Creștinii ortodocși, dar și cei catolici, o sărbătoresc astăzi pe sfânta Barbara sau Varvara, considerată patroana spirituală a minerilor. Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine, cele de rit bizantin și roman ca fecioară martiră. Ea a fost preluată în calendarul creștin în secolul al XII-lea.
De-a lungul anilor, această sărbătoare a avut un loc bine conturat în viața minerilor, inclusiv a celor din Anina, oraș care a trăit pentru mai bine de 200 de ani din minerit. Recent, autoritățile de la Anina au organizat o întâlnire cu foștii mineri din oraș. „Între minerii care au trăit cu pericolele ce îi pândeau la fiecare pas în adâncuri se creează o relație specială, aș spune mai profundă decât aceea de prietenie. Peste minele de la Anina au trecut două războaie mondiale. După primul război, se pare în urma unui act de sabotaj, au murit în 1920 mai bine de 200 de mineri, după care a venit al doilea război mondial, când era cât pe ce ca puțul 1 să fie bombardat. Adică după două războaie am continuat să funcționăm iar după 2006, ce-i drept în urma unui accident, am închis minele. Ce-i drept, o dramă prin pierderea de vieți omenești, dar la câte accidente mortale sunt pe șoselele țării, n-am auzit să se fi dat vreun ordin guvernamental de închidere a vreunei șosele”, declara atunci pentru Reper 24, fostul Director General al Combinatului Miniera Anina – Ioan Văcaru.
Sfânta Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt sau au fost angrenați în această muncă grea din subteran. Iar de-a lungul anilor, au apărut tot felul de tradiții sau obiceiuri legate de această sărbătoare. ”Foarte mulți coloniști de limbă germană, cehă sau italiană care s-au așezat pe meleagurile Banatului Montan au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate sfintei Barbara. De asemenea a fost adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Ramurile înflorite erau folosite pe vremuri pentru decorarea mesei de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori tăiate în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masa de sărbători. În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, era aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie”, precizează președintele Asociației Germane de Educație a Adulților din Caraș-Severin, Erwin Josef Țigla.
Sfânta Barbara sau Varvara este considerată totodată și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.
Karina TINCUL
