Fosta clădire a UFET-ului a găzduit, de-a lungul celor peste 200 de ani de existență, mai multe instituții publice ale vremii. Ea este trecută în lista monumentelor istorice în anul 1993, când în clădire funcționau birourile SETTPPL Caraș-Severin, Divizia Oravița, iar din 1998 și până în prezent, clădirea a fost abandonată și se află într-o stare avansată de degradare.

Așa cum vă promiteam, în momentul lansării inițiativei de a aduce la cunoștința publicului larg istoria clădirilor din orașul Oravița, în parteneriat cu Primăria Oravița, Serviciul de Urbanism, vom începe această călătorie în timp și astăzi vă vom prezenta istoricul fostei clădiri a UFET-ului. Construcția este prezentă pe o gravură din anul 1774, realizată la o litografie din Graz, ceea ce înseamnă că ea este construită anterior. Pe lista monumentelor Istorice figurează ca datare sec. XVII-XVIII (1837).

Citește și: Nestematele care au clădit istoria unui oraș

După 1720, pe structura proiectelor comisiilor de edificare Angret-Steinlein, la Oravița ia ființă un birou al oficiului locuințelor, primul sediu se afla instalat în cvartalul clădirilor din fata viitorului teatru, imobile vizibile și pe gravura mai târzie, din 1774, realizata la o litografie din Graz. În 1796, Simon Horvath senior, primul proprietar al minelor de aur “Elisabetha”, dobândește pentru familia sa, clădirile scunde din acest cvartal, iar în clădirea cu etaj funcționau birouri ale Oficiului Montanistic și un laborator de coacere a minereului de cupru în vederea studierii rezistenței sale la prelucrare.

În 1802, în clădire e amenajată biblioteca Districtului Minier pusă la punct de economistul Ion Constantini, unul din titularii listelor de colectă publică pentru ridicarea Teatrului Vechi. Din acel an statutul clădirilor din cvartal are alt specific.

Între anii 1802-1854 clădirea are utilități și spații destinate activităților integrate problemelor pendinte de Oficiul Minier/Direcția Montanistică.

Între anii 1855-1902 sedii pt: Direcția Forestieră StEG, Serviciul de Geologie și Geodezie al transporturilor feroviare (lângă teatru funcționând o școala de pregătire a cadrelor tehnice pentru căile ferate din zonă).

1904-1917 Secție geografică a StEG.

1917-1918 Imobilul este amenajat ca spital pentru răniții aduși de pe frontul austro-român.

1920-1945 Sedii ale Direcției de Statistică si demografie a UDR, Direcției Forestiere, locuința oficiala a directorului Cruglicov, al Serviciului Geologie-Geodezie si Expertize Geomagnetice ale UDR.

1947-1968 Sediul Ocolului Silvic raional.

1969-1989 Sediul UFET Oravița.

1990-1998 Sediul birourilor și serviciilor SETTPPL Caraș-Severin, Divizia Oravița.

1993  Clădirea e trecută pe lista monumentelor istorice, dar nicio instituție nu își asumă administrarea ei.

1998 Trece în proprietatea firmei SC CODA SERV SRL până în anul 2012 când imobilul este preluat de Orașul Oravița.

1998-2016 Imobil abandonat, în stare de degradare avansată.

2016-până în prezent, face obiectul unui proiect de reabilitare și refuncționalizare aflat în faza de obținere a finanțării, mai multe detalii despre acest proiect puteți afla din linkul de mai jos.

Citește și: Încă o finanțare europeană pentru Oravița! Fosta clădire a UFET-ului urmează a fi restaurată și transformată în muzeu

Notă: Datele istorice sunt extrase din „Monografia Orașului Oravița”, de prof. Ionel Bota. Articol realizat pe baza materialelor publicate pe site-ul Serviciului de Urbanism al Primăriei Oravița.

John GAVRILESCU

Gestionarea patrimoniului construit într-un oraș cu o moștenire culturală așa bogată cum are Oravița necesită abordări pe mai multe planuri. În acest sens, Serviciul de Urbanism din cadrul Primăriei Oravița a demarat un proces de inventariere a clădirilor din oraș având valoare istorică, culturală și de arhitectură, toate acestea fiind prezentate de acum și pe site-ul instituției. O parte din acestea vor deveni subiecte de studiu în vederea reabilitării pentru studenții Facultății de Arhitectură și Urbanism Timișoara, în cadrul diplomelor de licență ale acestora, devenind sperând exemple de bune practici de restaurare.

Primele acțiuni au fost, în mod evident, cercetările istorice prin cercetarea arhivelor, a fotografiilor și planurilor de epocă, precum și a monografiilor sau altor scrieri despre istoria orașului. Aici, Oravita are o situație privilegiată, existând un amplu material fotografic imprimat pe cărți poștale de epocă, datorat tipografiilor ce au funcționat în localitate, la începutul secolului (de exemplu: Tipografia Felix Weiss sau Tipografia fraților Viktor și Karl Kehrer). De asemenea, orașul din Valea Carașului are monografii bogate în informații, scrise de un istoric de anvergură îndrăgostit de zona aceasta, profesorul  Ionel Bota.

Primul rezultat scontat după structurarea materialului istoric este o catalogare corectă și completă a imobilelor de patrimoniu, respectiv corectarea și actualizarea listei monumentelor istorice locale, listă care, în prezent, încă mai prezintă lacune și greșeli.

Pasul imediat următor este informarea publică prin toate mijloacele posibile, inclusiv cele media online-rețele sociale, a rezultatelor cercetării, având ca scop motivarea opiniei publice locale spre o abordare responsabilă legată de gestionarea patrimoniului, respectiv prezervarea și apoi reabilitarea acestuia.

Un alt plan care abordează gestionarea patrimoniului este exemplificarea de bune practici în restaurare, aplicate pe imobile de patrimoniu din oraș. În acest scop, Serviciul de Urbanism a inițiat o colaborare cu Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara, astfel că o serie de clădiri din Oravița au făcut subiectul unor proiecte de reabilitare a studenților absolvenți, în cadrul proiectelor de diplomă ale acestora. Printre clădirile studiate sunt: Grădina de Tir, vechea Policlinică, barajul Lacul Mare sau clădirea Finanțelor publice.

„Proiectele de reabilitare, lista monumentelor istorice locale, cercetări aflate în curs legate de patrimoniul construit și monumentele istorice, de asemenea proiecte aflate în derulare de către Primăria Oravița precum și alte informații utile legate de activitatea Serviciului de Urbanism sunt publicate pe site-ul http://urbanism.oravita.ro/.”, ne-a declarat șeful Serviciului de Urbanism din cadrul Primăriei Oravița, arhitect Constantin Coman.

Reper24 și Primăria Oravița, prin Serviciul de Urbanism, vă vor prezenta în perioada următoare câteva din clădirile importante ce fac parte din patrimoniul construit al Oraviței. Cu istoriile lor, dar și cu proiectele ce urmează a fi derulate în vederea reabilitării acestora.

John GAVRILESCU

Primăria orașului Oravița nu se dezminte când vine vorba de finanțări nerambursabile din fonduri UE. După ce a semnat contracte în valoare de peste 10 milioane de euro, amintim aici proiectele de reabilitare a Pieței Agroalimentare, Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” și a fostei clădiri a Primăriei, administrația orăvițeană a primit aviz favorabil la evaluarea conformității administrative pentru proiectul „Lucrări de restaurare, modificare, dotare și schimbare de destinație în muzeu a fostului sediu S.E.T.T.P.P.L. (fostul sediu al UFET-ului), clădire monument istoric”.

Proiectul a fost depus în vara aceasta în cadrul Programului Operațional 2014 – 2020 / Axa Prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural / Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural, la apelul de proiecte dedicat sprijinirii obiectivelor Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD) – Promovarea culturii și a turismului, a contactelor directe între oameni. După evaluarea conformității administrative a cererii de finanțare, ADR Centru a anunțat Primăria orașului Oravița că proiectul a fost declarat eligibil pentru această fază. Conform studiului de fezabilitatea, clădirea fostului UFET, situată în proximitatea Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oravița, urmează a fi restaurată  și amenajată pentru a găzdui Muzeul  Multiculturalismului European, acesta ilustrând tradiția conviețuirilor interetnice în habitatul Oravița și, prin extensie, în ținutul cărășean. Valoarea totală a proiectului este de puțin peste 3 milioane de lei.

Citește și: Primarul URSU, campion la proiecte din fonduri europene nerambursabile!

„Muzeul va fi situat într-un parc istoric-social şi spaţiu pentru manifestări în public a ataşamentelor locale pentru recuperarea tradiţiei, un imperativ al momentului actual”, declară istoricul Ionel Bota, directorul Centrului Cultural Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”.

Dincolo de restaurarea clădirii, zona din proximitatea Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” își va schimba radical aspectul peisagistic odată cu proiectele de reabilitare a celui mai vechi teatru din țară și amenajarea unei piațete în zonă.

Citește și: Peste 4.5 milioane de euro din fonduri europene pentru Primăria Oravița

„Am gândit ca acestei zone să-i dăm un aspect peisagistic cât mai interesant, mai ales că este o zonă încărcată de istorie și este una dintre cele mai vizitate locații din orașul nostru. Prin implementarea acestor proiecte, vom avea, cu siguranță, unul dintre cele mai interesante obiective turistice din Valea Carașului”, a declarat, pentru Reper 24, primarul orașului Oravița, Dumitru Ursu.

Citește și: 20.000.000 de lei, investiți în educație! Campus preuniversitar, inaugurat la Oravița!

Diana RADU

Joi, 7 aprilie, la Galeria de Artă „Corneliu Baba” din Caransebeş, a avut loc o dublă lansare de carte, completată de vernisajul unei expoziţii de pictură. Este vorba despre „Demnitate feminină, patriotism şi eroism”, de col.(r) Andrei Ghidarcea, şi „În umbra trecutului”, purtând semnătura lui Igor Isac, căruia i-au aparținut şi tablourile aflate pe simezele galeriei caransebeşene.

La acţiune – organizată de Biblioteca Municipală „Mihail Halici” şi Casa de Cultură „George Suru”, sub patronajul Primăriei şi Consiliului Local Caransebeş – au ţinut să fie prezenţi scriitori din municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului, dar şi de la Reşiţa şi Oraviţa, reprezentanţi ai administraţiei locale, cadre didactice şi elevi de la liceele din oraş, sau simpli iubitori ai actului de cultură.

În deschidere, amfitrionul manifestării, Mircea Moscovici, directorul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici”, a vorbit despre volumul col.(r) Andrei Ghidarcea.

 „Cartea se constituie dintr-o serie de eposuri istorice şi este o apologie adusă femeii. În toate paginile se subliniază rolul pe care doamnele l-au avut sau îl au în societatea noastră. Autorul îşi începe volumul cu un portret al Mamei lui Ştefan cel Mare, după care continuă linia cronologică, subliniind rolul pe care l-au avut pentru supravieţuirea noastră ca naţiune unele femei mai mult sau mai puţin cunoscute pentru cititorul novice în ale istoriei”, a spus Mircea Moscovici.

Ioan Cojocariu, directorul Casei de cultură din municipiu, el însuşi fost militar, a povestit despre întâlnirea, din urmă cu mulţi ani, pe care a avut-o cu col. (r) Andrei Ghidarcea.

 „Cartea este o pledoarie a dragostei faţă de ţară a unor femei trecute în galeria nemuritoare a eroilor neamului. Domnul colonel, cu mult talent, cu multă dragoste, s-a aplecat asupra lor, studiind arhive, biblioteci, vorbind direct cu unii dintre urmaşii acestor eroine sau cu generali.

În carte, autorul nu vorbeşte sec şi cazon, cum o fac militarii. Domnul colonel are acest har scriitoricesc, de a merge chiar în satul de unde proveneau unele dintre eroine, pentru a vedea unde s-au născut, cum au trăit, pentru a înţelege mai bine atitudinea respectivelor femei.

A intrat în partea etnografică a lumii satului, ceea ce dă cărţii un «vino-ncoace» care te face să stai lângă eroina respectivă până ce afli totul despre ea din paginile volumului. Aceasta este în primul rând o carte de istorie, şi, după aceea, o carte de suflet românesc”, a spus Ioan Cojocariu.

Despre scriitorul Igor Isac a vorbit criticul Gheorghe Jurma, directorul Editurii TIM din Reşiţa. Prozatorul şi istoricul literar din municipiul de pe malurile Bârzavei a spus că volumul „În umbra trecutului” este scris în stilul unui jurnal, deşi cartea, în sine, poate fi luată şi ca o sumă de eseuri, şi ca o carte de proză.

„Eu, însă, o consider un jurnal, pentru că jurnalul este cel care consemnează, în cea mai mare măsură, activitatea cotidiană a autorului, raportul lui cu viaţa, cu lumea, cu existenţa lui, cu trecutul lui, cu prespectivele lui. Igor Isac vine din Basarabia, şi sunt multe probleme care privesc relaţia cu Basarabia în această carte.

Igor Isac s-a aşezat la Oraviţa, sau, mai exact, la Ciclova Montană, într-un loc special, despre care, de asemenea, vorbeşte, un loc special pentru că, între altele, aici s-a născut pictorul Silviu Creţu-Oravitzan, unul dintre pictorii extraordinari ai Banatului şi ai României de astăzi.

Revenind la jurnal, aş vrea să spun că înăuntrul său sunt tot felul de personaje, corect ar fi să spun de personalităţi, între ele chiar Ionel Bota, prezent şi el azi, aici, sau prozatorul Mihai Moldovan, care nu demult a părăsit această lume, un poet ca Nicolae Murgu, un cântăreţ ca Traian Jurchela, şi mulţi alţi oameni care reprezintă Oraviţa din punct de vedere cultural.

Pe de altă parte, este un jurnal şi din alt punct de vedere, fiindcă autorul este un călător în lumea de astăzi şi un degustător al artei. El consemnează diverse spectacole, se află în relaţie cu marii oameni, comentează piese de teatru, filme, spectacole, are nişte pasiuni, nişte preferinţe, pe care le consemnează în carte. Jurnalul lui Igor Isac începe cu un personaj feminin şi se încheie cu alte personaje mai mult sau mai puţin plăcute de autor.

Cert e că în lumea de azi există multă răutate, iar lectura cărţilor trebuie să ne oblige să devenim mai buni. E una dintre lecţiile pe care autorul ne-o predă, amintind de destinul lui de basarabean, de om plecat dintr-un regim totalitar, spre a găsi o altă lume, mai liberă, mai deschisă culturii şi orizonturilor de aşteptare ale lui şi ale altora, spre a nu fi foarte mulţumit de ceea ce găseşte”, a spus Gheorghe Jurma.

Tot despre Igor Isac a vorbit şi dr. Ionel Bota, directorul Centrului Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” din Oraviţa.

„Igor isac este un excelent comiţător de literatură. Ambele cărţi sunt desprinderi din jurnalele sale bănăţene, de după 1994, când s-a stabilit în părţile noastre, şi dezvoltări ale unor speranţe, pentru că el trăieşte din speranţe. Aş dori să subliniez că Igor Isac a găsit aici, în Banat, mai mult decât a găsit în alte părţi, chiar şi prilejul de a defini lumina plecând de la umbra ei.

În volum, el îşi dezvoltă jurnalul, dezvoltând relaţiile personale, prieteniile. Îşi dezvoltă un discurs epic, este scriitorul care nu ne vede pe toţi în culori elogioase, este cronicarul care se  abstrage acelei realităţi pe care ne-am bucura noi să o trăim, văzând altfel lucrurile”, a mai spus Ionel Bota.

În încheiere, cei doi autori au vorbit despre cum au scris cărţile şi ce au dorit să exprime prin ele, şi au oferit autografe.

Cosmin VLAD

Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oravița găzduiește astăzi și mâine o nouă ediție a Colocviilor de etnografie, etnologie, folclor „Vasile Tudor Crețu”. Tema ediției din acest an este ”Tradiții, simbolici, cuvânt, mintal poporal”. 

Astăzi, lucrările colocviilor vor începe la ora 16:00 și vor cuprinde: conferințe susținute de Gheorghe Jurma și Ionel Bota despre Vasile Tudor Crețu și opera acestuia, o dezbatere pe marginea cărții „Practici carnavelești la Lăsata Secului”, de Adela Schindler, lansarea revistei „Bună dimineața, Liebling”, prezentată de prof. Irina Goanță, președinta fundației ProLiebling și prezentarea unor lucrări despre portul poporal cărășan și despre ia românească.

Mâine, începând cu ora 17:00, participanții la Colocviile „Vasile Tudor Crețu” sunt invitați să participe la discuții pe marginea unui volum monografic realizat de Ionel Bota și la lansarea volumului de poezie „În casa cuvântului”, semnat de Oana Dana Mureșan, din Maramureș.

Colocviile folclor „Vasile Tudor Crețu” sunt organizate de Centrul Cultural „Teatrul vechi Mihai Eminescu”, cu sprijinul Primăriei Oravița și în colaborare cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Reșița, Casa de Cultură „George Motoia Craiu”, Editura TIM Reșița, cenaclul Noul Symbolon Oravița.

Vasile Tudor Crețu a fost un folclorist, etnolog și prozator cărășean, care s-a născut în anul 1938, la Macoviște și de decedat în 1989, la Timișoara. De-a lungul carierei sale, Vasile Tudor Crețu a colaborat la: Scrisul bănăţean, Forum studenţesc, Orizont, Amfiteatru, Revista de etnografie  și a publicat volumele: Ethosul folcloric (Timişoara, Editura Facla, 1980), Existenţa ca întemeiere: perspectivă etnologică (Timişoara, Eitura Facla, 1988).

Karina TINCUL