Data de 10 mai în care se serbează Ziua Regalității are, de fapt, o triplă semnificație în istoria României, amintesc reprezentanții PNȚCD Caraș-Severin, care au dorit să sublinieze acest aspect prin intermediul unui comunicat de presă:

„Prima semnificaţie, 10 Mai 1866 – începutul domniei lui Carol I, sosirea lui Carol Hohenzollern Sigmaringen în România. Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România la sfârşitul lui aprilie 1866. Părăseşte castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria. În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în Bucureşti. Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istoria României. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională.

A doua semnificație, 10 Mai 1887 – unul din cele mai importante momente ale domniei lui Carol I a fost obținerea independenței României față de Imperiul Otoman, act care i-a adus un prestigiu imens. Războiul de Independenţă, sau Războiul ruso-turc din perioada 1877-1878, a beneficiat de o contribuţie decisivă a trupelor române, comandate efectiv de Carol. Totodată, Congresul de la Berlin, din 1878, a consfinţit independenţa absolută a României faţă de Imperiul Otoman.

A treia semnificație, 10 Mai 1881, la 15 ani de la urcarea pe tron a Principelui Carol I, ziua de 10 mai a fost aleasă pentru serbarea încoronării, în mod simbolic, a proclamării Regatului. Ca zi naţională, 10 Mai era sărbătorită de toţi românii. Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forţată a regelui Mihai din 1947”.

Semnează: „Cu tot respectul și considerația față de această zi și față de Casa Regală Română, președinte Dan Sârbu”.

Un bun prieten francez mi-a spus ieri că zilele trecute, până duminică inclusiv, s-a pariat copios în Franţa, miza fiind câştigarea alegerilor prezidenţiale; mulţi francezi împătimiţi ai acestui joc de noroc, seduşi de cota tulburătoare a pariurilor, de până la 1/25, au pariat pe Marine Le Pen, chiar dacă şansele candidatei extremei drepte erau foarte mici şi numai teoretice, pentru a câştiga fiind necesar ca aproape toată dreapta tradiţională să voteze cu ea, iar dezamăgiţii nehotărâţi din cauza şovăielilor lui Macron să meargă la vot! Au pariat şi au pierdut sume considerabile…

Fără a fi excesivi de pedanţi, de puritani şi de conservatori, pariul pe preşedinte ni se pare unul de-a dreptul indecent! Ne arată cam până la ce nivel de desuetitudine, de desconsiderare şi de indiferenţă a ajuns această funcţie, chiar şi într-o Franţă care a inventat-o şi care, aparent şi doar instituţional, pare că vrea să-i mai dea importanţă! Să mergi la casa de pariuri şi să pariezi că de mâine, Icsulescu este garantul Constituţiei tale mi se pare de-a dreptul mizerabil! Măcar pariorii s-au dus la vot, ba nici nu au dat buletinul “alb”, cum au făcut peste 3 milioane de francezi!

Nu neapărat pentru că astăzi este Ziua Regelui (sau poate tocmai din acest motiv) simt imboldul să spun că un astfel de pariu ignobil nu ar fi cu putinţă într-o monarhie constituţională nobilă, decentă şi cu frica lui Dumnezeu! Monarhie pe care noi am avut-o, dar am pierdut-o, sub presiunea bolşevismului de la răsărit şi a republicanismului de la apus! Monarhie pe care cei cu simţul realităţii, culturii, civilizaţiei şi istoriei nu pot decât s-o regrete cu amărăciune şi s-o jinduiască sfielnic! O monarhie pe care, personal, o doresc din tot sufletul şi cu deplinătatea conştiinţei cetăţeneşti şi toată curăţenia moralei creştine! Motive ar fi multe, dar mă voi mărgini să expun unul singur: indiferent unde am merge în ţara aceasta, de la Constanţa la Satu Mare şi de la Reşiţa la Dorohoi, peste tot găsim urma şi umbra culturală şi civilizatoare a Regalităţii, pe care buldozerele fizice sau ideologice ale comunismului n-au reuşit s-o ştergă!

Aşa, nu m-ar mira ca peste ani, nu prea mulţi, românii să preia “modelul francez” pentru a nu ştiu câta oară şi să parieze pe Buşoi contra lui Dragnea, sau pe Turcan contra lui Firea, numind eu aici doar patru nume prezumtiv-prezidenţiabile, din mulţimea amorfă a milioanelor de prezidenţiabili din interiorul sau din exteriorul ţării…pentru că tocmai aici stă “cancerul democraţiei republicane”, în faptul că mulţimea prezumptivilor conducători este întotdeauna mai mare decât mulţimea prezumtivilor truditori! În timp ce Regele e Unic, pentru că vine de la Unul Dumnezeu!

Mă consolez cu gândul că pariul politic ar putea să revigoreze economia naţională, cam în aceeaşi manieră în care pelerinajele infuzează organic turismul mondial! Instituţional, stăm bine, în România există cam 30.000 de agenţii de jocuri de noroc şi pariuri on-line, suficiente pentru a face chiar secţii de votare direct în ele, ca să mai luăm din greutatea autorităţii naţionale de profil şi a primăriilor. Dacă nu ajung, atunci putem apela şi la cele 8 cazinouri, din care 5 funcţionează direct în Bucureşti, acolo unde se numără voturile şi se stabilesc învingătorii…mă gândesc la Casino “Victoria” pentru urmaşii echipei “Oprea-Coldea-Kovesi”, care să-l scoată învingător pe următorul preşedinte, cum l-au scos cei trei pe Băsescu în 2009. La o adică, am putea apela şi la cei 401 operatori de “păcănele”, din care 61 sunt tot în capitală, ar putea asigura numerotarea şi corectarea, apoi numărarea şi interpretarea corectă a voturilor…Iar la final am putea culege cu toţii roadele sdevăratei revoluţii tehnologice şi organizatorice din domeniul electoral, aducând şi noi probe în susţinerea superiorităţii capitalismului corporatist, prin faptul că toate cele 30.000 de agenţii de jocuri de noroc şi pariuri on-line sunt deţinute de doar 19 operatori, din care 6 au sediul social în Bucureşti, iar 13 în alte oraşe din ţară şi din afară…!

Lăsând gluma la o parte, aţi mai văzut vreun sector sau domeniu economic atât de dinamic cum este cel al jocurilor de noroc şi pariurilor on-line? Eu recunosc sincer că mă declar învins, deşi sunt economist cu oarecare experienţă! Nu vă pot furniza cifra de afaceri totală a acestei noi industrii, dar vă pot spune că “cifra de afaceri” a sumelor necuvenite, intrate în vizorul procurorilor, sunt fabuloase, pe la 10 milioane euro şi 36 milioane lire sterline…Atunci, să ne mai mirăm că agricultura a ajuns să contribuie numai cu 3,5 % la PIB? Cui îi mai arde de agricultură ?!

Vă chem, aşadar, dragi prieteni, să pariem că sâmbătă, C.F.R. Cluj bate pe Viitorul, chiar la Constanţa…că în 2019, Clotilde Armand o bate pe Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele în alegerile prezidenţiale…şi că, din 2022, vom avea o Monarhie Constituţională în România!

Aş da orice ca să câştig ultimul pariu!

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru