Aventuri în Reșița – Episodul 2

Ce s-a întâmplat în Parcul Industrial de pe Valea Țerovei în ultimii 5 ani? Nimic și-acum se vinde!

Aminteam în episodul pilot „Aventuri în Reșița“ despre proverbiala și deloc exploatata Zonă Industrială de pe Valea Țerovei care este goală și în momentul de față și spicuim câteva referințe privitor la locație. Zona industrială este realizată în urma implementării unui proiect finanţat prin Programul PHARE 2005 – Proiecte de Investiţii în Infrastructură Regională. Prin proiect s-a reabilitat o veche zonă industrială dezafectată.

Prin prevederile Programului PHARE, se impunea ca în primii 5 ani de la finalizarea proiectului, terenurile să poată fi doar concesionate sau închiriate, urmând ca după expirarea acestei perioade de timp să poată fi şi vândute. Prețul de concesiune a parcelelor, prin negociere directă, a fost stabilit prin Hotărâre a Consiliului Local, la 0,35 Euro/mp/an (fără TVA). Rezultatele proiectului constau în realizarea unei suprafeţe plane de 26,2 ha, împărţită în mai multe parcele şi dotată cu toate utilităţile (apă, canalizare, gaz, energie electrică, telefonie, inclusiv reţea de drumuri şi pod pentru acces spre drumurile naţionale DN 58 şi DN 58B). Iată că nu mai departe decât luni, într-o ședință de urgență a CL-ului reșițean, departe de ochii presei, procedurile de organizare şi desfăşurare a concesionării de teren în incinta Parcului Industrial Aglomerator – Valea Ţerovei din municipiul Reşiţa, au fost modificate de consilierii locali. Aceştia au hotărât, în conformitate cu propunerea specialiştilor de la ADR Vest, că în incita parcului se pot desfăşura şi activităţi de prestări servicii, nu doar productive. Decizia a fost luată în plenul Consiliului Local.

Având acest proiect finalizat, de 26 hectare, în acest stadiu, cu iluminat propriu, cu tot ceea ce îi este necesar unei locații realizată la „standarde europene“, cum ne place temeinic să ne pronunțăm, noi nu am reușit să facem bani în interes comunitar ? Pentru orașul nostru, NU! …sau poate nu se lipește nimic în particular! Că parandărătul e la modă acum, dar după cum evoluează lucrurile, vigilența este cuvântul de ordine pentru că DNA-ul nu doarme.

Fără a avea pretenția că suntem specialiști în domeniul investițional și economic, Reper 24 a făcut un exercițiu de gândire, un mic efort vizionar, cu scopul de a vedea oportunitățile simple pentru zona industrială și pentru a analiza cum se puteau scoate bani, altfel decât din producție strict industrială, în ciuda faptului că această zonă nu a fost una tatonată de către investitorii care uită să mai vestească primăvara reșițeană…

1.Organizarea de concursuri (regionale și naționale) și antrenamente pentru împătimiții de karting, evident contracost;

2. Organizarea cu cluburile de automobilism sportiv, de concursuri de drifturi și întâlniri cu deținătorii de mașini tunate și modificate pentru a elimina din peisajul urban ieșirile necontrolate ale unora dintre colegii noștri de trafic (care mi-au trimis o serie de amenințări după articolul cu „Maniacii vitezei își fac de cap în Reșița“, iar pe această cale le mulțumesc), șoferi care evident fiind mai pasionați de acest sport își doresc să se desfășoare în toată plenitudinea cailor putere de sub capotă;
3. Organizarea târgurilor și serbărilor Reșiței eliminând blocarea traficului la intrarea principală în oraș dinspre Timișoara (de obicei acestea țin 2 sau 3 zile, în această locație putându-se prelungi pe o perioadă și mai mare);
4. Organizarea de activități sportive de tip maraton, alergări rezistență etc. care afectează din nou partea rutieră a orașului blocând de cele mai multe ori anumite zone pe anumite perioade;
5. Mutarea pieței Ociko și a pieței auto deoarece actuala locație nu răspunde nevoilor unei activități de acest gen. În Ociko-ul aflat în vecinătatea Vilei Renk ne călcăm în și pe picioare, lipsa locurilor de parcare fiind evidentă iar cererea mai mare decât oferta, parcul din Valea Țerovei fiind vizibil mai aerisit;
6. Un helioport, pentru că suntem la nici cinci minute de spital…
7. Caruselele și circul au loc tot în această locație, fără a mai încurca pe nimeni….

Acestea ar fi fost sau ar putea fi doar câteva dintre oportunitățile identificate de Reper 24, care în timp ar fi adus ceva bănuți în visteria și-așa destul de goală și tristă a orașului nostru drag. Dar cine să ne-asculte pe noi, cine suntem noi? Cu siguranță ne așteptăm să fim bănuiți de jocuri politice și alte teorii conspiraționale…asta pentru că ne permitem să gândim la mai binele și dezvoltarea orașului nostru, în care dezbaterea publică este o farsă cu niște bunicuți simpatici care plâng la semnalul „funicular“.

Și să nu uităm că de-acum locația se poate vinde, pe bucăți și pe parcele, dar să reținem că și în zona industrială, care a întârziat definitiv să mai fie una industrială, condiția este clară…să nu intervină nimeni la biștari iar licitațiile să fie transparente.

Scurt remember legat de Parcul Industrial. Ce s-a dorit a fi și ce e azi… pe bune.

Autorităţile locale au depus la început de 2005, cererea de finanţare în cadrul Programului PHARE 2005, pentru obţinerea de fonduri în vederea realizării a ceea ce se numea Proiectul „Reabilitare Zonă Industrială Valea Ţerovei Aglomerator – Reşiţa“. Proiectul care avea ca obiectiv reabilitarea şi viabilizarea fostului Aglomerator şi fostei Uzine Cocsochimice, cuprindea aproximativ 70 ha, reduse ulterior, din cauza revendicărilor, la 26,2 ha.

De aici, firul poveştii parcului industrial a fost detaliat la momentul tăierii panglicii din joia de 11 februarie 2010, de către fostul edil al Reșiței, Liviu Spătaru, astăzi încarcerat la Penitenciarul Popa Șapcă din Timișoara, primar în epoca depunerii şi demarării proiectului: „Am avut două surprize azi: prima că s-a finalizat acest proiect şi a doua că actualul primar a avut curajul să mă invite – (n.n. se vede treaba că nu îl prea iubea domnul Stepanescu pe Spătaru). Problemele cu terenul au fost rezolvate, în cea mai mare parte, de primarul Mircea Popa“ – şi domnia sa fiind prezent la inaugurare.

11 milioane de euro au intrat în reabilitarea zonei industriale unde n-a călcat crac de investitor. Tot Frunzăverde a fost autorul Parcului Industrial?

Într-o primă fază, ideea unui parc industrial la Reşiţa s-a născut, potrivit celor confirmate la inaugurare de Spătaru, în biroul preşedintelui Consiliului Judeţean, Sorin Frunzăverde, la o discuție la care a participat și viceprimarul din acea vreme, Tiberiu Pădurean. Ideea părea una salvatoare și revoluționară pentru leagănul industriei românești, Reșița, oraș care dădea de ceva vreme semnele intrării într-o pasă economică proastă.

Iniţiativa vizând parcul de pe Valea Ţerovei a fost derulată în asociere, de Consiliul Judeţean şi cel Local, executantul lucrării fiind SC Hidroconstrucţia Caransebeş (iarăși aștia care se fac de râs în derularea ISPA?). În total, reabilitarea a costat aproape 11 milioane de euro, dintre care 5 milioane au fost acoperite cu fonduri nerambursabile PHARE.

Desigur nu au lipsit la acea vreme discursurile triumfătoare ale primarului actual al urbei noastre. La întrebarea, ce vor găsi investitorii care vor fi de-acum (*2010) tentați să vină la Reşiţa, Mihai Stepanescu, prezent la inaugurare, a început cu dezinvoltură o enumerare ca-n basme: „pe investitori îi așteaptă o platformă de parcare cu 88 de locuri, dintre care 22 pentru tiruri, o reţea de drumuri şi trotuare, alimentare cu apă, reţea de canalizare, staţie proprie de epurare, bazin de retenţie a apelor pluviale, zonă verde, reţele de gaz, electrice, de telecomunicaţii (fibră optică), iluminat public, pod de acces, împrejmuiri, o clădire administrativă şi una pentru pază“. Ce mai, Neverland și Disneyland-ul investițiilor într-o singură locație! Păcat doar că investitorii n-au fost impresionați de multitudinea de cunoștințe și efervescența discursului edilului nostru. Și uite-așa am aruncat 11 milioane de euro într-o mega-locație care ar fi trebuit să se ridice la statutul de zonă industrială și care din păcate e doar ținta hoților de capace de canal și fier din Mociur. Dar vorba aceea veche și înțeleaptă, Ad finem fidelis, să ne păstrăm credința până la sfârșit…

Sergiu TABAN