Pe şantierul arheologic din apropierea Bisericii Medievale aflate în Centrul civic al municipiului Caransebeş a fost descoperită recent o a doua serie de oseminte, mai exact nouă schelete umane, aşezate în morminte succesive, poziţionate unele peste altele.

„Vom continua cercetările, pentru a vedea de când datează acestea. Suntem în faza de prelucrare, respectiv desenare, după care le vom ridica, pentru a determina nivelul de înmormântare, ordinea propriu-zisă, apoi vom adânci săpăturile, pentru că, probabil, sub aceste schelete mai există şi altele. Cu siguranţă aici a fost un cimitir ortodox, deoarece orientarea morţilor este pe direcţia est-vest”, a declarat Dimitrie Negrei, de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, cel care coordonează aceste lucrări.

În acelaşi perimetru mai există un perete în care au fost dezvelite oseminte, însă acestea sunt dispersate, ele fiind deranjate de lucrările moderne efectuate în perioada ultimilor ani în această zonă.

La fel ca şi osemintele descoperite în urmă cu o lună, cercetătorii apreciază că, fiind vorba despre înmormântări succesive, scheletele datează din secolele XIII-XVI.

„Existenţa cimitirului era cunoscută încă din 1988, atunci când a fost descoperită Biserica. Noi nu ne aşteptam, dar speram să-l dezvelim, totul depindea de cât de deranjată a fost zona de construcţiile moderne. Spre bucuria noastră, în partea de sud a suprafeţei am reuşit să surprindem mai multe morminte, din perioada Evului Mediu, dar din ani diferiţi”, a mai spus Dimitrie Negrei.

La mijlocul săptămânii, la invitaţia managerului muzeului, Adrian Ardeţ, a vizitat zona şi PS Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, care, în 1988-1989, pe când era elev la Seminarul Teologic, a făcut săpături aici împreună cu angajaţii muzeului caransebeşean.

Cosmin VLAD

Arheolgii au făcut o descoperire neașteptată chiar sub centrul Caransebeșului. În cadrul unei conferinţe de presă susţinute marţi, 25 iulie, managerul, dr. Adrian Ardeţ, a făcut o scurtă prezentare a lucrărilor care se desfăşoară în acest moment în municipiu.

Descoperirea a fost făcută întâmplător, în momentul în care se făceau o serie de cercetări preventive în centrul oraşului, lângă Biserica medievală, executate la solicitarea unui proprietar care doreşte să amenajeze în acel loc o terasă.

Un alt şantier pe care se lucrează este Cetatea medievală a Caransebeşului, situată pe Străzile Cetăţii şi Romanilor, cercetările fiind coordonate de Silviu Oţa, şef de secţie la Muzeul Naţional de Istorie a României de la Bucureşti.

Astfel, arheologii au scos la lumină câteva morminte care se pare că ar data încă de la sfârșitul secolului XVI.

„Am descoperit fundaţiile şi ruinele clădirilor moderne, construite în secolul al XVIII-lea, cu refaceri în secolul al XIX-lea, ultimul nivel de refacere datând din perioada interbelică. De asemenea, între ziduri am reuşit să surprindem şi un mormânt, cu un schelet în poziţie anatomică, şi mai multe oase umane, puternic deranjate de construcţiile moderne, unele chiar adunate şi aşezate grupat, la un loc. De asemenea, am reuşit să surprindem, în partea de sud a suprafeţei, stratigrafia arheologică, şi datorită ei putem vedea evoluţia Caransebeşului în ultimii 500 de ani”, a explicat Dimitrie Negrei, reprezentant al Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, a făcut.

Ținând cont de poziţia capului, orientat spre Răsărit, se poate spune că mormintele datează din secolele XIV-XV.

„Scheletele apar imediat după un nivel de arsură, de incendiere, care este datat undeva la sfârşitul secolului al XVI-lea, şi e clar, în aceste condiţii, că sunt anterioare acestui secol. Când vom ridica osemintele, vom putea să ne dăm seama mai exact, şi după materialele din zonă, în aşa fel încât să facem o încadrare cât mai precisă a acestora”, a mai spus Dimitrie Negrei.

În ceea ce privește solicitarea care a dus la aceste săpături de construire a unei terase de către proprietarul terenului, Adrian Ardeţ, directorul muzeului, a declarat că așa ceva nu este posibil și că, odată finalizată cercetarea fundaţiilor clădirilor şi monumentelor din zonă, conducerea muzeului va propune Comisiei Naţionale de Arheologie păstrarea acestora.

„Nu se pune problema de ridicare a vreunei construcţii. Zona e foarte apropiată de Biserica medievală şi nici nu poate fi vorba despre aşa ceva. Biserica medievală este un obiectiv deosebit de important pentru istoria Caransebeşului. Noi vom depune dosarul la Bucureşti şi poate că decizia va fi aceea ca proprietarul să le poată pune în valoare”, a mai spus managerul muzeului.

Drum care se îndrepta spre Poarta de Transilvania, descoperit sub noul Caransebeș

Silviu Oţa a vorbit despre cercetările pe care le face la Cetatea medievală a Caransebeşului, unul dintre puţinele oraşe româneşti nobiliare din Ungaria medievală.

„Am început săpăturile în această vară. Ele au fost planificate cu multă vreme în urmă, dar abia acum am reuşit să punem la punct un plan. Anul trecut am reuşit să identificăm câteva fragmente din incintele oraşului medieval, în partea de nord-vest, dar anul acesta, datorită unor situaţii particulare, ne-am concentrat şi am identificat cea mai veche fortificaţie, în centrul oraşului medieval, care, la rândul său, era fortificat, exista o altă fortificaţie care avea nouă sau zece laturi, încă nu ştim exact, trebuie să facem nişte sondaje pentru a afla asta.

În zona din interiorul fortificaţiei sunt atestate în Evul Mediu ateliere, locuinţe şi prăvălii ale comercianţilor, iar în exteriorul vechii incinte, pe harta de la sfârşitul secolului al XVI-lea, figurează un drum care se îndrepta spre Poarta de Transilvania. Din fericire, se pare că am reuşit să-l identificăm, iar în lateralul său am găsit chiar câteva amenajări de locuinţe, cu structură de piatră. În acest moment, materialele sunt relativ puţine şi constau în general din ceramică şi resturi osteologice animale, dar şi câteva fragmente de schelete umane.

Din păcate, acestea au fost bulversate datorită distrugerilor pe care le-a suferit această mică fortificaţie şi rămâne ca după săpăturile ulterioare să vedem care este mai exact cronologia complexelor, atât în interiorul fortificaţiei mici, cât şi în exteriorul său, în oraşul medieval propriu-zis”, a mai spus Silviu Oţa.

În ceea ce priveşte cercetările preventive din Centrul civic al oraşului, Dimitrie Negrei a spus că, în zona respectivă, ultimele săpături arheologice au fost efectuate în anii de dinainte de 1989, atunci când au fost întrerupte. Suprafaţa cercetată în prezent este de 315 mp, mare parte din teren fiind însă distrus în perioada anilor ’80, din această cauză doar pe aproximativ 110 mp mai putând fi surprins nivelul arheologic.

 CITEȘTE ȘI: Descoperire neașteptată! Arheologii din Caransebeș au descoperit oseminte chiar în centrul orașului!

Cosmin VLAD

Mai multe schelete și fragmente osoase care ar constitui părți ale unor schelete umane, despre care arheologii caransebeșeni nu și-au dorit până la această oră să facă vorbire, au fost descoperite recent pe şantierul arheologic din centrul municipiului Caransebeș. Descoperirea a fost făcută în timpul săpăturilor efectuate lângă clădirea Catedralei Episcopiei Caransebeșului, la Cetatea Medievală și Biserica Medievală din Centrul Civic al orașului. Întrebați dacă se confirmă descoperirile acestor schelete îngropate de secole în această zonă, arheologii nu au confirmat dar nici nu au infirmat informaţia, însă au anunțat o conferință de presă pe care o vor susține mâine și la care vor participa directorul Muzeului din Caransebeș, dr. Adrian Ardeț și Silviu Oța de la Muzeul Național de Istorie a României din București.

„Muzeul din Caransebeș va prezenta cu această ocazie noile descoperiri de la Tibiscum, Jupa, situl arheologic cu o suprafaţă de circa 27 de hectare. Este vorba de noi vestigii scoase la iveală de arheologi şi studenţi de la Timişoara în urma săpăturilor de anul acesta în situl care a ajuns la o suprafaţă de circa 27 de hectare. Specialiştii vor vorbi şi despre stadiul cercetărilor din Cetatea Medievală a Caransebeșului și Biserica Medievală din Centrul Civic al orașului“, se arată în comunicatul transmis presei de către reprezentanții Muzeului din Caransebeș.

Ultimele descoperiri importante făcute anul trecut, la Tibiscum, au fost un templu mic de tip galo-roman, la Jupa, iar în zona Tibiscum – Iaz un templu închinat Zeului Apollo.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157686457892096″]

În cazul în care se confirmă teoria descoperirii unui cimitir vechi de peste 500 de ani, pentru arheologii Muzeului din Caransebeș va urma o muncă dificilă care va însemna scoaterea la lumină a fiecărui schelet, pe care să-l ducă apoi la institutele de antropologie şi la muzeele specializate. Această descoperire ar putea să aducă lumină asupra perioadei secolelor XIV – XVI, perioadă în care Caransebeșul s-a dezvoltat și a devenit cunoscut. Regele Ladislau al IV-lea Cumanul vizitează cetatea în anul 1289 și revine aici în 1290, când pe 29 aprilie într-un document este menționat numele de Caransebeș, aceasta fiind considerată prima atestare documentară a orașului. Caransebeșul este numit Opidum (târg), la fel ca și în registrele dijmelor papale din anii 1332-1337. După I. Bartolomei, prima mențiune despre Caransebeș s-a făcut într-o consignație de zeciuială papală din secolul al XII-lea.

În secolul al XIV-lea, cetatea, orașul și districtul românesc apar sub numele de Sebeș. De fapt Caran și Sebeș au fost două așezări distincte de o parte și de alta a Timișului. Numele de „caran” este, probabil, de origine celtică și înseamnă „loc de piatră”, iar „sebeș” este numele unui râu, termen de origine dacică. O altă ipoteză este că numele orașului era Sebeș și adaosul de Caran (Cauran, Caravan, Căvăran) a fost impus de necesitatea de a-l distinge de alte orașe cu același nume din țară, Caranul fiind situat la 14 km nord pe locul comunei Constantin Daicoviciu (fostă Căvăran) de azi.

Sergiu TABAN