi amuzantă, foarte sonoră, cu aparenţă ostentativ facilă, totuşi mult elaborată, iar haina desuetă, de romanţă sau de cântec de lume, pe care aceasta o îmbracă, ascunde în fond munca orfevrului, cizelarea îndelungată”.

Citiți în continuare una din poeziile semnate de Gheorghe Azap:

Viaţa asta…

Viaţa asta, mai ales deşartă,
în care unii se consumă-n artă,
Uitându-şi, zilnic, rânza la aman,
în timp ce alţii, iuţi ca hidrargirul,
Cu marafeţi îşi ghiftuie chimirul:
Să-i toace-n vreun sejur de pandişpan.

Viaţa asta-ntreagă: netto, brutto,
Cu tot tacâmul, Doamne, n-am umplut-o;
De fapt, am pus într-însa mai nimic:
Vreo poezică, niscai sticle goale,
Pesmeţi, trăscău, iluzii, angarale,
Tranchilizante, ceapă, tiriplic…

Viaţa asta,-n dor de şugubine,
M-a scărmănat în chip şi fel pre mine,
Buşindu-mă adesea-n vreun podmol,
însă am fost, la rândul meu, în stare
Să-mi readun tendoanele-n picioare
Şi, oţărât, din smârcuri să mă scol.

Viaţa asta, dreasă-n elegie,
Ursită fost-a silnică şi mie,
Chit că să-i fac hatâruri m-am zbătut.
Ci, tam-nisam, oricât mi-ar da de furcă,
Dacă ar fi posibil pot să jur că
M-aş strofoca s-o iau de la-nceput.

Gheorghe Azap a decedat pe data de 3 noiembrie, la vârsta de 75 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!

Karina TINCUL