În România se sărbătorește astăzi Ziua Cafelei. Aromatele boabe maronii sunt sărbătorite astăzi și în Austria şi Japonia, în alte țări cum ar fi Statele Unite ale Americii, Canada, Malaysia, Ethiopia şi Marea Britanie, Ziua Cafelei fiind marcată pe 29 septembrie.
Anual, în lume, se produc în jur de şapte milioane de tone de cafea. Consumată în cantități moderate (2-3 cești pe zi), cafeaua poate avea efecte benefice asupra sănătății. Studii recente au evidențiat acțiunea psiho-stimulatoare a cafelei. Se pare că aceasta îmbunătăște timpul de reacție și vigilență și poate creea bună dispoziție.
Istoria cafelei este la fel de bogată ca însăși cafeaua, datând de mai mult de 1.000 de ani. În Occident, istoria cafelei începe acum trei secole, dar în Orientul Mijlociu ea este consumată de toate păturile sociale încă din vechime. Prima referință la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, dar cu multe secole înainte, existau multe legende arabe despre băutura misterioasă și amară cu puteri stimulatoare.
Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Mării Roșii din Africa. La început cafeaua era considerată aliment și nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grăsime animală obțineau o pasta pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.
Începând cu anul 1.000 e.n., renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafeaua în chip de medicament. Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor uscate.
Așa-numitele proprietăți stimulative ale cafelei au fost considerate de mulți în acele timpuri străvechi, generatoarele unui fel de extaz religios, iar cafeaua ca băutură și-a căștigat o reputație mistică, învăluită în mister și asociată cu preoții și doctorii. De aceea nu este surprinzător că două legende au apărut pentru a explica descoperirea acestei boabe magice. O istorie apocrifă datând de pe la 1.400, povestește despre un păzitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate și energice duă ce mâncau fructele roșii care creșteau în tufișurile necunoscute de pe aceste meleaguri. Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructe la o mănăstire din apropiere, unde starețul a fiert fructele în apă. Acesta a obtinut un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alunga oboseala și somnolența.
Cealaltă poveste este aceea a unui dervis musulman care a fost condamnat de dușmanii lui să rătăcească prin deșert și astfel să moară de foame. În delirul său, tânărul a auzit o voce care îi spunea să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervisul a încercat să înmoaie fructele în apă și când nu a reușit, pur și simplu a băut lichidul acela. Înterpretând supraviețuirea și energia sa ca pe un semn de la Dumnezeu, s-a întors la ai săi și a răspândit credința și rețeta acestei băuturi. (Sursa: cafea.home.ro)
Karina TINCUL
