Astăzi sărbătorim, în România, Ziua Economistului! Este o zi importantă, ca orice zi a unei bresle, pentru că, măcar de ziua dedicată lor, breslaşii se apleacă spre interior, se întorc către izvoare, încearcă să-şi regăsească sensurile, obârşia şi – mai important decât orice – îşi caută destinul şi rostul! Iar economiştii au şi ce căuta, au şi cu ce căuta. Dumnezeu, spaţiul, timpul, istoria şi societatea au binecuvântat şi au hărăzit acestei minunate bresle roluri şi rosturi, concepte şi mijloace, pricini şi finalităţi cum nu au rostuit pentru nici o altă breaslă din câte sunt pe pământ!
Sărbătorim astăzi ziua tuturor economiştilor români nu din cine ştie ce motive olimpice sau celeste, nu din cine ştie ce apucătură înălţătoare şi mirobolantă întâmplare care a schimbat paradigma lumii, ci dintr-o pricină pragmatic-academică de o simplitate, concreteţe şi pragmatism parcă menite să surprindă: în 23 noiembrie 1842, la Academia Mihăileană din Iaşi, „mama” învăţământului superior românesc, un om de care mulţi nici nu au auzit, pe nume Ion Ghica, predă studenţilor primul curs de economie care a fost predat pe teritoriul ţării noastre, intitulat „Despre însemnătatea învăţării economiei politice”. Astfel, erau unificate sufletul breslei cu trăirile academice, comuniune care a subzistat şi subzistă şi astăzi şi despre care putem spera că nu va fi desfăcută în veci!
Nu-i locul potrivit să insistăm asupra personalităţii celui dintâi economist al ţării; apoi, trista experienţă a ultimilor ani ne spune că, indiferent cât am insista, tot nu va fi prilej de mare izbândă, pentru că istoria face parte din rândul acelor ştiinţe aproximative în care albul nu-i tocmai diferit de negru şi care, odată pervertită, cu greu îşi mai revine în matca adevărului şi dreptăţii! Ion Ghica a fost un mare liberal, pe atunci când liberalii erau de stânga şi când principala lor componentă doctrinară era patriotismul. S-a născut la Bucureşti, cu două sute de ani în urmă, într-o familie care a dat Principatelor Româneşti 10 domnitori, a obţinut două bacalaureate la Paris, în litere, la Sorbona, apoi în matematici şi a absolvit, tot aici, Şcoala Superioară de Mine. Are idei politice bizare pentru acele vremuri, dar care se vor dovedi atât de vizionare, încât aproape că îl şterg definitiv din istorie! Pe scurt, este anti-rus şi filo-otoman, într-o vreme în care linguşirea ruşilor era o mare artă! Fondează „Frăţia”, complotează şi-l determină pe Cuza să abdice (justificat), contribuie decisiv la aducerea pe tron a lui Carol I, pe al cărui jurământ de credinţă e semnătura lui, pleacă la Istambul pentru a determina Poarta să-l recunoască, ajunge bey (guvernator) în insula Samos, de unde conduce şi câştigă lupta cu piraţii din Marea Egee, devine ambasadorul României Regale la Londra, de unde revine în ţară, moare şi este înmormântat la moşia lui de la Ghergani. O viaţă de om, în câteva rânduri! O viaţă de academician, trăită cu pistolul şi sabia în mână, mereu în slujba ţării sale; o viaţă de bărbat adevărat, cu mult mai plină, mai vie şi mai benefică pentru ţară decât cele ale lui Bălcescu sau Kogălniceanu, răsfăţaţii istoriei…Pe Ghica, istoria nu numai că nu l-a răsfăţat, ba chiar l-a renegat, vina lui principală fiind aceea că nu i-a iubit pe ruşi şi ideea lor panslavistă, de dominare a estului Europei!
Cu un astfel de precursor într-ale economiei, tagma economiştilor de aici şi de pretutindeni nu poate decât să se mândrească! Dar nu numai Ion Ghica şi-ar avea un loc binemeritat în panteonul economiştilor, ci şi mulţi alţii, ale căror contribuţii la schimbarea mersului omenirii, la găsirea traiectoriei ei optime au fost de multe ori decisive, fie că au fost recunoscute, fie că au rămas în anonimat! Am putea spune că, de fiecare dată când societatea a avut nevoie, din ungherele ei mai strălucitoare sau mai oculte s-a ivit câte un economist de excepţie, poate chiar de geniu, care să arate cărarea pe care se poate ieşi la lumină! Tot aşa am putea spune că în fiecare om mare a zăcut şi zace şi acum măcar o fărâmă de economist!…Istoria e plină de exemple concludente! În partea ei premodernă şi modernă l-am putea aminti pe Gingis Han, făuritorul unui cod comercial de tip capitalist, care pedepsea cu tăierea capului pe oricine înregistra al treilea faliment; sau pe Napoleon I, autorul unui alt cod comercial, pe care, cu mici modificări, îl aplică şi astăzi întreaga lume civilizată; pe John Maynard Keynes, care a apărut „din cenuşa imperiilor”, după Primul Război Mondial, pentru a relansa economia şi istoria omenirii cu folosirea eficientă a mâinii de lucru; pe Charles de Gaulle, care a redesenat harta turistică a Coastei de Azur; pe Friedrich Hayek, autorul teoriei neo-liberale, care stă la baza, ba chiar se confundă cu capitalismul corporatist de azi; şi (de ce nu ?) pe Karl Marx, utopicul comunard, care a descris o lume ideală, încercând s-o pună în ecuaţie şi în practică şi eşuând măreţ…
Cât de veche este economia şi cine o fi fost primul economist? Greu de spus! Aş fi tentat să spun că Adam, primordialul, dar mă îndoiesc totuşi, un economist bun n-ar fi dat raiul pe-un măr…plus că, după aventura aceasta, Eva a început să se îmbrace şi să se parfumeze…Probabil cel mai mare gânditor român al tuturor timpurilor, Constantin Noica, spune în eseul „Despre istorie” că geometria este un dar al Nilului, care „se revărsa peste câmpurile vechilor egipţieni, acoperea hotarele, făcea una tot locul, iar oamenii nu mai ştiau bine, atunci când se retrăgeau apele, cât loc le mai aparţine lor şi cât vecinului. Şi atunci au început să măsoare şi să deseneze. Aşa s-a născut, poate, adevărul linear, actul pur, ideea”. Carevasăzică, geometria s-a născut din nevoi economice…
Bucuraţi-vă, deci, economişti! Sunteţi egali în vechime cu geometri; şi sunteţi la fel de puri, împărtăşind ideea! Bucuraţi-vă, întru mulţi ani!
Prof. univ. dr. Liviu Spătaru
Preşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor, filiala Caraş-Severin!
