Lichidatorul Ion Tudor a comis-o şi în Hunedoara!

O plângere penală şi un denunţ penal, formulate de administratorul hunedorean Gheorghe Ionescu, un patron ajuns la disperare, făceau trimitere directă în primăvara acestui an la o serie de nereguli cu iz infracţional care îl aveau în prim plan pe acelaşi lichidator judiciar Ion Tudor, administratorul firmei de insolvenţă Tudor şi Asociaţii. Dar iată cum sunau plângerea penală şi denunţul formulate de administratorul Gheorghe Ionescu, omul care declară că şi-a pierdut averea şi sănătatea în urma interacţiunii cu lichidatorul judiciar „Jean“ Tudor:

„Către Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție, Direcția Naționala Anticorupţie, în atenţia d-nei Procuror șef, Laura Codruţa Kovesi

Subsemnatul Ionescu Gheorghe, domiciliat în Hunedoara,jud. Hunedoara, str. IL Caragiale, în calitate de reprezentant al S.C. Alexa Mir Tour Trans SRL Hunedoara, în temeiul art. 289 și art. 290 din Codul de procedura penală, vă înaintez prezenta PLÂNGERE PENALĂ şi DENUNŢ PENAL, prin care vă sesizez cu privire la săvârșirea de către făptuitorii

– Stafie Constantin Claudiu, fost secretar de stat în Ministerul Economiei a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 247 din vechiul Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din vechiul Cod penal
– Cazana Victor Vlad, fost șef al Oficiului pentru Participațiile Statului și Privatizării în Industrie, a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 247 din vechiul Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din vechiul Cod penal
– Tudor M. Ion, reprezentant al SCP IT Management Advisors SPRL Timișoara, lichidator al averii Companiei Naționale a Cuprului Aurului și Fierului Minvest Deva, a infracţiunilor de gestiune frauduloasă prev. de art. 144 alin.1 din Legea 85/2006, și posibil a infracțiunii de delapidare prev. de art. 145 alin.1 din același act normativ și șantaj prev. de art. 207 Cod penal

Preambul
Voi preciza din start faptul că prezenta plângere penală conține informații din care rezultă elemente nu doar ce conturează infracţiunile mai sus expuse, ci și foarte posibil multe altele, comise nu numai de cele trei persoane la care se referă direct, ci şi de către alte persoane, care au acționat împreună cu acestea în vederea atingeri sau sprijinirii unor interese și ţinte comune. Sub forma autoratului, ori complicității sau instigării, acestea fiind probleme care îşi vor găsi lămurirea în cazul în care o ancheta efectivă va fi demarată de către un organ judiciar nu atât competent cât interesat, acestea afirmându-le din trista mea experienţă acumulată din contactul cu Ministerul Public din postura de persoana vătămată.

Voi mai spune în plus, că nu este în nici un fel vina mea că cele întâmplate, și pe care le voi relata, duc la existenţa unui dosar complex, dificil de instrumentat, și deloc ușor de gestionat. Nu este vina mea ca sunt „emisarul” care aduce astfel de vești, generatoare de probleme, însă pe lângă postura de emisar o am din păcate și pe cea de victimă, care în urma celor întâmplate, a ajuns să-şi piardă averea, sănătatea fizică şi cea emoţională, sper că nu și cea mentală.

Partea plină a paharului constă în faptul ca infracţiunile la care plângerea penală se referă sunt ușor de probat. Ușor în sensul că faptele au lăsat urme ușor de depistat, sub forma documentelor, a înscrisurilor, întrucât este vorba de criminalitate cu gulere albe, persoane care au comis infracțiunile scriind hârtii și luând decizii. Că aceste documente există și pot fi obţinute e dovedit de faptul că eu, o simplă persoană privată am reuşit să intru în posesia multor dintre aceste documente. Din documentele pe care eu le am, rezultă existenţa altor documente și locul precis din care un organ judiciar le poate obţine.

Poate în momentul social prezent, un astfel de dosar nu se compară ca interes mediatic cu cele în care sunt arestaţi miniştri și alți politicieni în funcție, însă nu există nici un alt argument care să justifice faptul că o mare parte din cele legate de prezenta poveste fac obiectul unui dosar care zace de cinci ani în fișetele parchetelor, în prezent la DNA Alba cu nr. 67/P/2014 , înainte cu nr. 3373/P/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara.

Mai rămâne de precizat faptul că povestea se referă la persoane care deja au gustat din deliciile posturii de condamnat penal sau inculpat, asemenea numitului Stafie Constantin Claudiu, sau a fostului primar al Hunedoarei, Ovidiu Hada, un nume important în firul poveștii. În mod straniu, numele cel mai implicat, cel al lui Tudor Ion este cel care pare a se bucura de cea mai mare protecție, aproape ocultă, părând a intimida sau a atrage discreţia tuturor responsabililor cu care am avut de-a face.

Mărul discordiei

Tot pentru o înțelegere mai bună a poveștii (și îmi permit să fac acest „reglaj” întrucât am relatat povestea deja de atâtea ori, în atâtea forme și atâtor oameni, procurori, polițiști sau avocați, încât îmi dau seama care ar fi cel mai eficient mod de a o relata), voi spune de la ce a început, și care a fost obiectul interesului care i-a mânat pe cei implicați în a comite faptele, și cum am ajuns eu să fiu implicat.

Ca în toate infracţiunile economice, banii. Iar banii sunt legați de un obiectiv economic, mai precis un fost obiectiv economic, o ruină a unei Uzine de preparare a minereului ce a aparţinut Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului, cu sediul în Deva, entitate aflată sub oblăduirea Ministerului Economiei, cu toate formele de denumire pe care acest minister le-a purtat în timp.

Aceste ruine, clădiri dezafectate și teren, se află situate la adresa : Hunedoara, str. Voicu Cneazu nr. 62.

În acest loc, asemenea unui câmp de bătălie celebru, Mărăşeşti, Verdun sau Stalingrad, s-au ciocnit interesele mai multor armate. Armate cu efective ascunse sau cvasi-ascunse, cum sunt cele din interiorul ministerului, din spatele lichidatorului Tudor Ion, posibil politicieni protectori după cum spun vocile din „radio-şanţ”.

Pe lângă aceste armate, m-am rătăcit eu, ca un călăreț singuratec, și care m-am dovedit fraierul de serviciu, întrucât nu serveam decât un singur interes: al meu personal, de om de afaceri fără politicieni în spate, interes pentru care mi-am pus la bătaie tot ce am avut, din dorinţa de a pune pe picioare o afacere mai bună și mai mare decât cea pe care o aveam, cu care să-mi aduc bunăstare și mie, și să fac un serviciu de calitate oamenilor interesaţi de un complex de agrement turistic, într-o zonă atât de năpăstuită economic, cum este cea a Hunedoarei.

Am achiziţionat patru clădiri dezafectate din acea locaţie, plătind bani, către CNCAF Minvest, aflată deja cu sechestre puse pe aceste active de către fisc, intenţionând să edific în acel loc un complex turistic. Pentru a putea finanţa realizarea acestui obiectiv, am încheiat o asociere în participaţiune în vederea obținerii unei finanțări din fonduri europene de peste 4 milioane de euro.
Prima mare problemă a reprezentat-o faptul ca vânzătorul activelor, CNCAF Minvest, nu deținea nici un atestat al dreptului de proprietate asupra terenului, multe companii de stat fiind în aceeași situație. Pentru a obţine finanțarea, aveam neapărată nevoie de dreptul de proprietate asupra terenului în cauză. Prin cumpărarea activelor dobândisem doar un drept de superficie asupra terenului de sub clădiri, și un drept de preemţiune în cazul vânzării restului de teren.

Momentul 1.

Sucursala Poiana Ruscă a companiei CNCAF Minvest intră în lichidare. Apare Tudor Ion, călare pe SCP IT Management Advisors Timișoara, numit de către judecătorul sindic ca lichidator al averii CNCAF Minvest Deva. Acesta avea un singur interes: să stoarcă cât mai mulți bani din lichidare, nu bani albi, și nu în interesul creditorilor, ci bani negri, ascunşi, în interesul său personal și al altora, pe care nu îi cunosc. Ce a făcut Tudor Ion în acest sens, va urma în poveste.

Am solicitat sprijinul acestuia pentru a obține dreptul de proprietate asupra terenului. Mi-a cerut direct foloase materiale, am apelat la DNA, și deși s-au făcut filaje și interceptări concludente, dosarul s-a închis cu NUP de către DNA Alba. Plus m-am ales cu un inamic de soi.

A obținut sprijinul reprezentanților Primăriei Hunedoara, care mie mi-a blocat orice încercare de a obține legal autorizațiile necesare, înființând în paralel asocieri nelegale, mult dincolo de limita legii, care au obținut și mai ilegal autorizațiile de la „generoasa” primărie, demolând prin alte societăți clădirile mele. Dacă se poate imagina asa ceva…

Momentul 2.

Am apelat la metoda cea lungă, a relației greoaie cu ministerul și cu CNCAF Minvest. Am obținut pe cheltuiala mea, așa cum arată corespondența, atestatul dreptului de proprietate asupra terenului, în favoarea CNCAF Minvest pentru ca aceasta să mi-l poată transmite mie. Am încheiat cu ministerul și compania antecontracte de vânzare cumpărare, aceștia având obligația ulterioară de a încheia și contractul de vânzare cumpărare în forma autentică, și de a se ocupa de intabularea dreptului meu de proprietate.

Totul rămăsese să atârne de un singur eveniment: o AGA de care depindea majorarea capitalului social. Altfel, cică nu se putea. Acea AGA nu mai avea loc. Am stat în această situație o grămadă de timp, așteptând AGA și bombardând Ministerul cu audiențe. Mi s-a cerut de către Cazana Victor Vlad suma de 100.000 de euro pentru a facilita totul. Am tăcut și înghițit, neavând acești bani. Am continuat presiunile pe căile legale.

Între timp, explicația „dezinteresului” Ministerului pentru un teren pe care promisese ca îl vinde unei alte persoane, și pentru care primise deja banii, a venit. Ministerul a comandat în acea perioadă un proiect de ecologizare exact în acea locație, proiect întocmit de Cepromin Deva, pentru care s-au plătit bani, s-a obținut de la Consiliul Județean Hunedoara (condus de Mircea Ioan Molot, inculpat în alt dosar al DNA) autorizație de construire/desființare, s-au scurs prin conturile Ministerului către diverși „executanți” aproape 2 milioane de euro, acea lucrare fiind executată probabil în hârtii. Știți câte roabe de pământ s-au mișcat în acel loc? Nici una ! Dar banii s-au dat.

Aceasta s-a petrecut în perioada în care eu eram ținut în șah, fără a mi se vinde terenul, deși plătisem banii pentru el. Deci interesul brusc al Ministerului pentru acel teren, s-a explicat prin nevoia de a mai fi „un pic” proprietarul lui, în vederea „executării” fantomatice a unui proiect care a fost plătit dar a lipsit cu desăvârșire în planul realității.

Responsabili? Cazana Victor Vlad, șef al OPSPI la acea vreme, și Stafie Constantin Claudiu, secretar de stat. Oamenii de care mă izbeam.

Povestea pe larg

Voi menționa, pentru cine nu cunoaște, faptul că CNCAF Minvest Deva, gestionar al resurselor minerale deduse din însăși denumirea ei, a intrat în procedura de lichidare judiciară în cadrul dosarului 7540/97/2008 al Tribunalului Hunedoara, după o agonie îndelungată. În acest proces de agonie îndelungată, soldat în timp cu închideri de mine, oameni lăsați pe drumuri, destine supuse suferinței, motivate prin „ineficiența activității de minerit și lipsa de randament a zăcămintelor”, CNCAF Minvest Deva a născut și doi pui de aur, cedând misterios licențele de exploatare a zăcămintelor aurifere din perimetrele Roșia Montană și Certeju de Sus (cariera Coranda). Ce înseamnă aceste nume este binecunoscut.

Personal am ajuns să am contact cu cele ce urmează a expune, prin faptul că societatea Alexa Mir Tur SRL, pe care o reprezint, a cumpărat de la Compania Minvest o serie de clădiri dezafectate din cadrul unei sucursale de-ale sale, sucursala Teliuc (zona de lângă Hunedoara unde s-a exploatat timp de secole minereu de fier), în scopul de a crea o bază de agrement turistic.

Am achiziționat aceste active înainte de a se declanșa procedura insolvenței, aceasta petrecându-se la scurt timp după, moment „magic”, în care și-a făcut apariția în scenă persoana supusă denunțului, Tudor M. Ion, reprezentant al societății lichidatoare, SCP IT Management Advisors SPRL, numit prin sentința 1177/F/10.12.2008, pronunțată în dosarul menționat.

N-am bănuit atunci, la început, că din păcate, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată, în jurul fiecărui cadavru gras al vreunei foste companii sau regii de stat, s-au strâns vulturi „cunoscători” și veșnic flămânzi, profesioniști ai dezmembrării acestor cadavre.

Cine poate avea rolul cel mai important în cadrul unei proceduri judiciare, dacă nu cel care are cuțitul în mână? Și care, acționând la comanda unor interese, pe care nu le pot decât bănui, face ce face, mințind chiar și judecătorul sindic, încălcând dispozițiile Legii 85/2006, și făcând tot posibilul în a fura statului beneficiile propriei lichidări, înșelând interesele creditorilor, și transferând toate beneficiile în curtea unor parteneri de la care nu putea să obțină decât recompense, ori pentru el, ori pentru alții.
Am realizat în scurt timp că, pe românește, prin investiția pe care am făcut-o, n-am făcut altceva decât să mă bag în căcat, scuzată să-mi fie expresia, dar nu mi-o mai pot înfrâna, după anii de coșmar prin care am trecut.

Am înțeles că achiziționând acele active am deranjat niște interese, izbindu-mă de ofensiva duşmănoasă pe care Primăria Hunedoara a pornit-o împotriva mea, atunci când am încercat să demarez obţinerea autorizaţiilor necesare pentru investiţie.

Nu intru în detalii, ele fac obiectul dosarului nr. 67/P/2014 aflat în prezent la DNA Alba, ca urmare a declinării dosarului nr. 3373/P/2010 de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, deși acele lucrări din dosar ar constitui o lectură interesantă pentru oricine. După o lunga epopee, deja având cinci ani vechime, acel dosar plin de probe stă pe loc, nimeni nemaidorind să-l finalizeze. Voi mai spune ca dosarul îl privește pe fostul primar al Hunedoarei, Ovidiu Hada, deja închis în Penitenciarul Aiud de ceva vreme, tot pentru fapte de corupţie și abuzuri grave în serviciu, fiind cum se spune un infractor consfințit.

Ce fel de relație a avut primarul și oamenii din subordinea lui cu lichidatorul Tudor Ion, nu știu, nu am avut acces la lumea lor. Cu siguranța însă, prezența mea a fost ca un ghimpe, pe care au încercat să și-l smulgă din talpă cu cleștele, neezitând totuși să-și facă afacerile lichidărilor necurate și lăsând urme clare ca dâra lăsată de melc.

Faptele

1.Situaţia din dosarul 67/P/2014- DNA Alba

În luna august 2008, SC Alexa Mir Tur SRL Hunedoara a cumpărat de la CNCAF Minvest Deva, o parte din activele Filialei Poiana Rusca, situate în incinta fostei Uzine de preparare a minereului din Teliucu Inferior, situată pe drumul ce leagă municipiul Hunedoara de comuna Teliuc, zonă cu potențial turistic, intenția societății fiind de a amenaja o zonă de agrement, hotel și restaurant. Adresa locației respective este: Hunedoara, str. Voicu Cneazu nr. 62. La data achiziției, bunurile companiei erau sechestrate de către DGFP, situația financiară a acesteia ducând-o ulterior în pragul lichidării.

Pentru achiziția a patru clădiri, aflate în stare de ruină (hală separare, birouri și laborator,depozit de concentrat și grup social), societatea mea a plătit suma totală de 650.000 de RON.

Pentru a începe lucrările de amenajare, am solicitat Primăriei Hunedoara în anul 2008 emiterea unui certificat de urbanism, act de informare necesar în vederea obținerii ulterioare a autorizației de desființare sau de construire. Primăria Hunedoara mi-a eliberat acest certificat de urbanism în cursul lunii septembrie 2008, actul nemaifiind în prezent în posesia mea nici măcar în copie, aflându-se însă la dosarul cauzei. Prin acest certificat de urbanism se punea în vederea solicitantului să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului.

Discuțiile asupra faptului că prin contract mi se transmisese alt drept real asupra terenului, și anume cel de superficie, sunt inutile în acest moment, ideea este că la acel moment, în septembrie 2008, cât timp nu apăruseră interese legate de acel obiectiv, totul părea a fi pe un făgaș normal. Urma să fac demersuri pentru a obţine dovada legală a existenței unui drept real asupra terenului, lucru imposibil însă la acel moment, întrucât compania minieră nu avea un drept tabular asupra terenului, și nu obținuse atestarea dreptului de proprietate conform HG 834/1991.

În luna decembrie 2008 însă, Compania Minvest a intrat în faliment, fiind numit lichidator de către Tribunalul Hunedoara, SCP IT Management Advisors Timișoara, reprezentantă de d-nul Tudor Ion. Aceasta fiind din acel moment entitatea împuternicită a gestiona și administra afacerile ce priveau activele companiei, am luat legătura cu Tudor Ion, pentru a obține întabularea terenului, ajungându-se chiar la o înțelegere privind încheierea unui contract de asociere în participațiune, acest proiect de contract purtând chiar și număr, 146/30.01.2009, fiind depus la dosar. Contractul privea demolarea și demontarea construcțiilor din incinta respectivă, prețul participației SC Alexa Mir Tur fiind de 300.000 de lei.

Întrucât lichidatorul a cerut să-i plătim o sumă mare de bani sub formă de mită, pentru beneficiul respectiv, relația s-a deteriorat, am formulat o plângere penală la DNA Alba Iulia, dosarul având nr. 70/P/2009, finalizat cu NUP, deşi la dosar s-au strâns destule probe cu privire la vinovăția făptuitorului.

În orice caz, din acel moment relația cu instituția Primăriei Hunedoara s-a deteriorat brusc, așa după cum rezultă din continuarea poveștii.

Întrucât certificatul de urbanism eliberat de Primăria Hunedoara în toamna lui 2009 expira, trecând un an, am solicitat eliberarea altuia către aceeași instituție. De precizat că certificatul de urbanism eliberat în 2008 nu purta semnătura primarului învinuit Ovidiu Hada, ci al viceprimarului Dan Robert, iar șef al Biroului de Urbanism era Lucian Bilei. Acum, după un an, noul certificat era semnat de învinuitul primar Hada Ovidiu, nou șef al urbanismului, învinuitul Dragotă Iosif, și de același secretar al primăriei Aurel Rață Bugnaru. (declarația de martor a acestuia, dată în fața procurorului, merită atenție).

În mod uimitor, acest nou certificat de urbanism cu nr. 385 din 20.10.2009, are la punctul ”regimul juridic” un conținut năucitor, expresie a abuzului, prin care se specifică faptul că deoarece în acel moment ar exista discuții între Primăria Hunedoara și Primăria Teliuc cu privire la limita teritorială dintre cele două entități administrative, nu se poate emite favorabil acel certificat de urbanism.

Din cercetări, până în prezent, după patru ani, a rezultat că această afirmație este mincinoasă. Nu au existat nici discuții, nici corespondențe cu privire la vreo neînțelegere de acest gen. De asemenea, declarația de martor a primarului din Teliuc, Pupeză Mihai, arată acest lucru. În plus faptul că, deși ar fi existat cică aceste discuții, Primăria Hunedoara îmi încasa fără probleme impozitele pentru imobilele situate la acea adresă. Mai mult, exact în aceeași perioadă a toamnei lui 2009, primarul semna autorizație de funcționare pentru altă societate comercială ce are în incinta Voicu Cneazu 62 o fabrică de reșapat anvelope, autorizație existentă la dosar.

Această atitudine m-a determinat să port discuții în contradictoriu cu factorii responsabili, atrăgându-mi-se atenția prin persoane interpuse, de către primar, că aș face bine să reglez plata unei sume către alte persoane prietene ale sale, pentru a fi lăsat în pace. Am demarat lucrări de amenajare a clădirii de birouri, pentru care nu aveam nevoie de autorizație de construire. Am fost oprit și amendat, primarul deplasându-se personal la fața locului, deși tot el susținuse prin actul administrativ emis că nu are în jurisdicție acea zonă!

Toate acestea sunt probate deja în urma anchetei efectuate de primul procuror de caz, care în final a înțeles existența minciunii și a contradicțiilor din dosar, și a ținut dosarul în anchetă o vreme, începând urmărirea penală față de primar și șeful biroului urbanism.

Zona crepusculară a activităţilor de lichidare

Partea interesantă începe în primăvara lui 2010, când lichidatorul SC IT Management Advisors încheie în numele CNCAF Minvest, cu o altă firmă celebră hunedoreană, Sc Valmet Production, condusă de către un infractor celebru hunedorean, Ilisei Mircea, exact același contract pe care îl avusese cu SC Alexa Mir Tur în proiect (faptul că sunt redactate de aceeași mână și la aceeași tehnică de calcul e vizibil și de către ochiul unui copil), doar că suma pe care noul contractant, SC Valmet Production trebuia să o plătească era ridicolă în comparație cu cea pe care mă angajasem eu să o plătesc, fiind de doar 25.000 de lei. Așadar o afacere minunată făcută de același lichidator, totul în „beneficiul” debitorului pe care îl reprezenta.

Că afacerea a fost murdară, rezultă din faptul că la scurt timp asociatul secund, SC Valmet se retrage , iar noul asociat secund, SC Uzin Grup Vest vinde deșeurile rezultate din procesul de demolare unei societăți din Turnu Severin, SC Remat Scholz, contra sumei de 500.000 de lei! (contract 4251/16.08.2010) Iar acest beneficiar final al deșeurilor este cel care efectuează de fapt lucrările efective de demolare! Toate actele există la dosar, au fost obținute și depuse de mine.

De menționat și faptul că acest contract de asociere în participațiune nu a fost raportat de lichidator judecătorului sindic! Iar un alt detaliu interesant și drăguț care leagă cercul: SC Valmet Production a intrat între timp la rândul ei în faliment, dosarul fiind pe rolul Tribunalului Hunedoara. Cine este lichidator oare? O singură variantă de răspuns: Tudor Ion, prin noua lui entitate, Tudor și asociații, renunțând între timp la SCP IT Management Advisors Timisoara, întrucât participase la multe lichidări de tip infracțional prin aceasta. Bunurile ce făceau obiectul acestei afaceri, erau aflate tot la adresa unde se aflau și clădirile societății mele, adică Hunedoara, str.Voicu Cneazu nr. 62.

Cercetările din dosar nu se ating însă în nici un fel de această afacere, deși se nasc un milion de întrebări. Ar deveni poate prea complicat dosarul, și nimeni nu are chef să-l doară capul inutil. Deși abuzul reprezentanților Primăriei capătă formă continuată, astfel:

Discuțiile referitoare la delimitarea teritorială dintre Primăriile Teliuc și Hunedoara, ce stătuse la baza refuzului tras de-a dreptul societății mele, dispare brusc în fața cererilor și documentațiilor depuse de membrii afacerii descrise mai sus, deși era vorba despre aceeași adresă aceeași incintă, aceeași locație!

Primăria Hunedoara le eliberează rapid și certificat de urbanism, și autorizație de desființare, le facilitează absolut tot, fără să-i mai intereseze vreun drept de proprietate asupra terenului! Nici măcar atât, deși legea este clară! Au avut grijă să nu deranjeze cu absolut nimic, alegând să nu observe documentația deficitară și necorespunzătoare cu legea în materie. Nici măcar faptul că, datorită documentației deficitare, făcută pe genunchi, în planul de demolare au intrat clădiri care deja aparțineau SC Alexa Mir Tur, și care au sfârșit demolate, în ciuda disperării mele, nu a fost observat de nimeni.

Această atitudine de tipul pentru unii mumă, pentru alții ciumă, evidențiază clar faptul că abuzul în serviciu a fost comis în formă continuată în ceea ce privește interesele legale ale SC Alexa Mir Tur, rezoluția infracțională fiind zugrăvită de expresia „orice, numai să i-o tragem lui Ionescu”.

Aceste date nu sunt aberații. Se pot verifica cu ușurință. Doar să vrei. Dacă eu, o persoană privată am reușit, un organ de anchetă determinat o poate face şi mai bine. Despre faptul că Tudor Ion este o persoană cu influenţă se ştie. Și din păcate se vede şi am simţit pe pielea mea.

În zona de care pomenesc, cea a lichidării activelor sucursalei Minvest Teliucu Inferior, societatea lichidatoare încheie un contract de asociere în participațiune (de când încheie un lichidator așa ceva?, este cumva vreun afacerist? ) cu o societate din Hunedoara.

Din cercetările efectuate în dosarul cu nr. de mai sus, sau mai precis din cercetările care ar fi trebuit efectuate, rezultă faptul că numitul Tudor Ion a încheiat contractul de asociere în participațiune cu societatea Valmet Production, depăşindu-şi în mod evident atribuțiile conferite de legea specială care reglementează procedura insolvenţei. Conform acestei legi, lichidatorul are posibilitatea de a valorifica activele societăţii supuse lichidării doar prin procedura vânzării, fie ea prin licitaţie, fie prin negociere directă. Iar aceste valorificări trebuie să se supună principiului maximizării , aşa cum precizează art. 116 alin.1 din legea specială.
În nici un caz, lichidatorul nu este în drept să facă afaceri, prin încheieri de parteneriate, şi mai ales în detrimentul intereselor creditorilor participanţi la procedură.

În mod evident, valorificarea bunurilor trebuie supusă controlului adunării creditorilor şi a judecătorului sindic. În speţă, lichidatorul Tudor Ion, nu numai că a încheiat o afacere prin care a oferit altor societăţi comerciale ocazia concretă de a realiza profit substanţial din acea afacere, în comparaţie cu suma de bani obţinută în beneficiul societăţii lichidate, dar a omis, fără dubii în mod intenţionat, să includă efectele economice şi juridice în vreun raport sau dare de seamă supusă controlului. Astfel, sumele de bani s-au „pierdut” pe drum, nefiind lămurit unde au ajuns şi ce s-a întâmplat cu ele.

Suprinzătoare elemente noi!

Întrucât în mica şi ridicola mea luptă pentru supravieţuire nu am fost ajutat de nimeni, cercetând şi aflând mai multe, asemenea unui detectiv din filmele proaste, nu mica mi-a fost surpriza să descopăr documente care arată că modul în care operează lichidatorul Tudor Ion nu s-a „limitat teritorial” doar la Teliuc, ci a respirat şi în alte zone de lichidare a patrimoniului Minvest, şi anume la Filiala Bradmin (zona auriferă a oraşului Brad) şi a filialei Anina!

Ce asocieri a făcut lichidatorul în aceste zone se poate afla. Eu sunt în posesia unor autorizații de desființare şi certificate de urbanism emise de Primăria Criscior, pentru solicitantul….ați ghicit, SC Uzin Grup Vest Hunedoara, datate 28.05.2010 şi 01.06.2011, exact perioada în care mă călcau pe mine în picioare la Teliuc. Actele priveau desființarea şi demolarea clădirilor aparținând Uzinei de preparare Gura Barza şi Minei Gura Barza. Însă apare în mod straniu, în 07.03.2013 un contract de asociere în participațiune cu Sc Steel Processing SRL Hunedoara, societate controlată tot de Mircea Ilisei prin interpuși.

În zona Anina, Primaria acelui oraş emite autorizaţia nr. 4/02.04.2012, permițându-se demolarea incintei Uzinei de preparare a IM Anina, de către societatea SC Turnovi SRL Pestisu Mic, firmă condusă de un alt escroc celebru hunedorean, Barticel Marius, cercetată de DIICOT în dosare de evaziune fiscală.

Un prim aspect interesant: prin adresa 6907/19.11.2012, Primăria Anina înștiințează societatea SC Turnovi că va anula autorizația de desființare mai sus pomenită, din cauza faptului că imobilele supuse desființării nu sunt intabulate pe numele lor. Aspect care nu a deranjat alte Primării. Unii însă au observat.

Alt aspect interesant: autorul memoriilor tehnice şi a documentațiilor tehnice este aceiași societate de topografi, SC Coneta SRL, prezentă şi la Teliuc, şi la Anina, şi la Brad. Partenerii asociați ai lui Tudor erau de fiecare dată aceiași, indiferent unde dezmembra cadavrul Minvest.

Elemente despre care am cunoştinţă, dar nu am documente:

Clădirea sediului filialei Poiana Rusca din Teliuc a fost vândut de lichidator altor persoane binevoitoare contra sumei de …2000 de lei! La scurt timp acele persoane au vândut clădirea mai departe contra sumei de …200.000 de euro!. Printre persoanele avantajate din aceste afaceri ar fi fost şi tatăl primarului Hunedoarei, Ovidiu Hada.

Aşa cum am precizat, la dosarul de faliment nu este depus contractul de asociere în participațiune. Acest lucru l-am verificat personal. La acel moment nu am verificat și existenţa altor contracte de asociere, declară administratorul Gheorghe Ionescu. Ce este limpede este faptul că lichidarea a fost efectuată în frauda creditorilor, a debitorului însuşi, iar beneficiile au fost obținute de alţii, care s-au înfruptat copios din bunuri care nu le aparțineau. Aceste operaţiuni nu au putut fi făcute gratis de către lichidator. Nimeni nu-şi riscă pielea dacă nu există nişte recompense.

Deşi de la începutul dosarului am semnalat aceste aspecte în mod repetat, solicitând efectuarea de cercetări cu privire la aceste aspecte, acestea au fost ignorate complet, nefiind verificate actele contabile sau documentele referitoare la afacere, existente cu siguranţă la entităţile participante.

Această activitate de strîngere de probe, chiar constituind acte premergătoare, ar fi putut în timp util duce la o eventuală disjungere şi declinare a cauzei către unitatea de parchet competentă, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara. În schimb, în ciuda evidenţelor rezultate din documentele dosarului şi a celor susţinute şi sesizate de subsemnatul, nimeni nu s-a obosit să facă măcar o sumară verificare, deşi cu un minim efort s-ar fi descoperit fără dubii faptul că lichidatorul nu a raportat valorificarea acestor sume şi nu le-a supus procedurii repartizării către creditori. O faptă gravă, ce poate avea una din cele două încadrări juridice indicate, în funcţie de eventualele beneficii personale.

În orice caz, este evident faptul că lichidatorul a favorizat terţe persoane, oferindu-le şansa de a realiza beneficii cu averea altuia, prin punerea la dispoziţie a activelor pe care le gestiona, şi nu-i aparţineau ! Practicianul în insolvenţă nu este un stăpân peste averea altuia. Este un profesionist ce trebuie să respecte legea, nu un afacerist care face ce vrea cu averea debitorului.

Întrucât toată afacerea murdară în care a fost implicat acest Tudor Ion şi ale cărui interese au fost protejate părinteşte de Primăria Hunedoara, rezultă din actele dosarului 3373/P/2010, consider că responsabil în observarea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor conexe ce rezultau din el, cădea în sarcina organelor judiciare, indiferent cât de complex ar fi fost el. Nu este vina mea că acest dosar este dificil. Justiţia nu se face doar la cerere, se face şi din oficiu. Este anormal ca un organ judiciar să-şi conserve energia, deşi rolul lui este de a descoperi şi cerceta infracţiuni, iar justiţiabilul să şi-o cheltuie şi nimeni să nu-i bage în seamă solicitările.

Deşi am aşteptat, şi am sperat că cercetările vor urma şi aceste piste, constat că nu se doreşte acest lucru, motiv pentru care formulez prezentul memoriu, pentru a vă semnala chiar şi acum, în ceasul 12, că ignorarea cercetării acestor infracţiuni nu este normală, d-voastră având posibilitatea de a extinde cercetările şi în cazul în care constataţi că vă depăşeşte competenţa materială de soluţionare, să disjungeţi şi să declinaţi cauza la parchetul competent. Nu poate nimeni să-mi pretindă mie să sesizez organul competent. Eu am sesizat justiţia cu aceste fapte. Mingea se află în terenul care trebuie şi nu pot fi trimis la alt ghişeu, pentru că alte ghişee nu există.

În cadrul dosarului nr. 67/P/2014 al DNA Alba Iulia, dosar născut prind declinarea celui de la Hunedoara, am fost chemat la procurorul de caz, şi mi s-a pus în vedere sa renunţ la „pretențiile” pe care le am față de Tudor Ion. Dacă este atât de complicat un dosar, din cauza existenţei persoanei sus-numitului, soluţia cea mai bună este într-adevăr, de simplificare a dosarului, prin disjungerea faptelor ce-l privesc pe acesta și formarea unui alt dosar.

Este şi pentru mine mai simplu, întrucât principala mea luptă a fost cu abuzurile în serviciu comise de reprezentanţii Primăriei Hunedoara. Mi-am dat seama însă, că interesul procurorului de caz este să simplifice dosarul pentru a-l declina din nou la Hunedoara. Din păcate elementele de conexitate dintre faptele comise de lichidator şi abuzurile Primăriei sunt atât de puternice, încât faptele nu pot fi înţelese decât unele prin altele. Dacă disjungerea ar fi posibila şi ar face lucrurile să se mişte, după cinci ani, ar fi bine.

Pentru acest motiv înţeleg să formulez prezentul denunţ. Pentru fapte ce privesc comiterea infracţiunilor la Legea 85/2006. Şi pentru că privesc operaţiuni de anvergura. Nu este un dosar de lichidare a unui SRL, ci a unei companii cu active care au făcut pe mulţi să saliveze. S-au fraudat sume mari. Am relevat un modus operandi. Toate aceste informaţii se pot verifica simplu, prin documente. După cum am spus, infractorii au lăsat urme destule, clare, vâscoase şi mirositoare.

Cercetarea dosarului 7540/97/2008 al Tribunalului Hunedoara și confruntarea actelor acestuia cu cele pe care vi le pun la dispoziție va genera primele concluzii. Se pot apoi cerceta actele existente la Brad și Anina și care privesc demolarea acelor filiale. Este foarte posibil ca la dosarul de faliment să nu existe multe dintre documentele care ar fi trebuit să fie acolo.

Exista nume de societăți: Valmet production, Uzin Grup vest, Coneta SRL, Remat scholz, Turnovi, Steel processing. Se poate cerceta cu uşurinţa cum s-a înstrăinat clădirea-sediu a filialei Poiana Rusca, și mai ales la cine a ajuns activul şi în ce condiţii, sunt operaţiuni care lasă urme. Dacă cineva ar putea evalua cam care era valoarea de inventar a tuturor bunurilor pe care CNCAF Minvest le avea în patrimoniu înainte de intrarea în faliment, chiar şi la un randament de 30-40% al unei lichidări cinstite, se poate intui cam cât s-a furat , în comparaţie cu preţul final raportat de lichidator în dosarul de faliment deja închis.

Şantajul

Relaţia strânsă de afaceri dintre Tudor Ion şi Valmet productions, deținută de Mircea Ilisei, a rezultat astfel limpede, din acele asocieri în participatiune, prin care lichidatorul a oferit pe tava „partenerului” o găina dacă nu cu ouă de aur, măcar cu ceva pene. Demolari la Teliuc, la Brad, din care au rezultat bani ascunși în dosarul de faliment.

Paradoxul nu se oprește aici. Intrarea Valmet Productions în faliment nu o fi un lucru neobișnuit în natură, necazuri se pot întâmpla oricui. Dosarul născut, ce priveşte falimentul Valmet are numărul 1882/97/2010 şi se afla pe rolul Tribunalului Hunedoara. 2010 este anul în care „asocierea” dintre IT Management şi Valmet obținea autorizațiile de construire ilegale de la Primăria Hunedoara. Dar, din asociație de „retrage” Valmet, probabil pentru a-și trage un pic sufletul şi a intra în faliment un pic, și intră Uzin Grup Vest, deţinută de acelaşi om care deţinea şi Valmet.

Există pe lumea asta mulţi practicieni în insolventa, o grămada şi un județul Hunedoara. Dintre toţi, cine este numit sa se ocupe și de falimentul Valmet ? Cumva vreun necunoscut? Nu se putea aşa ceva, aşa ca este numit tot Tudor Ion, prin noua lui societate profesională, Tudor şi Asociații, că tot îi plac asocierile…

Coincidenţă ? Întâmplare? Spuneţi-i cum vreţi.

Însă, coincidența face ca printre creditorii Valmet să se numere o societatea de-a mea, Heavens Trend SRL Hunedoara, care avea o creanță însemnată față de debitoare, în urma unor tranzacții, așa după cum rezultă din tabelul consolidat al creanțelor. Însă în acest tabel, creanța mea apare cu mențiunea „fără documente justificative”, Tudor Ion „tamponându-mă” și cu această ocazie, în ciuda documentelor depuse. Pentru ce oare?

Pentru ca numitul Mircea Ilisei să mă contacteze în trei rânduri, cerându-mi să renunț la plângerile pe care le-am tot formulat împotriva lui Tudor Ion, inclusiv la cele afirmate în dosarul actualmente cu nr. 67/P/2014 de la DNA Alba. Pentru ce să renunţ? Pentru ca Tudot Ion să mă ajute să-mi recuperez suma datorată de Valmet în procesul de lichidare. Dacă aceasta propunere de tip presiune nu se încadrează în textul ce definește infracțiunea de șantaj, atunci nu înțeleg eu ideea de șantaj. Motiv pentru care solicit ca numitul Tudor Ion să fie cercetat şi pentru această infracțiune.

Povestea Ministerului

Aşa după cum am precizat mai sus, în cursul anilor 2010 și 2011, am pierdut nenumărate zile pe holurile Ministerului Economiei, încercând să obțin dreptul de proprietate asupra terenului din zona unde cumpărasem clădirile, conform OUG 88/1997, Legii 137/2007 şi HG 577/2002. Am scotocit arhive, am strâns documente, am pregătit documentații, am condus la fața locului comisii, preferând să fiu eu activ şi să fac treaba altora, doar pentru a accelera obținerea rezultatului şi a nu pierde finanţarea realizării obiectivului turistic.

La finele lui 2010, în octombrie, în sfârşit apare certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea CNCAF Minvest Deva. Se încheie antecontracte de vânzare-cumpărare. Se mai aşteaptă doar o AGA care să majoreze capitalul social, pentru a se putea încheia şi contractul în formă autentică. Însă această AGA nu are loc. Trec lunile, sunt presat de termene şi pierd finanţarea.

Persoanele responsabile cu care am venit în contact în Minister sunt cei doi, Stafie Constantin Claudiu şi Cazana Victor Vlad. Primul, secretar de stat, al doilea şef al OPSPI. Mi s-a cerut o sumă uriaşă de bani pentru a fi sprijinit direct. Nu am avut de unde să o dau. Întârzierea a continuat. Am încercat demersuri de toate felurile, notificări, ameninţări prin avocaţi, chemări la conciliere.

Surpriza a venit la un moment dat, când am aflat din alte surse faptul că Ministerul Economiei, împreună cu CNCAF Minvest au comandat un proiect de ecologizare a zonei în care se afla terenul aproape cumpărat și plătit deja de mine. Proiect elaborat de CEPROMIN Deva (institut de proiectare în minerit) în luna august 2011, în baza căruia entitățile sus menționate au obţinut de la Consiliul Judeţean autorizaţia de construire cu nr. 79/2012 (eliberată la începutul anului). Acea lucrare, după cum am aflat a fost plătită din finanţări obţinute de Minister, însă nu s-a mişcat din loc nici o lopată de pământ! Bani daţi, nimic făcut. De ce oare? Pentru ca banii să poată fi luaţi. Iar pentru asta era nevoie ca terenul să mai stea un pic în proprietatea statului prin entitățile sale, altfel nu putea solicita nici o autorizaţie. Aşa ca misterul întârzierii tranzacţiei prin care trebuia ca terenul să-mi fie transmis mie începe să se desluşească. Au existat însă două prețuri: cel plătit de Minister pentru lucrarea fantomă şi faptul ca eu am pierdut între timp finanţarea, prin rezilierea contractului cu entitatea parteneră, pentru că nu obţinusem dreptul de proprietate la termen. Doi păgubiţi, statul român, care a dat bani pe ceva inexistent şi eu, care am pierdut o căruţă de bani destinaţi unei investiţii.

Că cei doi sunt responsabili, este evident. De altfel, într-o discuţie avută ulterior cu Stafie Constantin Claudiu, i-am reproşat existenţa proiectului de ecologizare ascuns, moment în care respectivul a avut un şoc, neimaginându-şi că aş putea avea cunoştinţă de aşa ceva.

Cele două documente (autorizaţia de construire eliberată de Consiliul Judetean şi proiectul Cepromin) nu se mai află în posesia mea, pentru a vi le putea pune la dispoziţie, însă se află depuse la dosarul 4309/243/2013 aflat la Tribunalul Hunedoara, pe lângă existenţa lor la entităţile care le-au eliberat. Deci pot fi ridicate cu uşurinţă de orice organ judiciar.

Gheorghe Ionescu: „Solicitarea efectuării de cercetări faţă de sus-numiţi pentru faptele descrise“.

Administratorul Gheorghe Ionescu, ajuns la capătul puterilor şi al răbdării, concluzionează: „Singurul lucru pe care îl doresc este demararea efectivă a unei anchete. Principiul aflării adevărului trebuie să primeze. Nu există scuze legate de greutatea unei astfel de anchete. Greul, desţelenirea, a fost făcută în dosarul 67/P/2014 al DNA Alba. A fost făcută de câţiva ani, moment din care totul s-a blocat. Procurorii privesc dosarul ori cu teama, ori cu sila, şi nimeni nu mai face nimic.

Tot ce doresc este ca ancheta să capete un curs normal. Despre art. 6 din CEDO şi cuvântul cu accente deja lemnoase „celeritate” nici nu mai vreau să aud. Am primit promisiuni nenumărate de la prim-procurori, procurori şi alte persoane din structurile superioare. Sper că ajuns la dvs., ceva să se întâmple, fără ca eu să privesc ceasul, calendarul, soarele şi Calea Lactee aşteptând să se întâmple ceva până nu mor“.

Facem precizarea că declaraţiile de mai sus, plângerea penală şi denunţul adresate Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție aparţin domnului Gheorghe Ionescu, reprezentant SC Alexa Mir Tur SRL Hunedoara şi SC Heaven Trend SRL Hunedoara.

Sergiu TABAN