S-au scurs exact 5 ani de la dispariția colegului meu Gelu Ghera. 5 ani în care am simțit cu adevărat lipsa mentorului, pedagogului, a bănățeanului plin de snoave, a mâinii părintești a celui care a fost pentru mine și pentru mulți dintre colegii de la Radio Reșița „nea Gelu“. Un jurnalist documentat, un comentator dedicat, un om de microfon înflăcărat, un coleg darnic, iubitor, ocrotitor, ambițios, uneori greu de acceptat pentru felul lui pasional în care își exprima trăirile, un bănățan de fală care a iubit nespus folclorul, tradițiile și satul său natal, Slatina lui dragă de pe Timiș, locul unde dragul nostru Gelu își doarme somnul de veci.
Soția Heidi, fiicele Isabela și Bianca, alături de sora lui Maria și de cumnatul Blaj Craia nu își explică nici astăzi cum Gelu lor a plecat atât de brusc și nemeritat de lângă ei, la fel cum nu am înțeles nici noi, cei care l-am apreciat și iubit, cum aceea zi de 13 octombrie 2009 avea să fie fatidică pentru colegul nostru. Oricum, nicio pedeapsă din lume aplicată șoferului de tir care l-a ucis pe Gelu în acea zi de toamnă nu ni l-ar putea aduce înapoi. Rămân amintirile copleșitoare cu unul din cei mai carismatici bănățeni pe care am avut deosebita onoare de a-l avea coleg la postul Radio Reșița, un om care a primit binemeritata răsplată a iubirii publicului ascultător pentru strădania lui radiofonică și pentru talentul său indubitabil. O voce pe care o aud parcă și astăzi…Bănățeni în satul lor.
Ascultați o poezie recitată de două tinere eleve din comuna Doclin, pe versurile dedicate in memoriam omului de radio Gelu Ghera de creatorul în grai bănățean Vasile Ivan:
Veșnica ta pomenire, Gelu!
Sergiu TABAN
Requiesce in Pace Gelule!!