Colegiul Național „Mircea Eliade” (Corp C ), fosta Școală Gimnazială Nr. 12, invită părinții și bunicii la Ziua Porților Deschise, unde vor afla oferta educațională a școlii, în vederea înscrierii în clasa pregătitoare.

„Vă așteptăm cu brațele deschise și multe, multe surprize, miercuri, 26 februarie 2020,  între orele 9.00 – 14.00.

Veți avea posibilitatea de a vizita școala, sălile de clasă în care se vor desfășura cursurile claselor pregătitoare, dar și de a participa la ateliere interactive, împreună cu doamnele învățătoare care vă vor conduce pe calea învățăturii în anul școlar următor.

Prin aceste activităţi, noi, cadrele didactice ale şcolii dorim să venim în întâmpinarea dorinței părinților care încearcă să găsească o şcoală de referinţă pentru copiii lor.

Dorim ca, prin această activitate, preșcolarii de acum, viitorii elevi, să se familiarizeze cu mediul şcolar, și, împreună cu părinții, să cunoască concret condiţiile de învăţare oferite de şcoală, activităţile şi performanţele actualilor elevi ai școlii”, este mesajul conducerii și al dascălilor acestei școli.

Elena FRANȚ

Ziua imnului național al României se sărbătorește în mod oficial pe data de 29 iulie. Această zi de sărbătoare a fost marcată astăzi și la Reșița de autoritățile publice și de alte instituții ale statului, a căror reprezentanți au fost prezenți în Parcul Tricolorului din municipiu.

La ceremonialul militar dedicat acestei zile au luat parte: președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu, subprefectul județului, Cătălin Hogea, viceprimarul Reșiței, Adrian Dacica, reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate și ai Centrului Militar Judeţean.

În cadrul manifestării, subprefectul Cătălin Hogea a ținut un discurs despre semnificația imnului național.
„Imnul național este unul dintre cele mai importante simboluri ale noastre. „Deșteaptă-te române” a devenit din anul 1990 imnul național al României. Din anul 1998, la inițiativa Senatului, ziua de 29 iulie a devenit ziua imnului național. “Deșteaptă-te române” a fost interpretat pentru prima dată în timpul revoluției de la 1848 pentru că versurile sale exprimau cel mai bine efervescența momentului și chemarea spre emanciparea națională. Interzis în timpul regimului comunist datorită efectului său asupra stării de spirit a mulțimilor de oameni,

„Deșteaptă-te române” a fost cântat în decembrie 1989 ca un imbold pentru curaj, schimbare și solidaritate. Astăzi, sărbătorim și prețuim imnul național ca pe unul dintre cele mai dragi simboluri, un simbol al valorilor și idealului poporului român şi îl ascultăm în momentele importante, festive, la manifestări oficiale şi de fiecare dată când sportivii noştri ne fac să fim mândri de rezultatele lor.

Nu în ultimul rând, imnul ne duce cu gândul la generaţiile care prin luptă, sacrificii, suferinţă şi mult curaj au construit statul român. Orice naţiune este fondată pe respectul faţă de trecut şi solidaritatea dintre membrii săi. Unul dintre momentele care simbolizează cel mai bine acest respect momentul în care intonăm, împreună, „Deşteaptă-te, române!”, imnul naţional al României”.

Evenimentul s-a încheiat cu defilarea unui detașament al ISU și al Jandarmeriei, prin fața autorităților și a puținilor reșițeni care s-au oprit pentru o clipă în Parcul Tricolorului pentru a intona Imnul României.

Elena FRANȚ

În acest an, inițiativa „Let’s Do It, Romania!” are un obiectiv măreț: să strângă 1.000.000 voluntari din toată țara în data de 15 septembrie, mai exact 5% din populația țării, fiind doar o părticică din planul global, pentru că din acest an, ziua de 15 septembrie a fost decretată ca fiind Ziua Internațională a Curățeniei. „Este un obiectiv la care nu vrem să renunțăm și vrem să îi oferim o continuitate, an de an, să reușim să conștientizăm, să sensibilizăm oamenii cu problemele de mediu” a declarat Laszlo Kökövics, coordonator județean „Let’s Do It, Romania!” Până acum, la această zi de 15 Septembrie au aderat 150 de țări.

Let’s Do it Romania, care este cea mai mare mişcare socială din România, cu peste 1.400.000 de voluntari implicaţi în 7 ani de activitate, este principalul organizator al acțiunii de curățare a deșeurilor din județul Caraș-Severin și de pe întregul cuprins al României în ziua de 15 septembrie.

Viziunea zilei de 15 Septembrie: o ţară cu 0 deşeuri!

Mobilizare fără precedent în Caraș-Severin: cetățenii sunt invitați la acțiunea de ecologizare, prin curățarea de deșeuri a mai multor zone, dorindu-se a se da astfel un exemplu civic de implicare în igienizarea și ecologizarea pitoreștilor locuri pe care le are acest județ. Ziua de 15 septembrie, ziua în care se declară război gunoaielor în 150 de țări!

De World Cleanup Day, comunitățile vor fi mobilizate de către primăriile care și-au dorit implicarea în proicet. „Ziua Internațională a Curățeniei” este un proiect pentru toți cărășenii, dar primăriile care se confruntă cu o situație îngrijorătoare a deșeurilor rămân cele ale municipiilor și orașelor, care au răspuns apelului de implicare în cadrul celei mai ambițioase mișcări civice din istorie.

Alături de primării sunt implicate activ în proiectul din 15 septembrie Direcția Silvică Caraș-Severin – directorul Daniel Poliță vorbind despre un număr de 250 – 300 de angajați RNP care vor acționa în teren, Instituția Prefectului Caraș-Severin – reprezentată de Florența Albu, Agenția de Protecția a Mediului CS – prin reprezentant Mirela Iancu și Comisariatul Gărzii de Mediu Caraș-Severin, dar și alte instituții care au înțeles că numai prin spirit civic putem avea un județ și o localitate în care domiciliem, curate.

Despre acțiune, Daniel Poliță, directorul Direcției Silvice Caraș-Severin a declarat:

„Ziua Internațională a Curățeniei” este un proiect reper, așa cum amintea comisarul șef al Comisariatului Gărzii de Mediu, Carmen Percea, prin care ni se propune, nouă, cetățenilor să dăm un exemplu în ceea ce privește igienizarea și ecologizarea localității noastre și a împrejurimilor.

Laszlo Kökövics, coordonator „Let’s Do It, Romania!” în Caraș-Severin:

„Let’s Do it, Romania“ a început în 2009, când un grup de voluntari pasionaţi, animaţi de o idee nebunească, şi-a propus să curețe România într-o singură zi. Pe parcursul unui an de pregătire, această idee a însufleţit o sumedenie de oameni şi a dat bucurie și puterea să continue acestui grup. România a fost cea de-a 4 ţară din comunitatea “Let`s Do It, World!” care a avut curajul să organizeze o astfel de acţiune şi este şi astăzi o referinţă pentru alte ţări de pe întreagă planetă.

Pe 15 septembrie, România se alătură altor 149 de țări pentru a organiza o Zi de Curățenie Națională pentru a șasea oară. Let`s Do It, Romania! este cea mai mare mișcare socială din România, peste 1.400.000 de voluntari curățând 18.000 de tone de deșeuri.

World Cleanup Day va începe la ora 10 în Noua Zeelandă. Valul de acțiuni de curățenie va urma soarele prin 24 de fusuri orare și se va încheia 36 de ore mai târziu în Hawaii. Obiectivul World Cleanup Day este de a mobiliza 5% din populația Globului pentru a produce o schimbare reală de comportament.

Sergiu TABAN

Marţi, 5 decembrie, cu prilejul Zilei Internaţionale a Voluntariatului, membrii Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă Caransebeş, în colaborare cu colegii de la Serviciul de Pregătire pentru Intervenţie şi Rezilienţa Comunităţilor din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” al judeţului Caraş-Severin,au desfăşurat o campanie de informare, instruire, recrutare şi atragere de voluntari în cadrul SVSU Caransebeş, precum şi pentru „Salvatori din Pasiune”, campanie naţională organizată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Ziua Internaţională a Voluntariatuluia fost instituită de Organizația Națiunilor Unite prin Rezoluția Adunării Generale Nr. 40/212 din 17 decembrie 1985. Anul 2001 a fost proclamat de Adunarea Generală a ONU drept Anul internațional al Voluntarilor, cu scopul de a promova recunoașterea eforturilor și a muncii depuse, facilitând crearea unei rețele de comunicare și promovare a beneficiilor care decurg din activitățile de voluntariat.

În România, voluntariatul a devenit cunoscut în anul 1990, când mai multe organizații internaționale de voluntariat au venit în țară, iar altele au înființat filiale, aducând cu ele experiența în lucrul cu voluntarii și coordonarea lor. În aceeași perioadă, ONG-urile românești au început să implice voluntari locali în activitățile lor, iar în 1997 au apărut și primele centre de voluntariat.

Cosmin VLAD

La intrarea în unele restaurante cu pretenţii se poate citi un anunţ sec, fără dubii şi fără echivoc: „ne rezervăm dreptul de a ne selecta clientela”; după care sunt adăugate formalele mulţumiri. Mă întreb dacă un astfel de anunţ o fi fost pus şi la intrarea în Palatul Cotroceni, de Ziua Naţională a României?

Să ne înţelegem, nimeni nu contestă dreptul preşedintelui de a face invitaţii după cum doreşte la reşedinţa sa sau la locuinţele proprietate personală, acolo unde este suveran în întregul înţeles al cuvântului; mai mult, nimeni nu contestă dreptul domniei sale de a stabili pe cine primeşte sau nu cu diferite prilejuri, inclusiv la sediul preşedinţiei; în fine, dorinţa domniei sale de a face o selecţie calitativă a oaspeţilor pare de bun augur şi este menită să atragă atenţia asupra unor anumite standarde și a unei anumite etichete, când e vorba de întâlnirile cu întâistătătorul statului, iar rigoarea în pretenţii este îmbucurătoare, dacă sunt aplicate aceleaşi criterii şi dacă verificarea lor ţine de aceleaşi reguli şi uzanţe de protocol şi securitate. Există o singură zi din an care trebuie să lase foarte largi barierele şi care cere ca uzanţele să fie înţelese şi acceptate la gradul lor maxim de permeabilitate şi permisivitate: Ziua Naţională!

Ziua Naţională a României este sărbătoarea tuturor românilor, în primul rând a celor care au cetăţenia română; pentru aceştia, e ziua în care îşi pot afirma şi reafirma drepturile şi îndatoririle consfinţite prin legea de existenţă a României – Constituţia! Odată cu ele, cetăţenii pot face un recurs la memorie cu privire la drepturile lor fundamentale, înscrise în Carta Internaţională a Drepturilor Omului, iar cei cu simţul mai acut al echilibrului pot face un recurs şi la obligaţiile reieşite din umanitatea lor; apoi, ca zi identitară şi morală, este ziua care are menirea de a aduna, şi nu de a împrăştia, de a uni şi a nu dezbina, de a însufleţi şi nu de a dezamăgi! În fiecare român, dar mai ales în cetățenii țării, se răscolesc o serie de trăiri şi sentimente, capătă înţeles şi contur „o samă de cuvinte” dintre cele care nu se rostesc zi de zi, sunt scoase din rame şi tipare o serie de simboluri şi arhetipuri cu care se operează în prilejuri mari şi sfinte! În Ziua Naţională se răscoleşte în noi omenia noastră de români, care-i în linii mari aceeaşi cu a altora, dar atunci e mai ceva decât a lor…

Iată de ce nu voi înţelege nici în ruptul capului gestul preşedintelui de a-i împărţi pe români în categorii, indiferent de definirea şi conţinutul acestora şi de a stabili că unii sunt mai îndreptăţiţi decât alţii să participe la bucuria colectivă, câtă o mai fi ea şi s-o mai putea simţi în sufletele destul de încercate de sărăcie, nevoi, neputinţă, zădărnicie şi dezamăgire!

Fără să vreau sau să-mi fi propus cu tot dinadinsul, îmi vin în minte întâmplările sărbătoririi primului 1 Decembrie postrevoluţionar, din 1990, la Alba Iulia. A fost o sărbătoare ţinută cu adevărat sub semnul Sfintei Uniri! Fiecare judeţ al proaspăt renăscutei Românii trebuia să depună în Cetate, în Sala Tronului, un simbol al indestructibilei adeziuni la ţară, pe care cineva, inspirat discutabil, l-a numit „credenţional”. Textul credenţionalului Caraş-Severinului a fost pritocit cu mare grijă şi cu adevărată devoţiune de Prefectura judeţului, urmând să fie depus de subsemnatul, alături de ceilalţi prefecţi din toată ţara, după marea manifestare din faţa Cetăţii. Însoţit de domnul Vasile Barbu, subprefect, am plecat în zorii zilei de 1 Decembrie, ca nu cumva să întârziem, fără să ştim mare lucru din protocolul care va urma.

Gazdele noastre s-au dovedit a fi la înălţime, numai că protocolul ne-a despărţit, prefecţii trebuind să intre, împreună cu guvernul, printr-un sistem de protecţie şi pază draconic, pentru că ţara era chiar mai învrăjbită decât acum…iar credenţionalul buclucaş, frumos întocmit, scris, patinat şi introdus într-unul din cele mai frumoase şi originale tuburi-capsulă a rămas la domnul subprefect! Scuzabilă deficienţă…aveam doar un pic peste treizeci de ani şi nu mai fusesem niciodată prefect! Am stat cu gândul la credenţional aproape o jumătate de oră, incapabil să mă concentrez la altceva şi revenind la realitate doar când Petre Roman, premierul post-bolşevic de atunci, a ațâțat mulțimea să-l huiduie pe Corneliu Coposu, Sfântul Neamului!

Am simțit atâta indignare și frustrare atunci, de parcă în bruma aceea de huiduieli s-ar fi acumulat toată întinarea unei întregi istorii şi cred că acela a fost momentul în care mi-am pus pentru prima dată întrebarea dacă social-democrația de tip „frontist” şi „frondist”, reprezentată de tandemul de tristă amintire Iliescu-Roman avea o brumă de legitimitate în plus faţă de a celorlalţi, fără să-mi imaginez că, peste ani, îmi voi pune întrebarea dacă avea vreo brumă de legitimitate, pur şi simplu…M-a trezit din indignare mâna domnului subprefect Barbu, care a ajuns prin cine ştie ce minune în tribuna oficială, aducându-mi credenţionalul, spre cuvioasă şi cuviincioasă depunere! Dacă mergeţi la Alba Iulia, în Cetate, îl puteţi găsi şi citi, este alături de cele ale celorlalte judeţe şi a judeţelor din Republica Moldova; doar Bucovina nu a putut veni, Kievul vikingo-slav dovedindu-se, încă odată, mai pestriţ la suflet şi maţe decât oricine, chiar și decât perfida Vienă…!

 Îmi răsună şi acum în urechi şi suflet huiduielile de atunci la adresa unui român adevărat, venit să le vorbească despre omenie şi amenitate, despre unire şi progres semenilor lui, de Ziua Naţională a României; şi nu ştiu de ce, dar, tot fără să vreau cu tot dinadinsul, gestul preşedintelui de acum mi se pare identic cu huiduielile de atunci!

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru

Astăzi sărbătorim, în România, Ziua Economistului! Este o zi importantă, ca orice zi a unei bresle, pentru că, măcar de ziua dedicată lor, breslaşii se apleacă spre interior, se întorc către izvoare, încearcă să-şi regăsească sensurile, obârşia şi – mai important decât orice – îşi caută destinul şi rostul! Iar economiştii au şi ce căuta, au şi cu ce căuta. Dumnezeu, spaţiul, timpul, istoria şi societatea au binecuvântat şi au hărăzit acestei minunate bresle roluri şi rosturi, concepte şi mijloace, pricini şi finalităţi cum nu au rostuit pentru nici o altă breaslă din câte sunt pe pământ!

Sărbătorim astăzi ziua tuturor economiştilor români nu din cine ştie ce motive olimpice sau celeste, nu din cine ştie ce apucătură înălţătoare şi mirobolantă întâmplare care a schimbat paradigma lumii, ci dintr-o pricină pragmatic-academică de o simplitate, concreteţe şi pragmatism parcă menite să surprindă: în 23 noiembrie 1842, la Academia Mihăileană din Iaşi, „mama” învăţământului superior românesc, un om de care mulţi nici nu au auzit, pe nume Ion Ghica, predă studenţilor primul curs de economie care a fost predat pe teritoriul ţării noastre, intitulat „Despre însemnătatea învăţării economiei politice”. Astfel, erau unificate sufletul breslei cu trăirile academice, comuniune care a subzistat şi subzistă şi astăzi şi despre care putem spera că nu va fi desfăcută în veci!

Nu-i locul potrivit să insistăm asupra personalităţii celui dintâi economist al ţării; apoi, trista experienţă a ultimilor ani ne spune că, indiferent cât am insista, tot nu va fi prilej de mare izbândă, pentru că istoria face parte din rândul acelor ştiinţe aproximative în care albul nu-i tocmai diferit de negru şi care, odată pervertită, cu greu îşi mai revine în matca adevărului şi dreptăţii! Ion Ghica a fost un mare liberal, pe atunci când liberalii erau de stânga şi când principala lor componentă doctrinară era patriotismul. S-a născut la Bucureşti, cu două sute de ani în urmă, într-o familie care a dat Principatelor Româneşti 10 domnitori, a obţinut două bacalaureate la Paris, în litere, la Sorbona, apoi în matematici şi a absolvit, tot aici, Şcoala Superioară de Mine. Are idei politice bizare pentru acele vremuri, dar care se vor dovedi atât de vizionare, încât aproape că îl şterg definitiv din istorie! Pe scurt, este anti-rus şi filo-otoman, într-o vreme în care linguşirea ruşilor era o mare artă! Fondează „Frăţia”, complotează şi-l determină pe Cuza să abdice (justificat), contribuie decisiv la aducerea pe tron a lui Carol I, pe al cărui jurământ de credinţă e semnătura lui, pleacă la Istambul pentru a determina Poarta să-l recunoască, ajunge bey (guvernator) în insula Samos, de unde conduce şi câştigă lupta cu piraţii din Marea Egee, devine ambasadorul României Regale la Londra, de unde revine în ţară, moare şi este înmormântat la moşia lui de la Ghergani. O viaţă de om, în câteva rânduri! O viaţă de academician, trăită cu pistolul şi sabia în mână, mereu în slujba ţării sale; o viaţă de bărbat adevărat, cu mult mai plină, mai vie şi mai benefică pentru ţară decât cele ale lui Bălcescu sau Kogălniceanu, răsfăţaţii istoriei…Pe Ghica, istoria nu numai că nu l-a răsfăţat, ba chiar l-a renegat, vina lui principală fiind aceea că nu i-a iubit pe ruşi şi ideea lor panslavistă, de dominare a estului Europei!

Cu un astfel de precursor într-ale economiei, tagma economiştilor de aici şi de pretutindeni nu poate decât să se mândrească! Dar nu numai Ion Ghica şi-ar avea un loc binemeritat în panteonul economiştilor, ci şi mulţi alţii, ale căror contribuţii la schimbarea mersului omenirii, la găsirea traiectoriei ei optime au fost de multe ori decisive, fie că au fost recunoscute, fie că au rămas în anonimat! Am putea spune că, de fiecare dată când societatea a avut nevoie, din ungherele ei mai strălucitoare sau mai oculte s-a ivit câte un economist de excepţie, poate chiar de geniu, care să arate cărarea pe care se poate ieşi la lumină! Tot aşa am putea spune că în fiecare om mare a zăcut şi zace şi acum măcar o fărâmă de economist!…Istoria e plină de exemple concludente! În partea ei premodernă şi modernă l-am putea aminti pe Gingis Han, făuritorul unui cod comercial de tip capitalist, care pedepsea cu tăierea capului pe oricine înregistra al treilea faliment; sau pe Napoleon I, autorul unui alt cod comercial, pe care, cu mici modificări, îl aplică şi astăzi întreaga lume civilizată; pe John Maynard Keynes, care a apărut „din cenuşa imperiilor”, după Primul Război Mondial, pentru a relansa economia şi istoria omenirii cu folosirea eficientă a mâinii de lucru; pe Charles de Gaulle, care a redesenat harta turistică a Coastei de Azur; pe Friedrich Hayek, autorul teoriei neo-liberale, care stă la baza, ba chiar se confundă cu capitalismul corporatist de azi; şi (de ce nu ?) pe Karl Marx, utopicul comunard, care a descris o lume ideală, încercând s-o pună în ecuaţie şi în practică şi eşuând măreţ…

Cât de veche este economia şi cine o fi fost primul economist? Greu de spus! Aş fi tentat să spun că Adam, primordialul, dar mă îndoiesc totuşi, un economist bun n-ar fi dat raiul pe-un măr…plus că, după aventura aceasta, Eva a început să se îmbrace şi să se parfumeze…Probabil cel mai mare gânditor român al tuturor timpurilor, Constantin Noica, spune în eseul „Despre istorie” că geometria este un dar al Nilului, care „se revărsa peste câmpurile vechilor egipţieni, acoperea hotarele, făcea una tot locul, iar oamenii nu mai ştiau bine, atunci când se retrăgeau apele, cât loc le mai aparţine lor şi cât vecinului. Şi atunci au început să măsoare şi să deseneze. Aşa s-a născut, poate, adevărul linear, actul pur, ideea”. Carevasăzică, geometria s-a născut din nevoi economice…

Bucuraţi-vă, deci, economişti! Sunteţi egali în vechime cu geometri; şi sunteţi la fel de puri, împărtăşind ideea! Bucuraţi-vă, întru mulţi ani!

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru

Preşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor, filiala Caraş-Severin!