După ce au încheiat socotelile cu grădinița luându-și rămas bun de la dragele lor educatoare, preșcolari de ieri s-au prezentat astăzi la marea întâlnire cu momentul mult anunțat, despre care li s-a tot vorbit, promis, amintit de către mămici, tătici și bunici: Prima zi de școală!
La ani și chiar decenii distanță de momentul primei întâlniri cu școala, la Liceul de Artă Sabin Păuța, fosta mea generală 12, am asistat din nou, dintr-o altă postură, la primii pași ai proaspeților școlari pe coridoarele acestei unități de învățământ. Demne de apreciat au fost și discursurile rostite de directorul Liceului de Arte din reșița, Carina Pristavu, ale reprezentanților Inspectoratului Școlar dar și mesajul pragmatic al lui Adelin Tuță, directorul de investiții din cadrul Primăriei Reșița, un mesager al administrației publice care e obișnuit (mai mult) să facă și să tacă.
Mi-am revăzut cu această ocazie parte din foștii învățători, profesori dar și o serie de colegi de generație, astăzi profesori recunoscuți în domeniul lor de predare. Intrarea noilor elevi însoțiți de doamna învățătoare Elena Stefanovici pe poarta edificiului de învățământ ce poartă numele marelui compozitor reșițean elogiat peste ocean, s-a făcut pe sub un pod de flori pe care l-au făcut elevii din clasele mai mari. Am văzut în acest tablou al noului pas spre viață al acestor frumoși copii și teamă și entuziasm, emoție și bucurie, melancolie și speranță.
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157673267565588″]
Pentru ei, pentru copii noștri, ziua de astăzi reprezintă un nou început iar noi suntem datori ca prin toate acțiunile noastre din afara orelor petrecute la școală să-i încurajăm în devenirea lor. Dascălii au o misiune dificilă în șlefuirea educației de acasă și pregătirea pentru examenele, cu mult mai dificile, ce vor urma în etapele terminale de gimnaziu și liceu.
Așadar, nu le putem ura decât mult succes în misiunea lor, deopotrivă, cadrelor didactice, managerilor unităților de învățământ și școlarilor care odată cu trecerea timpului vor desluși tainele abecedarului, ale lecturii, ale scrisului, ale învățăturii, un act necesar educațional care le va marca definitiv viața, pentru că, nu-i așa, „învățătura rămâne cea mai bună avuție!“.
Sergiu TABAN
