Iată că au fost prezentate şi mult aşteptatele bilanţuri ale MAI, mai întâi, apoi cel al DNA-ului, analize aşteptate cu surle şi trâmbiţe şi mediatizate pe măsură.
Cum era de aşteptat, în darea de seamă, ministrul de interne, Carmen Dan, a fost clară, adicătelea Poliția noastră şi-a atins obiectivele în anul 2016. Faptul ca Poliţia Naţională se confruntă cu un volum de muncă neobişnuit de mare nu e un secret, iar realizările politiştilor români bat de la distanţă realizările multor confraţi din Europa.
Păcat că limbajul folosit în bilanţ a fost acelaşi din anii trecuţi, de carton, cu cifre excesiv băgate pe gât, cu raportări la aceeaşi perioadă a anului trecut, metode care aduc aminte de bilanţurile de dinainte de 1989, atunci când factorii de decizie se lăudau cu scăderea indicatorilor la criminalitate organizată, de exemplu, apoi se angajau cu emfază la realizări mai mari pe anul în curs.
Desigur, în tot bilanţul s-a pus accentul pe siguranţa cetăţeanului. Care siguranţă?
E lăudabil că ministrul de interne se gândește la poliţiştii operativi, la talpă, promite apropierea de aceştia şi rezolvarea unor doleanţe cronice, dar asta o face numai în faţa camerelor.
Şi atunci e curios că poliţiştii români se pregătesc de proteste. E foarte ciudat că, spun poliţiştii, la salariile acestora nu s-a umblat din 2009, plecările masive din sistem din ultima vreme, îngreunează şi mai mult situaţia existentă, dotările logistice lasă de dorit, iar ignoranţa profesională a unor şefi numiți pe criterii exclusiv politice este de notorietate.
Geme presa, nu alta, de modul de acordare a acelor salarii de excepţie numai la „cadre de nădejde”, este cunoscut faptul că, dacă nu posezi un CV în rezerva de cadre de la partid, nu ai absolut nici un fel de şansă să avansezi în carieră. Dar astea sunt poveşti…
Dincolo, la darea de seamă a DNA-ului, laudatio pe toate liniile, mai puţin tanti Birchall. Iar când Kovesi spune cu pieptul în faţă „noi suntem DNA!, îţi dau lacrimile!
Iar când preşedintele unora din români spune că încrederea cetăţeanului în justiţie a crescut, arunc televizorul pe geam! Păi nenea ăsta nu a văzut eurobarometrul ăla de la UE, ăla care tocmai îl contrazice? Ăla care zice gingaş că încrederea românaşului în justiţie a scăzut la 35 %?
Restul, astea cu abuzul de încredere, ordonanţa 13, recuperarea prejudiciilor de la corupţi, basme…
Auziţi, cu riscul de a fi nostalgic, pe vremea lu’ Ceaşcă, Codul Penal grăia că face infractorul pârnaie în baza unor indicii temeinice şi legale, adicătelea probe, fraţilor! Principala probă fiind marfa furată sau prejudiciul recuperat, flagrantul, când e cazul etc. De flagrant nu prea s-a auzit pe acolo pe la ei, pe la Dâmboviţa! Nu, hai să băgăm omul la răcoare pe denunţul vecinului, supărat că i se altoieşte consoarta cu infractorul, hai să îl ascultam şi în baie, dacă se poate (se poate), apoi să zăngănim cătuşele pe la nasul presupusului infractor şi să îl încarcerăm în baza unor suspiciuni rezonabile! Păi, fraţii mei, o suspiciune, oricât de rezonabilă este, rămâne tot o suspiciune… Capisci?
Şi vă pup brusc!
Adi NICA
