S-a tras cortina peste încă o confruntare electorală. De data aceasta, avantajul este de partea PNL-ului din Caraș-Severin, evident. Imediat după anunțarea rezultatelor, care, în materie de media, au fost prezentate în exclusivitate de publicația Reper24, în timp real, au început să apară tot felul de analize și presupuneri. Din fotoliul de acasă, cu o bere-n față și sub impulsul trendului pe care-l promovează publicația pentru care scrii sau o deții, au început judecățile de valoare. Ba că PNL a strălucit, ba că PSD și-a furat-o rău de tot de la ăla cu țâța-n gură până la cel cu funcția cea mai mare. Nimeni însă nu s-a sinchisit, dintre cei care și-au lăsat penițele „libere”, să vină la fața locului să vadă despre ce este vorba. Nu s-au uitat atenți nici măcar la singura transmisie live de după aflarea rezultatelor. Dacă ar fi făcut unul din aceste două lucruri, cu siguranță și-ar fi dat seama că alegerile de la Lăpușnicu Mare nu au fost despre PNL, despre PSD, antisistem, pro Guvern etc.
Fac această afirmație din perspectiva apartenenței politice a fostului primar Lala. Acesta, în decursul a celor 5 mandate de primar câștigate, ultimul extrem de scurt, a cam fost pe la toate partidele și de fiecare dată a ieșit învingător. Numai că, în timp, aroganța, infatuarea, siguranța, dată de câștigarea mandatelor anterioare, au făcut din Lala un personaj tot mai nepopular. Neputința celor răzvrătiți împotriva celui care dădea până mai ieri ora exactă în Valea Almăjului a crescut de la mandat la mandat. Și, a crezut, că susținând pe cineva la primărie la alegerile de duminică, va repurta aceleași victorii ca-n propriile sale bătălii. Greșeală fatală! Pentru că, prin această implicare de a susține candidatul PSD, nu a făcut altceva decât să reactiveze valul de antipatie acumulat în peste cei 16 ani la cârma administrației locale lăpușnicene.
Alegerile de duminică de la Lăpușnicu Mare au avut un impact emoțional extrem de intens. Cei care s-au săturat de aroganță, infatuare, lipsă de respect și celor nesocotiți de către cei care trebuiau să le reprezinte interesul comun, au trăit duminică, probabil, cea mai lungă zi din viața comunității lor. Le citeai asta-n ochi. În străfundul privirii lor se distingea o licărire de speranță. Licărire ce a erupt într-o lumină binecuvântată la aflarea rezultatului. Am văzut, pe lângă tinerii entuziaști, persoane trecute de vârsta a doua, care s-au bucurat ca niște copii, cu lacrimi în ochi de bucurie.
Lăpușnicu Mare este, de departe, un loc binecuvântat de Dumnezeu. Înconjurat de munți, cu o priveliște ce-ți taie respirația, cu străzi și trotuare curățele, cu pomi fructiferi la fiecare casă, în special cireși, cu oameni respectuoși, binevoitori și cu o ospitalitate specifică românului, cu frică de divinitate și nealterată de simpatii politice. Iar, duminică, în cea dea a XXIII-a săptămână a anului, divinitatea și-a făcut simțită puterea în comunitatea lăpușniceană. Și, dincolo de eliberarea celor care s-au simțit abandonați de puterea divină, în momentul aflării rezultatelor scrutinului, divinitatea le-a trimis un semn înainte cu 20 de minute de închiderea secțiilor de votare, când, pe cerul Almăjului, s-a arătat semnul legământului Creatorului dintre EL și OM: curcubeul.
Va reuși sau nu să dezvolte Mihaela Drăgilă comunitatea lăpușniceană este un aspect greu de anticipat în contextul politic actual. Ceea ce a reușit ea deja și sunt convins că acest lucru va rămâne în mentalul colectiv din comuna Lăpușnicu Mare pentru multă vreme este faptul că ea, prin câștigarea alegerilor de primar, a reușit să redea demnitatea și făloșenia almăjanului din Lăpușnic și Moceriș. Dacă va aplica și în mandatul ei de primar aceleași principii și va reuși să și contribuie la redobândirea integrală a demnității consătenilor ei, cu siguranță divinitatea o va face MARE.
Trebuie amintit și candidatul PSD, Nicolae Popistaș, care, dincolo de faptul că mi-a lăsat impresia de un om educat, cu bun simț și mereu cu zâmbetul pe buze, în momentul în care a ieșit afară din secția de votare, mi-a confirmat impresiile și i-a anunțat pe cei care așteptau rezultatul cu sufetul la gură, în mare parte susținători ai Mihaelei Drăgilă, că favorita lor a câștigat mandatul de primar și a felicitat-o, tot cu zâmbetul pe buze.
Experiența trăită ieri în Valea Almăjului a fost, de asemenea, unică și pentru mine. Dincolo de faptul că m-am reîntâlnit cu prieteni dragi, mi s-a mai întărit încă o dată, dacă mai era nevoie, convingerea că a fi primar nu însemnă doar beneficiile date de funcția în sine. A fi primar nu însemnă doar locul din capul mesei la nunți, pomeni, parastase sau alte paranghelii. Nu însemnă mașină la scară, telefon plătit din banii contribuabilului, secretară sau mai știu eu ce beneficii. A fi primar înseamnă, dincolo de orice beneficiu, o responsabilitate enormă. Necesită calm, puterea de înțelegere extremă, grijă pentru cel pe care te-ai angajat să-l reprezinți, să-i rezolvi problema, fie ea și personală, să ai răbdarea să-l asculți și capacitatea să-i satisfaci doleanța, fie că are 4 clase, fie că are două doctorate. Altfel, va veni o zi în care divinitatea îți va bloca definitiv țăgărele ceasului propriei tale existențe.
John GAVRILESCU
