Titlul de mai sus nu vrea să fie provocator sau şocant, vrea doar să dea glas îngrijorării justificate pentru soarta şi drumul unei ţări clădite norocos, care-i pe cale să se piardă dezastruos, dacă nu ne trezim! Iar durerea scrisului e cu atât mai mare, cu cât actul s-a produs în 24 Ianuarie, chiar de Ziua Marii Uniri!
Desfid pe oricine a numit sau numeşte o unire folosind adjective inepte, de genul “mic”, aşa cum nişte pseudoistorici sau politicieni de travesti au tendinţa să folosească pentru unirea Valahiei cu Moldova! De ce ar fi “mică” această unire? Pentru că numărul populaţiilor implicate a fost mai mic decât în cazul celeilalte? Sau pentru că teritoriile au fost semnificativ mai mici? Sunt argumente false şi puerile, e ca şi cum ai spune că unul şi cu unul este o adunare mai puţin importantă decât doi şi cu unul, când de fapt ştim cu toţii că prima e mama şi tatăl tuturor adunărilor …
Problema cu unirile este însă alta, şi e foarte serioasă: tot secretul e ca acel “doi” rezultat să se regăsească ca şi cum ar fi “unul”, la sfârşitul actului; numai că trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi să recunoaştem cu sinceritate, stupoare şi regret că România se manifestă tot mai mult şi tot mai des în ultima vreme ca două Românii … sau chiar mai multe! Putem găsi, eventual, mai multe astfel de particule, dar două se regăsesc cu distincţie şi claritate, şi stau fiecare cu gheara în gâtul celeilalte: o Românie de stânga, sau “de hăis”, şi alta de dreapta, sau “de cea”! Iar aceste două Românii se freacă între ele ca două falii continentale în stare să producă un cutremur care să distrugă ţara!
Nu tema amnistiei şi graţierii mână în luptă cele două jumătăţi relative, nici tema bugetului, a salariilor, a calităţii vieţii sau a mai ştiu eu cărui germene dihotomic, ci o înţelegere diferenţiată şi precară a relaţiilor dintre bani, putere şi bogăţie! Banii şi-au pierdut calitatea de a fi publici sau privaţi, de a fi electronici sau “foşnitori”, devenind cu toţii doar bani politici, împărţiţi după criterii “de hăis” sau “de cea”; bogăţia şi-a rătăcit cu totul atributul distribuţiei cât de cât echilibrate, mergând pieziş şi pieptiş numai către cei bogaţi, care devin tot mai bogaţi, criteriile distribuirii find aceleaşi, când “de hăis”, când “de cea”; iar puterea, poporul a pierdut-o de multă vreme, prin apatie şi absenteism, şi este pe cale să o piardă definitiv, mutând politica în stradă, adică în singurul loc capabil s-o facă şi mai scârboasă şi sinistră decât este! Rog iertăciune, dar “sinistra” înseamnă “stânga” în limba latină … probabil de aceea politica de la noi e tot mai sinistră!
Nu mai avem elite care să unească sau să ţină strânsă unirea! Marea Unire de la 1859 au făcut-o boierii, cu precădere marii boieri moldoveni, în frunte cu Răducanu Rosetti, de care istoria noastră pomeneşte atât de puţin, care i-a dăruit o moşie lui Cuza pentru a putea fi ales Domn! Marea Unire de la 1918 au făcut-o masonii şi Regina Maria, alături de alte câteva romance bine dedate cu viaţa şi obiceiurile Parisului! În ambele Mari Uniri elitele ţării au acţionat la unison, ceea ce nu poate fi spus nici în şoaptă acum, pur şi simplu pentru că nu mai avem elite în nimic, în absolut nimic, de la fotbal la astrofizică …! Tabula rasa!
Nu mai avem, din păcate, nici conştiinţe! Se mai poate vorbi de conştiinţe superioare şi de o conştiinţă naţională generică într-o ţară care şi-a fixat ca prioritate naţională lupta împotriva corupţiei? Nu educaţia, nu cultura, nu binele comun sau nivelul de trai, ci lupta împotriva mitei, furtişagurilor, spălării de bani, crimei organizate … Halal ideal naţional, nobilă aspiraţie progresistă! Şi aici ne plasăm pe două tabere, de la sinistra predică şi acceptare a “imoralităţii superioare”, doctrină “de hăis”, până la precambriana impunere a moralităţii cu orice preţ, doctrină “de cea”! Trăim, după ultimele alegeri, vremurile în care “imoralitatea superioară” pare să tindă către instituţionalizare, fără să ne putem da seama dacă vom avea bărbaţi corupţi în instituţii cinstite sau, dimpotrivă, bărbaţi cinstiţi în instituţii corupte …
Nu mai avem, din păcate, nici preocupare pentru credinţă! Tot românul beneficiar al noilor tehnologii, fie că este “de hăis”, fie “de cea”, a prins deodată o sete neostoită şi o preocupare necurmată pentru justiţia socială, echitatea economică, libertatea personală, ecologie şi pace, împunându-le pe toate prin băgarea pumnului pe gâtul preopinentului! Nu se mai pune problema doctrinei şi moralei creştine, a grijii faţă de aproape sau a fricii de Dumnezeu – mă refer, evident, la acel Dumnezeu care a dat toate legile universului în primele trei sute de milionimi de secundă de la Big Bang, nu la cel despre care ni se predică, îndeobşte, că are grijă de destinele noastre şi are un plan pentru fiecare adunătură celulară de pe planetă, abjectă sau nu …
Peste toate, însă, fără să învăţăm nimic de la vehii greci, dorim cu orice preţ să coborâm politica în stradă, dând ceasul României cu un sfert de veac înapoi! Partidele se comportă ca nişte corporaţii care iau credit de la banca poporului, după care, în loc să plătească ratele şi eventualele dobânzi, vor să falimenteze banca, sufocându-i pe acţionarii creditori! Consumăm politică frenetic, cu voracitate, fără să ne dăm seama că, în felul acesta, îi răpim României şansa de a nu se pierde! Ne îndepărtăm în felul acesta tot mai mult de o Românie visată şi râvnită, o ţară “a satului global”, în care românii să-şi organizeze resursele şi relaţiile în sensul atingerii nivelului calitativ decent al vieţii fiecărui roman! Doar aşa am putea rezista!
Un gânditor şi autor de success, Richard Bach, spunea că “ceea ce omida numeşte “sfârşitul lumii”, maestrul numeşte “fluture”! Măcar de-am avea inteligenţa şi norocul omizilor acelora …!
Prof. univ. dr. Liviu Spataru
Această problemă o au și americani. Ei trăiesc în două realități total diferite, universuri paralele care nu se întâlnesc.
Comunitatea LGBT a devenit, de mult, extrem fascistă, vedeți protestele de după investire a președintelui Trump. S-au întrunit fasciști, anarhiști, admiratori ISIS (da, copii) pentru a protesta într-un mod violent. Geamuri sparte, bataie pe străzii, etc. Americani le spun “snowflakes”, adică dacă îi scuturi puțin fug ca șobolani. Sunt periculoși doar în grupuri mari și atât.
Există un paradox, crud, în America. Se încearcă de mulți ani un experiment social pentru a nu mai exista diferențe dintre bărbați și femei. Un fapt ce a măcinat încetul cu încetul mințile slabe. Acest concept social, soroșist de-a dreptu`, a distrus partidul democrat și este mult mai complex decât pare. Eu voi încerca doar să ating ideile generale.
În primul rând, Trump este președintele ales de oamenii și nu prin propagandă rusească cum se vehiculează prin latrinele lor, CNN, BBC etc.
Acest om, a dat voce oamenilor care s-au săturat să nu poată să-și spună punctul lor de vedere față de cel din universul celălalt, pentru că “le rănești sentimentele”. Conceptul de “politically correct” nu e ok, da, pentru că îți taie dreptul la exprimare. S-a trăit cu acest concept în toată administrația Obama și chiar de dinainte. Din cauza acestui concept și Europa are de suferit. Germanii nu se pot opune valurilor de migranți pentru că imediat li se spune că “Naziștilor, a-ți uitat ce s-a întâmplat în al doilea război mondial. Cum, eu voi veni în casa ta ca să mă c*c la tine pe masă!”
Da, s-a înțeles cât de greșit este conceptul acesta?!
În al doilea rând, vreau să mă refer puțin la “universul snowflakes”, ei au votat cu Hillary, ca să fie clar. Sunt tineri, iar știm toată lumea cât de ușor este să manipulezi mintea unui tânăr. Așa că, dacă le spui “Că e ok să fi gay, de la o vârstă fragedă, ei probabil vor ajunge gay pentru că, e ok.” Să continui, femeile gay din America sunt extremiste, râdeți. S-a ajuns, de-a dreptul, la “Man Hatred” adică “Ură față de bărbați”. Și mai este ceva, ele consideră ca ele sunt femeile adevărate și că femeile hetero nu sunt femei și discreditează orice femeie care nu este ca ele.
Vă puteți imagina ce este în capul lor?!
În concluzie, nu vreau un experiment social și în țara asta dar trebuie acceptată și comunitatea gay (devenită între timp LGBT) și fără elemente extremiste.