Brexit II

Nigel Farage afirma că ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană în urma referendumului este victoria oamenilor obișnuiți, a oamenilor decenți împotriva marilor afaceri și a politicii mari. În fapt rezultatul acestui  referendum este o victorie împotriva birocrației de la Bruxelles, birocrația care sufocă statele naționale în așa zisul interes al Uniunii care pare a fi devenit un scop în sine. În realitate cel mai important interes al Uniunii Europene în acest moment pare a fi generoasa retribuire a peste 20 000 de birocrați care au devenit în timp puterea reală, efectivă și executivă din capitala Europei unite.

Cetățeanul obișnuit, pentru a reveni la sintagma lui Farage, din țările membre ale Uniunii Europene resimte relativ puțin binele pe care conglomerația panstatală îl aduce în comunitățile în care el trăiește. Infrastructura funcționărească de la Bruxelles s-a îndepărtat profund și poate din nefericire irevocabil de interesele cetățeanului obișnuit, a omului simplu care trăiește în comunitățile etnoculturale atât de diferite de pe continentul european.

De-a lungul ultimilor ani au existat multe rumori în legătură cu nemulțumirile statelor membre ale UE referitoare la mecanismul de funcționare al Comisiei Europene în principal. A existat o întreagă dezbatere la nivelul Parlamentului European despre cine este mai important: politicul sau birocrația. Din nefericire decidenții politici, cei care trebuia să găsească răspunsul și soluțiile, au clacat într-un penibil lamento și birocrații au continuat să rămână la butoane.

Împotriva acestei situații au apărut luări de poziție în Ungaria, în Olanda, în Marea Britanie, în țările scandinave. Aceste opinii au fost însă neglijate de Bruxelles. Establishmentul central-european trăia și credea că nu i se putea întâmpla nimic datorită antecesorilor lor politici, cei care au construit Europa unită și modernă, Adenauer, De Gaulle, De Gasperi, Schuman.

Ieri britanicii au mai dat o lecție, Brexitul. Cetățenii Marii Britanii nu au mai vrut să facă parte dintr-o uniune statală unde deciziile sunt luate în principal pentru beneficiul unei infrastructuri funcționărești și în detrimentul comunităților din Europa.

Pare a fi începutul unui război global. Folosesc acest termen pentru că globalizarea a marcat din toate punctele de vedere ultimii ani în lume. Fără a forța o comparație să nu uităm că Marea Britanie a câștigat și primul, și al doilea război mondial. A fost o parte importantă din alianța care l-a câștigat și pe al treilea, războiul rece.

Brexitul rupe această alianță. Marea Britanie nu mai este alături de Germania. E adevărat relațiile economice vor domina acțiunii politice. Să nu uităm că Marea Britanie are o relație specială cu Statele Unite ale Americii, să nu uităm că Bismark a stabilit că Germania e puternică când are o bună relație cu Rusia. Realități noi marcate de principii vechi. Acesta este contextul istoric și prezent în care în termenii geopolitici și geostrategici de astăzi războiul nu se duce cu tancuri, artilerie sau aviație. Se duce în principal economic și informatic.

Lumea britanică și-a asumat în acest context pierderea întâietății financiare pe care Londra o deținea, pentru că paradoxal ora exactă în finanțele mondiale nu era dată de la Frankfurt acolo unde își are sediul Banca Centrală Europeană, nici chiar de pe Wall Street, ora exactă în finanțele lumii se dădea din City-ul londonez. Marea Britanie nu era doar membră a UE, este și va rămâne membru și lider al Commonwealth-ului, care însumează circa  două miliarde de locuitori ai planetei.

Ieșirea Marii Britanii din UE, atît de puțin previzibilă pentru liderii politici europeni, nu reprezintă numai un act de demnitate a unei națiuni care a colonizat lumea, care a fondat un imperiu în care soarele nu apune niciodată, reprezintă din nefericire și precedentul pentru ca alte state – reacții au apărut deja în Franța, Olanda sau Danemarca- să hotărască prin vot popular abandonarea construcției unice europene.

Astăzi Europa unită, lăsând deoparte conotațiile economice și financiare pe care ieșirea Marii Britanii le aduce, trăiește în fapt o tragedie: generozitatea proiectului paneuropean construit de o generație de oameni politici remarcabili amintiți deja este pusă în pericol de meschinăria birocraților de la Bruxelles. Este pusă în pericol însă și de micimea actualilor lideri politici europeni.

Marea Britanie a dat ieri o lecție. Dacă Bruxelles-ul nu va înțelege semnificația ei, Uniunea Europeană va fi într-un real pericol de destrămare. Din nefericire votul de ieri al britanicilor ne afectează și pe noi, românii. Dezvoltarea României a fost gândită și este legată de oportunitățile apartenenței noastre la UE. Principalele state care vor fi afectate de Brexit vor fi statele mai puțin dezvoltate din Europa. România se află în această situație.

Cezar DRAGOMAN