Se vorbește adeseori despre personalitatea remarcabilului pașoptist pe care l-a dat Banatul, Eftimie Murgu, dar poate că reflectarea evenimentelor comemorative la adresa admirabilului intelectual bănățean au fost de cele mai multe ori punctate superficial în presa ultimelor decenii. La Lugoj, la capela din cimitirul vechi, acolo unde își doarme somnul de veci, după repatrierea de la Budapesta a osemintelor în 1932, Eftimie Murgu a fost omagiat pe data de 12 mai, la 147 de ani de la trecerea în neființă, de reprezentanții comunei cărășene unde revoluționarul s-a născut și care astăzi îi poartă numele. Acțiunea, prima de acest gen care s-a realizat după al doilea război mondial, face parte dintr-o serie amplă de manifestări care preced momentul 2020, atunci când se vor comemora 150 de ani de la moartea lui Eftimie Murgu.
De la Rudăria, devenită în zilele noastre comuna Eftimie Murgu, au luat parte și au ținut să organizeze această manifestare primarul Mihai Vlădia, însoțit de o delegație numeroasă de oameni ai comunității din Eftimie Murgu, reprezentanți ai Primăriei Municipiului Lugoj unde Eftimie Murgu a fost deputat iar Biserica Ortodoxă a fost reprezentată de emisarii episcopului de Caransebeș, Lucian Mic, sobor de preoți format din părintele Casian Rușeț, consilier cultural al Episcopiei Caransebeșului, părintele Ioan Cerbu, protopopul Lugojului și părintele prof. univ. dr. Vasile Muntean. A fost depusă o coroană de flori din partea Primăriei comunei Eftimie Murgu, dar și pământ adus din curtea casei unde s-a născut Eftimie Murgu iar în discursurile emoționante rostite, cei prezenți au vorbit despre Eftimie Murgu ca despre o personalitate referință implicată activ în momentul Revoluției de la 1848, atât pentru Banat, cât și pentru devenirea de mai târziu a României. Publicația Reper 24 a depus cu această ocazie o jerbă de flori, semn al respectului pe care i-l purtăm peste veacuri înflăcăratului intelectual cărășean, bănățean și român, Eftimie Murgu.
„Comemorarea filosofului și pașoptistului Eftimie Murgu este o datorie a Episcopiei Caransebeșului nu doar pentru că s-a născut în comuna Eftimie Murgu din județul Caraș-Severin, ci pentru că și-a exprimat, între dezideratele sale pașoptiste, și dorința ca Biserica Ortodoxă din Transilvania și Banat să se desprindă de sub suveranitatea sârbească, să dobândească o autonomie și să-și poată regăsi rostul său în istorie. De aceea, la 12 mai, ne aducem aminte de cel care a fost și rămâne filosoful, pașoptistul, omul de cultură și reprezentantul poporului român din Banat, Eftimie Murgu”, a ținut să remarce părintele arhimandrit dr. Casian Rușeț, consilier cultural al Episcopiei Caransebeșului.
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157680947869373″]
Să ni-l amintim pe Eftimie Murgu…
Așa cum îl numește pe Eftimie Murgu Episcopul Caransebeșului, Prea Sfinția Sa, Lucian Mic, „un luptător care a perseverat în sporirea și apărarea Bisericii lui Hristos din Banatul Istoric, un mare cărturar român care a luptat pentru independența și pentru drepturile poporului român din Banatul Istoric“, Eftimie s-a născut pe data de 28 decembrie 1805, în satul Rudăria, comitatul Caraș-Severin, a fost un jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta.
Fiul lui Sâmu Murgu – ofițer în armata imperială și Cumbria Murgu (născută Pungilă), în casa cu numărul 84 din Rudăria acelor vremuri și avîndu-l naș pe Mădru Șuta. Doar o parte a copilăriei și-o petrece la Rudăria pentru că în 1815 tatăl său, Samu, este mutat în cadrul regimentului de graniță din Caransebeș.
Cursurile primare le începe la școala din localitatea natală, Rudăria, avîndu-l ca învățător pe Ion Măzăran; cursurile ținîndu-se în limba slavonă (slava veche). Studiile le continuă la Caransebeș, după care urmează facultatea de filosofie din Seghedin, pe care o termină în 1827. În 1830 termină facultatea de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obțină titlul de doctor al Universității din Pesta, specialitatea – drept universal. Toate diplomele obținute în decursul timpului au fost obținute cu titlul de “EMINENCE”. Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca și slavona.
Eftimie Murgu a fost inițiat în tainele francmasoneriei la Iași în 1834, iar apoi a devenit Venerabilul unei loji din capitala Moldovei.
Eftimie Murgu a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluționari democrați pașoptiști români, una din marile personalități pașoptiste “care n-a pregetat a se jertfi pentru obșteasca fericire a poporului și a țării”. El își începe activitatea în 1830 cînd intră în viața publică odată cu tipărirea lucrării sale “Combaterea dizertației” – (Wiederlegung) – ca răspuns împotriva defăimărilor maghiarului Sava Tököly, care punea la îndoială autenticitatea limbii și istoriei poporului român. La activitatea cărturărească a lui Murgu se adaugă și faptul că a fost unul din deschizătorii de drum ai învățămîntului filosofic în limba română.
În toată activitatea sa Eftimie Murgu a fost un mare adversar al absolutismului habsburgic, lucrul dovedit în 1849 în Dieta de la Debrețin unde votează detronarea habsburgilor, fapt care va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi condamnat la moarte; el declarându-se împotriva oligarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbești conduse de Iosif Rajacič, dispută ce avea ca temei și scop obținerea dreptului ca Biserica Ortodoxă din Banat și Transilvania să-și desfășoare activitatea în limba maternă.
În concepția sa revoluționară, Eftimie Murgu era un adept înflăcărat al ideii de republică, un neobosit luptător pentru desființarea relațiilor feudale cît și pentru unitate națională a românilor.
În iarna anului 1848 Eftimie Murgu era la a doua detenție, iar la 6 februarie procesul lui se reia; el cerînd să fie dus în fața împăratului. Astfel, datorită manifestațiilor tineretului român din Pesta, Murgu este eliberat la 9 aprilie. După câteva zile i se propune de către Timotei Cipariu să prezideze Adunarea de la Blaj, ”ofertă” pe care o refuză.
La 24 iunie este ales deputat simultan în circumscripțiile electorale Lugoj, Oravița și Făget. Cu ocazia validărilor la ședința Adunării Naționale din 6 iulie 1948 va opta pentru mandatul Lugojului.[2] Obține dreptul de a convoca o adunare populară la Lugoj și la 27 iunie în deschiderea adunării este proclamat președinte al acesteia.
Marea Adunare Națională de la Lugoj din 15 iunie 1848, al cărei președinte a fost propus, a cerut, printre altele, următoarele:[2]
înființarea unei armate populare române prin înarmarea poporului,
organizarea Banatului ca un căpitanat general al Banatului,
numirea lui Eftimie Murgu căpitan general al Banatului,
recunoașterea limbii române ca limbă oficială în tot Banatul,
independența Bisericii Române din Banat.
În anul următor revoluției, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor (la 13 aprilie) cît și noua lege a naționalităților care cuprindea obținerea unor drepturi minimale pentru români, precum și reorganizarea unei legiuni române (28 iulie). Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august și condamnat la moarte pentru “înaltă trădare față de monarhia habsburgică”. Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia. Dupa ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcția de deputat în Dietă și în 1861 este ales deputat de circumscripția electorală din Moravița, iar în 1865 scrie ultima lucrare intitulată “Despre memorandumul Congresului Sîrbesc”; activitatea fiindu-i îngrădită de faptul că închisorile l-au slăbit foarte mult. Ca atare, în 12 mai 1870 trece în cele veșnice acest “om fantastic cu caracter de bronz” pe care l-a dat Banatul.
Sergiu TABAN
Pingback: S-a întâmplat în 28 decembrie 1805 – Jurnal FM