După 10 ani de activitate în teren și două cazuri concrete de braconaj, documentate extensiv de WWF-România, s-a ajuns la concluzia că fenomenul braconajului nu este tratat ca o prioritate de diversele organe ale Statului cu atribuții de combatere în acest sens. Adesea nu există o voință reală din partea autorităților de a identifica și a trage la răspundere făptașii, chiar dacă există suficiente indicii sau probe. Mai mult, există cazuri în care autoritățile pot fi suspectate chiar de complicitate în mușamalizarea braconajului, fapt ce duce la creșterea și încurajarea fenomenului.
WWF cere prim-ministrului ca, în calitate de șef al Guvernului, să se implice în deblocarea dosarelor și în crearea unui plan de acțiune la nivel guvernamental pentru pedepsirea și descurajarea braconajului. Totodată WWF-România face apel la toți iubitorii de natură să sprijine acest efort, adresând un mesaj direct premierului, pe site sau pagina oficială de Facebook a acestuia.
„Ne adresăm dumneavoastră pentru a vă atrage atenția asupra unui fenomen extrem de răspândit și cu consecințe directe și grave asupra biodiversității și economiei din România, braconajul.
Deși la prima vedere vânatul ilegal pare o problemă care aparține Ministerul Mediului, noi am ales să vă cerem sprijin pentru că fenomenul nu poate fi combătut decât în cazul în care există o abordare amplă la nivel guvernamental și o colaborare și implicare activă din partea mai multor ministere. Consecințele braconajului pot fi resimțite în mai multe domenii, precum cel al agriculturii sau al economiei, iar de multe ori comunitățile expuse la efecte nu sunt și cele care generează problemele”.
În ultimii 10 ani, WWF-România a derulat mai multe proiecte pentru monitorizarea și protecția diferitelor specii de animale sălbatice și a habitatului acestora. S-au efectuat inclusiv activități de evaluare a efectivelor și a stării de conservare a faunei sălbatice cu scopul de a identifica posibilele probleme cu care se confruntă acestea și, evident, soluții la aceste probleme.
Astfel de activități de monitorizare s-au derulat prin intermediul experților WWF, în teren prin observații directe, colare GPS, camere foto-video și stimulare bioacustică. Experiențele din teren demonstrează că fenomenul braconajului nu este tratat ca o prioritate de diversele organe ale statului cu atribuții de combatere în acest sens, deseori neexistând o voință reală din partea autorităților de a identifica și a trage la răspundere făptașii, chiar dacă există suficiente indicii sau probe. Mai mult, există cazuri în care autoritățile pot fi suspectate chiar de complicitate în mușamalizarea braconajului, fapt ce duce la creșterea și încurajarea fenomenului.
Diana RADU
