Printre curiozitățile oferite de arhivele comunismului, se găseşte şi un efort liric de-al lui Nicolae Ceauşescu: o poezie scrisă olograf de fostul dictator. Dovada unei ,,multilateralităţi geniale“ – s-ar fi conchis, altădată, în cronicile literare.
Poezia nu are nici titlu, nici semnătură. Dar după grafie şi fondul documentar de arhivare în care a fost găsită, e în mod categoric creaţia celui care-a condus România, dictatorial, aproape un sfert de secol.
În poezia scrisă de mână, Ceaușescu nu respecta ortografia şi punctuaţia. Se poate observa că, pe parcursul celor cinci strofe, nu a folosit absolut niciun semn de punctuaţie, cu excepţia unui singur punct, pus la finalul primei strofe. N-avea răbdare nici să scrie toate literele cuvintelor. Astfel că multe pasaje sunt aproape ilizibile.
Poezia pare să nu fi fost scrisă dintr-odată. Mai întâi a scris primele trei strofe, cu o cerneală ceva mai deschisă la culoare. Ulterior, cu o cerneală ceva mai închisă, a operat o corectură la ceea ce compusese deja, după care a mai produs două strofe.
,,Poemul“, în grafia autorului:
De vreii să fii nemuritor
Poete scrie pentru ţară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci şi de romani
De munţi de râuri şi câmpii
De muncitori şi de ţărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni (sic! – n.r.) drag, de ce iubim
De eşti poet şi de partid să scrii
Prin el în ţară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos aşa cum ştii
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i aşa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniţi tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele şi senin
Galben din holdele bogate aurii
Roşu ca sângele vărsat în bătălii
Citiți mai multe pe Historia.ro.
