Înalte fețe bisericești din vestul țării s-au reunit astăzi la sediul Consiliului Județean Caraș-Severin, pentru a participa la un eveniment pe care mulți dintre ei l-au descris ca fiind unul istoric, și anume decernarea titlurilor de cetățean de onoare ai județului pentru patru ierarhi, personalități promotoare ale valorilor culturale și spirituale bănățene.

Nu se întâmplă de multe ori ca sub acoperișul forului județean să se adune un număr atât de mare de reprezentați ai Bisericii, cu atât mai puțin reprezentanți a două culte diferite, cum a fost cazul astăzi, când a avut loc ceremonia de înmânare a distincțiilor de cetățean de onoare al județului Caraș-Severin pentru: episcopul Miron Cristea și episcopul martir dr. Valeriu Traian Frențiu (titluri acordate post-mortem) și pentru Înalt Prea Sfinția Sa, Timotei Seviciu, arhiepiscopul Aradului, decanul de arhierie al sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Prea Sfinția Sa Alexandru Mesian, episcop român unit greco-catolic al Eparhiei de Lugoj.

„În data de 28 octombrie 2018, la propunerea celor două Biserici, în ședința ordinară a Consiliului Județean Caraș-Severin au fost votate în unanimitate acordarea celor patru distincții. De ce în 28 octombrie 2018? Pentru că întreaga Românie a sărbătorit centenarul Marii Uniri și în urmă cu 100 de ani față de acel moment, la 1 decembrie 1918, episcopul de Caransebeș, Miron Cristea și episcopul unit Iuliu Hossu au fost împreună la Alba Iulia și au rostit împreună un discurs, un moment pe care l-am evocat și în expunerea de motive la proiectele de hotărâre privind acordare titlurilor de cetățean de onoare. A fost un moment semnificativ  din punctul meu de vedere, acela în care cei doi episcopi s-au îmbrățișat, acolo la Alba Iulia și au rostit următoarea fraza memorabilă: «Precum ne vedeți astăzi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români». Dacă atunci s-a putut trece peste orgolii și interese diferite pentru a realiza marele act de la 1 decembrie 1918 și noi am considerat că peste 100 de ani putem să facem un act prin care să rememorăm acel moment istoric.

De ce decernăm titlurile astăzi? Pentru că, știți cu toții, pentru Banat, Centenarul îl aniversăm și în anul 2019, pentru că Banatul s-a unit cu România în anul 1919, când armatele române au intrat în Reșița, Caransebeș, Oravița și ulterior în Timișoara.

Totodată, astăzi este o zi importantă, nu am știu până când nu am pregătit ședința: acum 94 de ani, la 4 februarie 1925, mitropolitul primat al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”, a explicat președintele forului județean, Silviu Hurduzeu.

Laudatio pentru cele patru personalități au fost rostite de: arhimandritului Casian Rușeți, de la Episcopia Caransebeșului, Bogdan Andrei Mihele, președintele Asociației Generale a Românilor uniți greco-catolici din Reșița – Doman, PSS Lucian Mic, episcopul Caransebeșului și Angelo Narcis Pop, vicar general al Episcopiei greco-catolice de Lugoj. Cele două diplome acordate post-mortem au fost înmânate episcopului Lucian Mic și lui Bogdan Andrei Mihele.

Deosebit de emoționat de distincția primită s-a arătat arhiepiscopul Aradului, Timotei Seviciu, care peste doar patru zile aniversează 43 de ani de arhierie. IPS a mulțumit celor care, prin acordarea acestei distincții, au arătat că îi apreciază activitatea, pe care a descris-o însă ca fiind una firească pentru toți cei care slujesc biserica, de la cel mai mic la cel mai mare. „Mi-am făcut datoria cât s-a putut, pe măsura darurilor lui Dumnezeu. Lui îi mulțumim pentru toate împlinirile și că ne-a dat putere să le facem”, a mai adăugat Timotei Seviciu.

Onorat de distincție s-a declarat și Episcopul Alexandru Mesian, care la rândul său i-a înmânat președintelui Hurduzeu un exemplar al Bibliei de la Blaj, volum apărut în 1795 și retipărit în anul 2000. „Momentul festiv de astăzi poate fi considerat ca o continuare a manifestărilor ocazionate de Centenarul Marii Uniri, aniversat la 1 decembrie 2018 și de aceea consider că această deosebită distincție se cuvinte să o dedic făuritorilor Marii Uniri de la Alba Iulia”, a mai precizat Alexandru Mesian.

Ceremonia de la forul județean a debutat și s-a încheiat cu o scurtă rugăciune.

Citește și Un cetățean de onoare al municipiului Reșița va fi beatificat de Papa Francisc!

Citește și Județul Caraș-Severin are patru noi cetățeni de onoare! Dintr-un singur foc!

Karina TINCUL

Consilierii județeni cărășeni au votat în unanimitate acordarea a patru noi titluri de cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, dintre care două post mortem. Este vorba de patru personalități din domeniul clerical: episcopul Miron Cristea (post mortem), episcopul martir Valeriu Traian Frențiu (post mortem), ÎPS Tomotei Serviciu, arhiepiscop al Aradului și preasfințitul Alexandru Mesian, episcop roman unit, greco-catolic al Eparhiei de Lugoj.

„Este vorba despre două propuneri venite din partea Episcopiei Caransebeșului și din partea Asociației Generale a Românilor Uniți, Greco-Catolici Reșița, aceștia având și o susținere din partea domnului consilier Crina.

Acum 100 de ani, la Alba Iulia, doi episcopi, unul ortodox și unul greco-catolic, de mână, au urcat pe scenă, și mai apoi au reprezentat românii din Transilvania și Banat la București. Este vorba de episcopul Miron Cristea și episcopul Iuliu Hossu. Aceștia, împreună, pe scenă, s-au adresat delegațiilor din Ardeal și din Banat și au rostit o frază memorabilă: «Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români».

Fiind la câteva zile înainte de aniversarea Centenarului Marii Uniri, am considerat că prin acest act, pe de o parte, aducem în atenția cetățenilor din județul Caraș-Severin participarea unor personalități la actul de la 1 decembrie, pe de altă parte, am considerat că dacă atunci au putut să urce împreună pe scena un episcop ortodox și unul greco-catolic și nu vreau să fac referire la acele vremuri și la relațiile dintre cele două biserici, deci dacă atunci au putut să urce împreună, și noi, acum la 100 de ani, putem să facem acest gest mic în comparație cu gestul lor, de a acorda titlul de cetățean de onoare unor înalți prelați în viață sau care au trecut în eternitate de la cele două biserici”, a explicat președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu.

Karina TINCUL

Cei interesați pot lectura în continuare expunerile de motive care au însoțit cele patru proiecte de hotărâre:

EXPUNERE DE MOTIVE la proiectul de hotărâre privind acordarea, post mortem, a titlului de „Cetăţean de Onoare al judeţului Caraş-Severin”, Episcopului Miron Cristea

Personalitate a județului Caraş-Severin, Miron Cristea a fost Episcop al Caransebeșului între anii 1910-1919, prezent fiind la memorabila zi de 1 decembrie 1918. A fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

S-a născut la 18 iulie 1868, în localitatea Toplița – Română, într-o familie de țărani români și a primit la botez prenumele Elie. A făcut studiile la gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), la gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887-1890). Ca elev la liceul din Năsăud, în anul școlar 1886-1887, Elie Cristea a fost ales președinte al societății culturale Virtus Romana Rediviva, pe care o prezidase cu trei ani înainte George Coșbuc.

După finalizarea examenului de bacalaureat și absolvirea Academiei Teologice din Sibiu în anul 1890, Elie Cristea a fost numit învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie și a început să colaboreze la Telegraful Român. După un an, Mitropolia din Sibiu l-a trimis cu o bursă să studieze la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891-1895), unde a obținut la 15 mai 1895 titlul de doctor în filologie. Teza de doctorat este întitulată Viața și opera lui Eminescu.

În timpul studenției, a colaborat ca jurnalist la ziarele Tribuna, Dreptatea și Gazeta Transilvaniei și a fost ales secretar al Societății studențești Petru Maior. În 1894, pe parcursul desfășurării „procesului memorandiștilor”, împreună cu alți 12 colegi, a redactat un manifest prin care țăranii din Ardeal erau chemați să participe în număr cât mai mare la proces. În luna septembrie a aceluiași an, a luat parte în cadrul unei delegații numeroase de studenți ardeleni la Congresul studențesc de la Constanța. În anii 1898-1900 a fost redactor la revista Telegraful Român.

Prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria, Cristea s-a impus încă din tinerețe atenției generale și astfel a fost ales, la 21 noiembrie/3 decembrie 1909, episcop al Caransebeșului. A fost hirotonit arhiereu la 3 mai 1910, fiind instalat în scaun la 25 aprilie/8 mai 1910. În această calitate, a apărat școlile confesionale românești din Banat de încercările guvernului ungar din Budapesta de a le desființa. Însă, a semnat alături de ceilalți episcopi români ortodocși transilvăneni, conduși de mitropolitul Vasile Mangra de la Sibiu, în 8 septembrie 1916 (la intrarea României în război, împotriva Puterilor Centrale), scrisoarea circulară nr. 2602 prin care au calificat trupele Vechiului Regat care au intrat în Transilvania drept „lupi îmbrăcați în piei de oi și amețiți de făgăduielile lui Iuda”, respectiv „români ucigători de frați”.

La sfârșitul Primului Război Mondial, Cristea a participat, ca episcop al Caransebeșului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. În fața Marii Adunări de la Alba Iulia, episcopul Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu episcopul Miron Cristea, spunând următoarea frază memorabilă: „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!”

Odată înfăptuită Marea Unire din 1918, episcopul Miron Cristea a făcut parte din delegația românilor transilvăneni care a prezentat actul unirii la București. Ca recunoaștere a meritelor sale în procesul unificării, Miron Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de mitropolit primat al Bisericii din România întregită. Învestitura și înscăunarea au avut loc a doua zi.

La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit și înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenit astfel primul patriarh al creștinismului ortodox românesc. În calitate de întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, el a desfășurat o intensă activitate cultural-misionară.

EXPUNERE DE MOTIVE la proiectul privind acordarea, post-mortem, a titlului de „Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin”, Episcopului Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu

Născut la Reșița, episcop martir dr. Valeriu Traian Frențiu a fost unul dintre ierarhii participanți la Marea Adunare de la Alba Iulia unde participă ca delegat titular al Episcopiei Române Unite, Greco-Catolică Lugoj. A lăsat în urmă o vastă moștenire spirituală și materială bisericii, câteva puncte prețioase de reper pentru activitatea preoțimii și unele căi bătătorite pentru progresul spiritual al creștinilor din Eparhiile unde a slujit, precum și pentru întreaga Românie.

S-a născut la 25 aprilie 1875 la Reșița. A făcut școala primară la Reșița și a urmat cursurile Gimnaziului Superior greco-catolic din Blaj, pe care l-a absolvit în anul 1894. În toamna aceluiași an, s-a înscris la Facultatea de Teologie a Universității din Budapesta. După cei 4 ani de studii, la 28 septembrie 1898 a fost hirotonit preot celib. Își continuă studiile teologice la Institutul Augustinaeum din Viena, institut rezwervat, în aceea vreme, nobililor. Concomitent cu studiile teologice, i s-a încredințat și misiunea de confesor al militarilor români din garnizoana Vienei.

Promovat doctor în Teologie, în anul 1902, s-a întors la Lugoj, unde între anii 1902-1904 a fost utilizat în cancelaria eparhială ca impiegat, bibliotecar și vice-notar consistorial. În anul 1904 a fost numit paroh la Orăștie și protopop al districtului cu același nume.

La începutul anului 1912 a fost transferat ca paroh și promovat vicar foraneu episcopesc la Hațeg, județul Hunedoara, iar la 4 noiembrie 1912, la 37 de ani, a fost numit Episcop al Lugojului. La data de 14 ianuarie 1913, a fost consacrat episcop în catedrala de la Blaj.

După tragicul sfârșit al Episcopului Demetriu Radu la 8 decembrie 1920, Episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost transferat la Eparhia de Oradea, la 25 februarie 1922.

Episcopul Valeriu Traian Frențiu a încercat să introducă sistemul de învățământ ca șașe ani de studii teologice, din care doi ani de filosofie pură în limba latină. A introdus exercițiile spirituale obligatorii pentru întregul cler al eparhiei: preoți, protopopi, profesori de teologie și de liceu, canonici.

Cu binecuvântarea sa, au fost introduse în cult devoțiunile față de Sfântul Anton de Padova, Sfânta Tereza de Lisieux, Ordinul Terțiar Franciscan, Octava de rugăciune pentru unirea Bisericilor, precesiunile euharistice, exercițiile spirituale pentru cler, misiunile pentru credincioșii din parohii.

Acesta a ridicat, pe cheltuiala sa 14 biserici și a contribuit cu ajutoare substanțiale la alte 20 de biserici. La aniversarea a 25 de ani de episcopat, în anul 1938, a instituit în fiecare eparhie din dieceză, câte o fundație liturgică, în amintirea părinților, surorilor, fratelui și cumnatei sale.

În calitate de om de cultură, Episcopul Valeriu Traian Frențiu a sprijinit lucrările oamenilor de cultură locali, îndeosebi a autorilor de manuale școlare de teologie sau pentru școlile medii, de broșuri și studii de răspândire a culturii creștine, ca și de literatură și poezii religioase. S-a bucurat de colaboratori care i-au fost nu numai sfetnici luminați, ci și participanți, alături de chiriarh, la actul de guvernare eparhială și la ducerea la îndeplinire a mărețelor sala planuri.

Pentru activitatea sa multilaterală, Episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost răsplătit cu mai multe ordine și decorații. A fost purtător al Legiunii de Onoare, asistent al Tronului Pontifical și decorat de Papa Pius al XI-lea, la 22 aprilie 1927, cu Paliul Sacru.

la 28 octombrie 1948, odată cu scoaterea Bisericii Române Unite în afara legii, a fost arestat și izolat, împreună cu ceilalți cinci episcopi greco-catolici români în lagărul de la Dragoslavele. În februarie 1949, întregul grup de ierarhi a fost transferat la Mănăstirea Căldărușani, transformată în lagăr de concentrare, iar în mai 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmației, unde la data de 11 iulie 1952 s-a stins din viață.

A fost înhumat într-o groapă comună din cimitirul săracilor, mormântul fiind nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării și pentru a evita pelerinajele la mormintele martirilor uciși la Sighet.

EXPUNERE DE MOTIVE la proiectul de hotărâre privind acordarea titlului de „Cetăţean de Onoare al judeţului Caraş-Severin”, ÎPS Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului

Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului , venerabil ierarh, decan de arhierie al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, fost episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului și urmaș în scaunul episcopal de la Arad al episcopului Ioan Ignatie Papp, făuritor al Marii Uniri. Prin contribuția pe care a avut-o asupra vieții social-spirituale din Banat, păstorind în cei 48 de ani de arhierie toate zonele toate zonele Banatului, reprezintă un model viu de unitate și fidelitate față de credință și neam.

S-a născut la 4 iunie 1936 la Timișoara, oraș unde urmează Școala elementară, apoi liceul. Între anii 1953 – 1957 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din București, luându-și licența în Teologie.  În anii 1957-1960 a urmat cursurile de doctorat de la același unitate de învățământ, specializarea Patrologie, secundar Istorie bisericească universală.

Face studii ecumenice în Elveția, la Facultatea de Teologie protestantă din Neuchatel în 1967, la Institutul ecumenic de la Bossey (1967-1968) și la Facultatea de Teologie din Fribourg (1971-1972).

În 1961 a fost numit profesor la Seminarul Teologic din Caransebeș. De le  1 octombrie 1961 a fost secretar eparhial la Arad iar în anul imediat următor la Timișoara.

La 1 aprilie 1968, a fost numit vicar administrativ al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului. Hirotonit diacon necasătorit, la 22 octombrie 1961, apoi preot la 10 martie 1968, iar la 24 iunie 1969 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, sub numele de Timotei. La 6 decembrie 1970, în urma aprobării Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost hirotesit întru arhimandrit.

La cererea şi recomandarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit dr. Nicolae Corneanu al Banatului, Sfântul Sinod, în şedința din 15 decembrie 1975, a ales pe arhimandritul dr. Timotei Seviciu în postul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, cu titlul de „Lugojanul”. Fiind instalat la Timişoara în data de 8 februarie 1976. Serviciul religios a fost oficiat de un sobor alcătuit din Înalt Prea Sfințitul dr. Nicolae, episcopul dr. Visarion Aştilean al Aradului, episcopul dr. Vasile Coman al Oradiei, asistaţi de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

În 1984, după trecerea la cele veşnice a episcopului Visarion Aştileanu al Aradului, membrii Colegiul Electoral Bisericesc, împreună cu membrii Adunării eparhiale a Episcopiei Aradului, convocaţi pentru ziua de 30 septembrie 1984, au ales în unanimitate pe Prea Sfinţitul dr. Timotei Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului ca episcop al Aradului. Instalarea a avut loc în 2 decembrie 1984, în catedrala episcopală din Arad, în prezenţa mitropolitului Antonie Plămădeală al Ardealului, I. P. S. Sa dr. Nicolae al Banatului, episcopului Vasile al Oradiei, episcopului Emilian de Alba Iulia şi arhiereului-vicar Gherasim Hunedoreanul al Aradului. Activitatea Prea Sfintiei Sale, la Arad, se desfăşoară pe mai multe planuri.

În ultimii ani s-au construit peste 70 de biserici şi a patronat restaurarea a peste 450 de locaşuri de cult, multe dintre ele fiind monumente istorice. Din iniţiativa sa se înalţă în Arad noua catedrala ortodoxă cu hramul „Sfanta Treime”. În vara anului 1986, din inițiativa şi purtarea de grija a P. S. Sale, au început ample lucrări de restaurare a întregului complex arhitectonic de la manastirea „Sfantul Simion Stalpnicul de la Arad-Gai, ctitorie a episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului (1751-1768).
La 7 august 1989, într-un cadru festiv, a fost redeschis Muzeul colecției de artă şi carte veche românească.

A acordat atentie şi celorlalte aşezăminte monahale, înfiinţate sau reînfiinţate dupa 1990, dintre care amintim: mănăstirile de la Feredeu, Roşia, Almaş, toate din judetul Arad şi Crişan, schiturile de la Cetatea Colt, Ghelari, Sfântul Nicolae de la Vulcan, Straja, Cucuiş, toate din judetul Hunedoara.

La iniţiativa P. S. Sale, cu aprobarea Sf. Sinod al B. O. R., începând cu anul şcolar 1991-1992, la Prislop s-au deschis cursurile unui Seminar Teologie Liceal-Monahal „Sfânta Ecaterina” pentru fete, cu o durată de şcolarizare de cinci ani.

Încă de la înfiinţarea Facultății de Teologie din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, Prea Sfinția Sa este strâns legat de această institute de învățământ universitar, fiind şi cadru didactic, predând Istoria bisericească universală.

Din anul 1992, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, comunitățile româneşti din Ungaria, aparţinând Vicariatului ortodox din Gyula, au revenit sub jurisdicția canonică a Episcopiei Aradului. În calitatea de arhipăstor şi al românilor din Ungaria, P. S. Sa dr. Timotei, pentru parohiile din cadrul acestui vicariat a donat Biblii, cărți de rugăciune, Mica Biblie, Catehisme, unele obiecte de colportaj şi a făcut nenumărate vizitații canonice în aceste parohii.

A fost încredinţat de către Sfântul Sinod al B. O. R., în numeroase rânduri, primind diferite misiuni de reprezentare la întruniri ecumenice de peste hotare. Astfel, în decursul timpului, P. S. Sa a participat la conferințe teologice interconfesionale şi intercreştine ţinute în Elvetia, Franta, Germania, Suedia, Finlanda şi S. U. A.

EXPUNERE DE MOTIVE la proiectul de hotărâre privind acordarea titlului de „Cetăţean de Onoare” al judeţului Caraş-Severin, Preasfințitului Alexandru Mesian, Episcop roman unit, greco-catolic al Eparhiei de Lugoj

Promotor al ecumenismului și al bunelor relații între cultele religioase, Preasfințitul Alexandru Mesian, Episcop roman unit, greco-catolic al Eparhiei de Lugoj ce se întinde pe teritoriul judeţelor: Timiş, Caraş-Severin, Hunedoara, Arad şi pe o porţiune a judeţelor Alba şi Mehedinţi. De asemenea, are în îngrijire comunităţile greco-catolice de limbă română din Serbia, cum ar fi Marcovăţ şi Vârşeţ.

S-a născut la 22 ianuarie 1937, în localitatea Ferneziu, Baia Mare, județul Maramureș. A urmat cursurile școlii elementare la Ferneziu și școala profesională la Baia Mare. În anul 1957 a început studiile teologice la Institutul Teologic Romano-Catolic de la Iași de unde, în același an, este exmatriculat pe motiv că provine dintr-o familie greco-catolică din Transilvania.

În perioada 1960-1965 a urmat studiile teologice, în secret, după amnistia generală dată în 1964.  A fost hirotonit preot în strict secret la 8 mai 1965 de către P.S.S. Ioan Dragomir, Episcopul român unit al Maramureșului. La 20 iulie 1994, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II –lea l-a numit Episcop coadjutor al Prea Sfințitului Episcop Ioan Ploscaru, Episcop de Lugoj, iar la 8 septembrie 1994, la Blaj, a fost consacrat episcop de către Mitropolitul Blajului Lucian Mureșan.

Din anul 1995 este numit Episcop eparhial al Lugojului de către Papa Ioan Paul al II – lea iar prin Decretul nr.38 din 20 martie 1996 al Președintelui României este recunoscut în funcția de Episcop eparhial al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj.

Preasfințiul Alexandru Mesian a primit numeroase distincții fiind un membru marcant al cultului roman unit, greco-catolic, având raporturi foarte bune cu celelalte culte, în special cu Biserica Ortodoxă Română. Din anul 1994 este membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine din Roma precum și responsabil cu ecumenismul în cadrul Conferinței Episcopilor Catolici din România, din anul 1995 este membru al Comisiei Mixte Internaționale de Dialog Teologic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, din anul 2005 este președintele Comisiei pentru redactarea Dreptului Paricular al Sinodului BRU și președinte al Comisiei Misionar-Ecumenică a BRU.

De-a lungul celor 15 ani de activitate ca Episcop a participat la foarte multe întâlniri cu caracter ecumenic, atât în țară cât și în străinătate. În anul 200 a participat, la Baltimore, la lucrările celei de-a VIII –a Întâlniri de Dialog Teologic Internațional între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă.

În anul 2011 a oferit sprijin pentru realizarea, în curtea Parohiei Greco-Catolice din Reșița, bustului Episcopului Martir Dr. Valeiu Traian Frențui.

Preşedintele României i-a acordat Ordinul “Meritul Cultural în grad de Comandor” – Categoria “G” – Culte (2004). Este „Cetăţean de onoare al Municipiului Lugoj” (2005) și „Cetăţean de onoare al judeţului Timiş” (2016).