3 culori, 4 scenarii și un singur ghiozdan; cel al unui an școlar irosit

Greu, tare greu se lasă moșit anul acesta școlar. Dacă e să fac socoteală, tinerii elevi din România au pierdut un an școlar. În martie anul trecut am închis școli, grădinițe, facultăți (pe lângă celelalte), acum ne chinuim să le deschidem. Oficialii din Sănătate și educație au pregătit 3 culori – roșu, galben și verde (mă întreb de ce nu au ales albastru), și 4 scenarii: în primul (verde), toată lumea merge la școală, de la copii de grădiniță la elevi și studenți. În cel de al doilea, galben, merg la școală doar copii de grădiniță, elevii din clasele 1 – 4 și cei din anii terminali. În scenariul 3, roșu, doar preșcolarii au privilegiul de a merge la grădiniță, copii din clasele 1 – 4 și cei din clasele pregătitoare. Mai există un scenariu, tot roșu, în care nu numai că nu merge nimeni la școală sau grădiniță, dar toată lumea stă în casă, în cazul localităților carantinate.

În Caraș-Severin sunt puțin peste 36 de mii de elevi și preșcolari înmatriculați în acest an de învățământ. Dintre aceștia 6,245 sunt preșcolari și cei din clasa pregătitoare, iar 9,788 sunt cei din ciclul primar, respectiv clasele 1 – 4. Conform ultimelor date transmise de Direcția de Sănătate Publică, toți aceștia încep astăzi școala. Ce se întâmplă cu ceilalți? Păi în Caraș-Severin avem localități în toate cele 3 coduri de culori și din fericire nicio localitate carantinată. Altfel spus cei mici merg la școală să buchisească alfabetul, slovele să facă primele lecții de caligrafie și să afle că na are mere“. Ceilalți….la compot, fără mere proaspete, dascăli în clase și reîntâlnirea cu colegii. Ar mai fi privilegiați cam 4 mii de tineri, adică 1774 de elevi din clasa a 8-a și 2196 din clasele a 12 și a 13-a. Adică cei care vor da capacitatea și bacul la vară. Tot mai rămân cam 16 mii de elevi. Unii vor avea șansa să meargă la școală, alții nu.

„Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara“ – spunea Spiru Haret, cel mai mare reformator al școlii românești de acum aproape două secole. Dacă aplicăm logica inversă, ne uităm să vedem cum arată țara astăzi și ne putem forma o impresie despre școala românească. Nu mă încălzește cu nimic că avem olimpici, premianți, câștigători de premii internaționale; e ca și cum nu i-am avea. Cei mai mulți își continuă studiile afară de ce oare și „uită“ să se întoarcă. E normal, e firesc, nu-i blamez. Pot în schimb să-mi manifest furia față de foștii, actualii și din nefericire următorii conducători politic ai României. Au cu totul și cu totul alte interese decât educația și sănătatea. Ba mai mult, unii chiar au afirmat public acest lucru.

Ne apropiem vertiginos de pragul critic de 50% de analfabeți funcțional. Nu e de vină pandemia ci clasa politică ce a reușit prin diverse metode (una mai ciudată decât alta) și prin diverși miniștrii (unul mai ciudat decât altul), să pună învățământul românesc pe butuci. Nu era nevoie de o viziune largă, de multă pricepere în ale ministeriatului; trebuia doar să aruncă o ochiadă prin țările europene, să facem o analiză și să adaptăm sistemul educațional românesc la cerințele actuale. Dar nu, noi am vrut (și aici mă refer exclusiv la toată pleiada de miniștrii post decembriști care s-au perindat prin guvernele României să ne legăm numele de o reformă, de o lege a învățământului, de ceva. Să le rămâne numele în analele istoriei, să le facă urmații un bust cu soclu înalt precum au avut predecesorii lor. Atâta doar că aceia au făcut prima dată treabă și abia apoi urmașii le-au ridicat o statuie. la noi de preferat e să fie ridicată cât încă ar mai fi în viață. Mă rog, fiecare cu gusturile sale.

Am mai pierdut un an și mulți vor da vina pe pandemie. Ori eu cred că principalii vinovați sunt politicienii. De multe ori stau și mă întreb câți dintre ei sunt la limita analfabetismului funcțional, sau mai rău. Nu poți să distrugi generații de tineri și să dai vina pe lipsa tabletelor, pe frica dascălilor de a se vaccina, pe sumele scăzute primite de la buget pentru dotări, ori pentru salariile mediocre pe care încă le mai primesc unii profesori astăzi. Nu mai există respect pentru generația de ieri și speranță pentru cea de mâine. Cât despre cea de astăzi….. Aceasta e aservită în totalitate cred, aceluiași scop comun, ce nu are nimic de-a face cu educație, empatia, credința, patriotismul sau ce mai vreți dumneavoastră: BANUL. Dacă le faci un EKG cerebral vei vedea numai bani în loc de minte, iar dacă acesta ar avea și sonor s-ar auzi zornăitul gologanilor care le dirijează viața.

Un an pierdut, o generație ratată, niște tineri sacrificați, din care mâine se va naște o altă generație de politicieni, ce vor dori mai mulți bani, mai multe statui și mai puțini tineri educați.

Dan AGACHE