PSD-ul este astăzi la putere pentru a schimba justiția abuzivă și a da salarii și pensii mai mari. Pentru aceasta au fost aleși. Reforma justiției a căzut în fața valului de proteste publice provocate, se spune, de Soros. (Soros se apropie de 90 de ani, dar el lasă în Europa, centrală mai ales, dar și în America după cum se vede o bizară moștenire a unei reacții publice aparent neprovocate și în fapt stipendiate).
Legea salarizării unice, aparent incertă, aparent neconsumată de către sindicate și, le-am spune, organizațiile publice, în fapt structurile publice, va intra în parlament; chiar dacă Dragnea și-a mai permis un „en largo” justificat de dezbaterea publică.
Morala acestei situații nu este legată de procedura pe care am enunțat-o, ea este definită de reacția societății românești. Aproape toți sunt împotriva măririlor de salarii și de pensii. România are de ani de zile creștere economică, a doua estimată acum de exigentul Fond Monetar Internațional , de 4,2 % în Uniunea Europeană; doar Islanda este peste noi, cu 5,7%. Nimic nu-i convinge însă pe analiștii economici și politici să înteleagă că pe fondul acestor performanțe economice (indiferent dacă vin din consum sau din investiții), România trebuie să-și plătească mai bine și să-și protejeze ca atare resursele umane.
Legea lui Dragnea, a salarizării unice, urmează să reglementeze în fapt prima vulnerabilitate a societății românești: neplata valorilor. Comunitățile și societatea prin excelență nu sunt susținute numai de genii captate din faza liceală de trusturi și agenții internaționale. Coloana vertebrală a unui stat este susținută și generată de cei pe care britanicii i-au numit „the civil servants”, adică funcționarii publici.
Ne este teamă astăzi să dăm câțiva lei în plus angajatului din administrația publică, bugetarului rostit cu gura strâmbă de propagandiștii unui sistem prost așezat. Desigur Mușatescu scria odată că „românul se naște bursier, trăiește funcționar și moare pensionar”. Mușatescu făcea abstracție de faptul că paradoxal prima lege a asigurărilor sociale (a pensiilor) în Europa a fost promulgată de conservatorul cancelar german Otto von Bismark și că tot imperiul britanic în epocă se baza pe slujbașul în serviciul public. România care a preluat aproape totul după 1990 din sistemul legislativ și administrativ francez nu a înțeles nici până astăzi că nu facem referiri la funcționarul public, că totul trebuie să se raporteze la funcția publică. Și funcția publică trebuie plătită decent.
În fapt slujbașii statului trebuie plătiți decent, în primul rând pentru că sunt ai statului și în al doilea rând și cel mai important pentru că ei reprezintă principalii vectori de absorbție a fondurilor europene, singurul motor real financiar de dezvoltare a țării.
Dacă PSD-ul, prin legea salarizării unice, nu va îmbunătăți simțitor condiția bugetarului român de astăzi, programul său de guvernare se va nărui. Acest nou eșec, după lâncezeala reformei în justiție va putea determina victoria dreptei în 2019 și în 2020. Eu personal însă cred că Dragnea, Olguța și PSD-ul vor da legea salarizării unice. Această lege va crea, echilibrat ca și venit, statutul funcției publice, a bugetarului român care reprezintă primul contact al cetățeanului cu statul său, Statul Român.
Nu abilitățile guvernanților mă fac să cred în această reglementare necesară pentru funcționarea vieții noastre cotidiene. Mă fac să cred în conturarea statutului normal al bugetarului român zisele lui Marin Preda: „timpul nu mai avea răbdare cu oamenii”. Nu pentru că Siliștea – Gumești este în Teleorman și nu pentru că Dragnea este de acolo. Pur și simplu pentru comunitățile românești și pentru că lumea românească a risipit prea mult pentru străini și nu-și mai permite să-i piardă pe ai noștri, cei de acasă.
Sergiu TABAN
