Comuna Armeniș, cunoscută drept Măgura Zimbrilor, este gazda unui proiect ambițios de reintroducere a zimbrului în natură și crearea unui model de dezvoltare a comunităților prin valorile naturale deosebite și prezența acestei specii emblemă. Inițiat de WWF România si Rewilding Europe în parteneriat cu Primaria Armenis, în proiect sunt implicați 22 de studenți și profesori specializați în antreprenoriat social, din 7 țări, alături de grupul local de inițiativă din Măgura Zimbrilor, Caraș-Severin, care au conturat săptămâna trecută 5 afaceri locale ce pot duce la dezvoltare comunității.

Studenții, grupați pe echipe, au formulat împreună cu localnicii soluții pentru bunăstarea comunității, soluțiile fiind bazate pe valorificarea tradițiilor, dezvoltarea produselor locale, a serviciilor sau infrastructurii de ecoturism, care să pună în valoare Măgura Zimbrilor.

„WWF Romania prin noul program internațional Panda Labs foloseste design thinking pentru a crea un cadru de colaborare multi disciplinară. Această metodă aduce o viteză mai mare în livrarea de soluții noi, centrate pe oameni dar și o mentalitate creativă, iterativă și toleranță la eșec. Lucrăm prin excelență cu oameni din alte domenii care își folosesc pregătirea pentru a aborda provocările reale, la firul ierbii” spune Oana Mondoc, Specialist Dezvoltare Comunitati și Inovație.

Valorificarea prezenței zimbrilor în Măgura Zimbrilor poate aduce un viitor prosper comunei Armeniș pentru că cel mai mare mamifer din Europa este o atracție-cheie pentru oaspeți, dar și un element de mândrie locală.

Inițiatorii proiectului precizează că printre conceptele aflate acum în faza de testare se numără dezvoltarea unui vlog al localnicilor care tentează turiștii cu punctele- cheie ale zonei, o aplicație web care conectează producători locali direct cu oaspeți sau consumatori. Aplicația ar conține și o funcție ce recompensează mici acțiuni de ecologizare montană cu reduceri la costurile serviciilor locale sau vouchere pentru produse ecologice ale partenerilor WWF și asociației locale AMZA.

Localnicii, împreună cu cei din administrația locală au conturat ideea unui camping “al prosperității” orientat pe schimburile de experiență între profesioniști din zone urbane și antreprenori locali. Locația, pusă la dispoziție de Primăria Armeniș poate fi testată la prima ediție a evenimentului Banat Brunch ce are loc in 1-2 Iunie în Sat Bătrân.

O altă soluție prin care pot fi atrași oaspeți în comunitate, generată de echipele de design, ar fi realizarea unui sistem de signalistică unitar pentru punctele de interes comun din sat (școală, dispensar, magazin, etc) împreună cu gospodării care iși deschid porțile pentru oaspeți, producători locali. Semnele ar fi realizate de copii din localitate, zimbru fiind folosit ca nouă emblemă a locului, dar și motivele tradiționale.

„Am fost surprins să văd câte idei grozave au reieșit după ce ne-am cufundat de-a dreptul în viața și poveștile oamenilor. Este incredibil cum echipele au dezvoltat soluții care se completează și se amplifică reciproc. Am înțeles ce impact poate avea să fi atat de aproape de “beneficiari”. Dacă ajungi aici, e imposibil să nu dorești să dezvolți această zonă și să sărbătorești valorile sale tradiționale”, spune Heleen de Lange, VHL University of Applied Sciences Holland.

O altă direcție propune testarea de suveniruri din lână, pe care oamenii locului le au sau le produc pentru uz propriu (stranii de lână sau împletituri). În baza feedbackului “din piață” s-ar contura argumentele pentru o investiție într-o linie de produse nouă, realizate cu sprijinul unor profesioniști care acceptă invitația de a veni în schimb de experiență în “Campingul Prosperității”

„Transporturile de zimbri anuale necesare pentru formarea unei populație viablile și angajamentul WWF pe termen lung în comuna Armeniș vor sprijini comunitatea din Măgura Zimbrilor să pună în mișcare și să scaleze aceste idei. Armeniș, Sat Bătrân, Feneș și Sub Marginea au ingredientele să se dezvolte prin ecoturism inclusiv mulțumită prezenței celui mai mare mamifer din Europa – o atracție cheie pentru turiști, oameni de știință și investitori”, precizează reprezentanții WWF România.

În același timp, în București, Academia de Studii Economice a devenit un spațiu colaborativ pentru 20 de studenți si patru afaceri sociale care au identificat împreună soluții pentru inițiativele partenere: Atelierul de Pânză (Asociația ViitorPlus), Bine Boutique (Crucea Roșie România), Recicleta(Asociația ViitorPlus), Somaro – Magazinul social.

Acțiunile din Măgura Zimbrilor și București au loc în cadrul programului european “Community Learning for Local Change”. Scopul programului este de a promova antreprenoriatul social ca soluție sustenabilă și colaborativă, pentru probleme sociale semnalate de comunități și de a pregăti studenții pentru rolul de antreprenor social.

Proiectul este finanțat prin parteneriatul strategic Erasmus+.

Elena FRANȚ

O declarație în stilul limbajului de lemn semnată de celebrii ong-iști ecologiști WWF, apărătorii naturii virgine și ai faunei noastre, vorbește despre uciderea urșilor care nu ar constitui un dezavantaj și un dezechilibru natural, pentru că cităm „Uciderea ursului este menită „creșterii acceptanței sociale“. Nu-i așa că ceva se bate cap în cap, dacă stai să lecturezi maculatura pe care și-o asumă această organizație non-guvernamentală atunci când cere societății civile cei 2% din impozit pentru salvarea aceluiași urs carpatin?

Unii spun că acest WWF nu ar fi decât o interfață care ar fi bugetată din surse care nu sunt străine de modul în care se execută tăierile masive de lemn de pe la noi și joacă nu doar ca activiști, ci și pe frontul politic, în funcție de interesele avute. Mărturie poate fi prezența în perioada Guvernului Cioloș, în boardul de conducere al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, a fostului ministru secretar de stat al pădurilor, Erika Stanciu, care  a fost fondatoarea Fundației Pentru Arii Protejate Pro Park, a fost directoarea Parcului Național Retezat și Leader „Păduri și Arii Protejate” în cadrul „Programul Dunăre Carpați” al WWF. Se vorbește despre experiența valoroasă a acestei doamne care o califică pentru implicarea în deciziile executive și contribuția la elaborarea de acte normative ce vizează apărarea mediului. Dar oare nu era mai firesc ca această stimabilă doamnă să rămână în rândul activiștilor WWF și să își prezinte public pozițiile  și proiectele de protecție a mediului pe care le derulează? Pasul dintre non-guvernamental și guvernamental este cel mai adesea atât de sensibil…Erika știe!

Din rândurile aceluiași ONG s-au ridicat rând pe rând voci care au criticat demersurile WWF, o prezență activă în siturile Natura 2000 din peisajul cărășean, care prin actele lor ajung, în multe rânduri, să îngrădească și să blocheze investiții de ordin turistic, așa cum a fost cazul zonei Clisurii în trecut, blocarea MHC-urilor sau prin proiecte de resălbăticire, în urma cărora în conturile WWF au intrat milioane de euro, precum această populare cu zimbri de la Armeniș, plus multe altele despre care vom vorbi.

„Astăzi, WWF are aproximativ 5 milioane de susţinători în toată lumea şi o reţea activă în peste 100 de ţări“, notează ONG-ul pe site-ul propriu și sincer mă întreb cum s-au înghesuit aceste milioane de oameni (cifra nu o pun la îndoial), să vină în sprijinul demersului WWF? Au făcut-o doar din dragoste curată de mediu, au fost cuprinși de o emulație nemaintâlnită, ori să fie interese mult mai profunde, pe care nu le adulmeci la prima adiere de vânt?
„Ce poți spune despre legitimitate demersurilor făcute de WWF când aceștia organizează o întalnire cu primarii din Caraș-Severin, pentru a explica ce înseamnă proiectul de sălbaticire a unor zone parte a sitului Natura 2000 fix în ziua când premierul Grindeanu avea și el stabilită o întâlnire cu primarii. Cu ce arme se bat acește „scufițe neprihănite” când, la finalul întâlnirii, se oferă să plătească transportul și masa participanților, bani cash…în mână, deși toți participanții aveau probabil delegații de la primăriile în interesul cărora participau la întâlnire… Ce să mai zicem de zimbrii de la Armeniș…care mor iarna de foame și intră în curțile oamenilor…nu mai zice nimeni de ei nimic…dar WWF-ul si-a facut pozele, lumea este multumita…astfel de actiuni mi se par mai periculoase decat cele ale unor bandiți asumați…pentru că ww-iștii vând iluzii…păcat, probabil sunt mulți oameni de bună credință acolo…“, notează și activistul cărășean Daniel Popescu.

La rândul său Radu Mititean, Directorul Clubului de Cicloturism Napoca ridică o altă problemă legată de politica WWF. „Acel protocol legat de MHC a fost o cacialma de presă rusinoasa pentru care i-am batut si public si privat obrazul WWF-ului, care nu era la prima măgărie de acest tip, mai ales că acel protocol era semnat de un demnitar – Ana Lucia Varga – apropiat politic de un conducător WWF care fusese europarlamentar pe lista acelui partid care nu avea nicio atribuție pe liniile legate de MHC nefiind în puterea lui de decizie sau în sfera sa de autoritate ierarhică entitățile care dădeau avize și autorizații pentru MHC. Și, în plus, de fapt ministerul nu se angaja juridic în mod valabil la nimic, pentru că protocolul nu era un act juridic aprobat prin ordin ministeriat, ci mai mult un soi de declarație politică, fapt recunoscut apoi cu jumătate de gură de reprezentanții organizației care au făcut acea jenantă cacialma care a demobilizat sectorul ONG și l-a divizat, facilitând continuarea măgăriilor de către minister și „investitori”. Nu știu dacă a regretat sau nu WWF acel ”protocol” – probabil că nu – dar ce au facut ei ulterior pentru râuri și contra MHC cu greu poate compensa efectele negative ale acelui autogol…

O altă afirmație făcută de același ONG spune că, cităm „Organizaţia poartă discuţii de la egal la egal cu instituţii precum Banca Mondială şi Comisia Europeană“. Da, WWF este o voce puternică în aceeași măsură în care se poate spune că este una partinică. Nu a unui partid, ci a unor interese pe care încercăm să le pătrundem.

Un fost activit WWF, scârbit de manipulările media ale acestui ONG, Nicolae Dărămuș notează în textul său intitulat „WWF ROMÂNIA: O LACOMĂ ȘI PERFIDĂ MÂRȚOAGĂ TROIANĂ… DE MEDIU“, cităm:

În aprilie 2012, peste 60 de ONG-uri cu profil de mediu au protestat în fața Ministerului Mediului împotriva construirii microhidrocentralelor private pe râurile de munte ale României. Ministru de resort era Laszlo Borbely. La negocieri, WWF România a acceptat continuarea dezastrului ecologic, cu condiția aplicării unor „bune practici”. Pentru necunoscători sintagma ”bune practici” face parte din limbajul de lemn european, iar ca să fiu și mai clar, după creierașele WWF-iștilor șefi, ”bunele practici” însemnau așezarea conductelor (care confiscau râul) în afara albiei. Ca și când menirea unui râu este o albie seacă…

Mai apoi, după ce sute de microhidrocentrale private au distrus tot atâtea râuri de munte și când dezastrul a ajuns și la conștiința pruncilor de grădiniță, a strigat și WWF România că , vezi bine, așa nu se mai poate. Între timp, firește, finanțările (și guvernamentale) pentru masturbante proiecte de mediu i-au curs.

Nu demult, după ce defrișarea României a luat proporțiile știute, WWF România a strigat că se duc pe râpă… pădurile virgine ale țării. Oamenii cu bune intenții, dar prost informați, au mușcat momeala, elogiind grija WWF… Au mușcat-o fără să știe că în România, practic, nu există păduri virgine, ci numai câteva insulițe cu păduri puțin umblate, având un grad minim de intervenție umană. Recent, 24 000 de hectare de ”păduri virgine” au intrat în patrimoniul UNESCO… Adică, 8 insule de pădure, răspândite pe te miri unde, însumând suprafața unui ocol silvic mai voinic. Care a fost scopul manipulării?… Imaginea WWF și, evident, abaterea atenției publice de la reala dramă a întregului ecosistem forestier românesc.

Recent, la întâlnirea de la Ministerul Mediului între grupul de fermieri și vânători (care cereau uciderea cu program, prin ”cotă de intervenție” a ursului) și reprezentanții unor ONG-uri de mediu, publicul preocupat de temă s-a așteptat ca WWF România să fie prezentă. De ce?… Fiindcă an de an WWF împânzește străzile orașelor cu înduioșătoare afișe prin care solicită românilor virarea a 2% din impozite pentru protecția ursului brun… Aș!… WWF România a lipsit, mulțumindu-se cu un comunicat prin care salută inițiativa Ministerului Mediului de a aproba cota de vânat urși. Firește că scribii WWF au îmbrăcat salutul într-o ciorbă de vorbe europene, conchizând că acțiunea criminală este menită ”creșterii acceptanței sociale față de carnivorele mari”. Așadar, după capii WWF România, ”bunele practici” prevăd gloanțe.

Dar, ca membru al echipei de proiect WWFși participant la această masturbație, mi-am amintit cum, în timpul proiectului, eram instruită să trimit cutare comunicat de presă la cutare minister, pentru «avizare», înainte de a-l trimite presei, ca să nu se supere ministerul. Eu pot să depun mărturie – și pentru asta vă asta scriu acum – despre incompetență profundă, lene și lipsă de coloană vertebrală la periculos de mulți oameni tineri care fac parte din această organizație. Oameni care sunt publicitați ca mari specialiști în proiecte complexe, de către instituții media respectabile.“, își amintește

Și-atunci nu e normal să ne întrebăm și să cercetăm dacă WWF este un ONG sau o companie cu interese, în toată regula?

Sergiu TABAN

Ziua de 2 august este ziua în care am consumat deja întregul buget oferit de natura înconjurătoare. Astfel, în mai puțin de opt luni de zile, populația planetei a epuizat resursele pe care Terra ni le pune la dispoziție pentru întregul an. Ziua în care se termină resursele generate de Pământ, Earth Overshoot Day (EOD), marchează data când solicitările umanității depășesc capacitatea de regenerare a Pământului în acel an.

 Cu aproape o lună mai devreme, în doar cinci ani

Dacă în 2012 această zi avea loc pe 22 august, cinci ani mai târziu, s-a mutat deja pe 2 august.

„Emisiile de carbon sunt principalul motiv pentru care vom lăsa generațiilor viitoare, ca moștenire, datorii uriașe: amprenta de carbon reprezintă 60% din cererea omenirii asupra naturii, cerere pe care o numim amprentă ecologică, conform datelor Global Footprint Network”, explică reprezentanții WWF.

Folosim resursele a 1,7 planete

Potrivit specialiștilor, populația Pământului a ajuns în situația în care folosește natura de 1,7 ori mai repede decât aceasta se poate regenera. Este ca și cum am folosi 1,7 planete Pământ, într-un an.

Prețul acestui comportament global este din ce în ce mai evident și ia forme diverse: defrișări, secete, lipsa apei potabile, eroziunea solului, pierderea biodiversității și acumularea dioxidului de carbon în atmosferă.

„Anul acesta ne-a fost dat să vedem doar câteva din efectele schimbărilor climatice în jurul nostru. La Roma se raționalizează apa casnică, în Portugalia zeci de oameni au fost omorâți în focuri de păduri, iar la noi alertele meteo devin ceva obișnuit. O singură planetă avem și e bine să ne aducem aminte de acest lucru și nu să ni se aducă aminte. Altfel, prețul economic, social și ecologic va fi din ce în ce mai mare, până nu vom mai putea să-l plătim”, a declarat Magor Csibi, Director WWF-România.

Vești bune din mai multe părți ale lumii

Cele mai recente date GFN arată totuși semne că începem să ne mișcăm în direcția potrivită. În SUA, amprenta ecologică pe cap de locuitor a scăzut cu 20% (între 2005 și 2013). Schimbarea, datorată și recesiunii, este asociată emisiilor mai scăzute de carbon.

În ciuda retragerii SUA din lupta împotriva schimbărilor climatice, numeroase orașe, state și afaceri americane își dublează angajamentele. Mai mult de atât, China (țara cu cea mai extinsă amprentă ecologică totală), și-a luat angajamentul de a integra o abordare ecologică în planul de dezvoltare pentru următorii cinci ani și a adoptat inițiative pentru reducerea emisiilor de carbon. Scoția, Costa Rica și Nicaragua sunt alte exemple de țări care adoptă sisteme energetice ce reduc emisiile de carbon.

Fiecare dintre noi poate să facă ceva, în viața de zi cu zi

În anul 1961, anul în care a fost fondată organizația WWF, oamenii utilizau doar două treimi din resursele naturale, iar majoritatea țărilor încă aveau rezerve ecologice. Amprenta noastră ecologică era mai mică și putea fi suportată. În ziua de azi, ne aflăm într-o situație total opusă.

Cum putem schimba această tendință negativă?

– Ca simpli consumatori – alegând produse locale, ecologice sau certificate (obținute într-un mod ce nu utilizează iresponsabil resursele) – FSC pentru produse din lemn, carton sau hârtie și MSC pentru pește ori fructe de mare. De asemenea, putem limita consumul propriu de energie și opta pentru modalități de transport mai puțin poluante

– Ca societate – reciclând deșeurile, participând la diferite acțiuni de prevenire a tăierilor ilegale de lemn (prin aplicația mobilă Inspectorul Pădurii), implicându-ne în acțiuni de ecologizare, ș.a.

Diana RADU

Începând de ieri, 13 iunie, legea interzice folosirea animalelor sălbatice în spectacole, pe tot teritoriul României. Astfel, imaginile în care tigri, lei, urși, elefanți sau alte animale sălbatice sunt forțate să execute diferite acrobații pentru a distra publicul devin istorie, după 56 de ani de spectacole de circ. România devine astfel ce de-a 25-a țară din Europa care interzice folosirea animalelor sălbatice în circuri.

Legea inițiată de Remus Cernea și Vier Pfoten în 2015 a fost relansată anul acesta, după ce în ianuarie 11 animale, printre care și doi tigri siberieni mureau în incendiul ce a cuprins Circul Globus din București. În urma acestui tragic eveniment, WWF România a lansat un mesaj către clasa politică de la noi din țară: libertate pentru animale.  Acesta a fost susținut de peste 10 000 de iubitori de animale și natură care au semnat în primele 24 de ore petiția lansată de WWF. În final, aceasta a strâns peste 63 000 de semnături.

Deși inițial a primit vot negativ de la senatori, legea a trecut cu vot pozitiv în toate comisiile de specialitate în Camera Deputaților și azi a fost votat de plen. Se interzice folosirea animalelor vertebrate, indiferent de gradul de îmblânzire, dacă sunt născute în captivitate sau capturate din natură, în spectacole de circ, circuri ambulante, caravane și trupe de artiști ambulanți, precum și în orice alte tipuri de spectacole similare. Dacă animalele sunt în responsabilitatea unor instituții publice sau private, vor fi relocate prin grija acestora în rezervații, sanctuare sau grădini zoologice, în termen de cel mult 18 luni de intrarea in vigoare a legii.

„Este o zi importantă, nu doar pentru tigri, ci pentru toate animalele sălbatice. Dacă ne gândim că mai există mai puțin de 4000 de tigri în sălbăticie, ne dăm seama cât de important este pasul făcut acum. Inerzicerea acestor activități reduce un pic din presiunea pe efectivele de animale sălbatice aflate în libertate, eliminând o parte din cererea de piață. Niciun tigru, leu, urs sau elefant nu va mai avea de suferit în România, doar pentru distracția câtorva persoane. Niciunul nu va ajunge în circuri din România și nici circurile ambulatorii nu vor mai putea veni în țara noastră cu aceste animale. Societatea noastră, din fericire, evoluează, asta au arătat și zecile de semnături pentru protejarea animalelor din circuri. În plus, se pare că folosind această presiune a societății și legile pot evolua”, a declarat Magor Csibi, director WWF România.

13 țări cu populații de tigri în sălbăticie: în total, 3.890 de tigri

La Tiger Summit-ul din 2010, de la Sankt Petersburg, Rusia, lideri globali și reprezentanți ai tuturor guvernelor din cele 13 țări populate cu tigri (Bhutan, Cambodgia, China, India, Malaezia, Bangladesh, Indonezia, Myanmar, Vietnam, Laos, Nepal, Rusia și Thailanda) s-au angajat să dubleze numărul de exemplare din această specie (obiectiv cunoscut sub numele de Tx2) până la următorul An Chinezesc al Tigrului, în 2022.

La momentul summit-ului, existau doar 3.200 tigri în sălbăticie – față de cei 100.000. În sălbăticie există la ora actuală o populație estimată la 3890 de tigri, cu cifre ce cresc în India, Rusia, Nepal și Bhutan. Totuși, situația rămâne precară. India a pierdut 76 tigri doar în 2016 din cauza braconajului, în timp ce China, Myanmar, Thailanda și Malaezia, cu mai puțin de 500 de tigri împreună, și-ar putea pierde exemplarele în următorii 10 ani.

Diana RADU

După 10 ani de activitate în teren și două cazuri concrete de braconaj, documentate extensiv de WWF-România, s-a ajuns la concluzia că fenomenul braconajului nu este tratat ca o prioritate de diversele organe ale Statului cu atribuții de combatere în acest sens. Adesea nu există o voință reală din partea autorităților de a identifica și a trage la răspundere făptașii, chiar dacă există suficiente indicii sau probe. Mai mult, există cazuri în care autoritățile pot fi suspectate chiar de complicitate în mușamalizarea braconajului, fapt ce duce la creșterea și încurajarea fenomenului.

WWF cere prim-ministrului ca, în calitate de șef al Guvernului, să se implice în deblocarea dosarelor și în crearea unui plan de acțiune la nivel guvernamental pentru pedepsirea și descurajarea braconajului. Totodată WWF-România face apel la toți iubitorii de natură să sprijine acest efort, adresând un mesaj direct premierului, pe site sau pagina oficială de Facebook a acestuia.

„Ne adresăm dumneavoastră pentru a vă atrage atenția asupra unui fenomen extrem de răspândit și cu consecințe directe și grave asupra biodiversității și economiei din România, braconajul.

Deși la prima vedere vânatul ilegal pare o problemă care aparține Ministerul Mediului, noi am ales să vă cerem sprijin pentru că fenomenul nu poate fi combătut decât în cazul în care există o abordare amplă la nivel guvernamental și o colaborare și implicare activă din partea mai multor ministere. Consecințele braconajului pot fi resimțite în mai multe domenii, precum cel al agriculturii sau al economiei, iar de multe ori comunitățile expuse la efecte nu sunt și cele care generează problemele”.

În ultimii 10 ani, WWF-România a derulat mai multe proiecte pentru monitorizarea și protecția diferitelor specii de animale sălbatice și a habitatului acestora. S-au efectuat inclusiv activități de evaluare a efectivelor și a stării de conservare a faunei sălbatice cu scopul de a identifica posibilele probleme cu care se confruntă acestea și, evident, soluții la aceste probleme.

Astfel de activități de monitorizare s-au derulat prin intermediul experților WWF, în teren prin observații directe, colare GPS, camere foto-video și stimulare bioacustică. Experiențele din teren demonstrează că fenomenul braconajului nu este tratat ca o prioritate de diversele organe ale statului cu atribuții de combatere în acest sens, deseori neexistând o voință reală din partea autorităților de a identifica și a trage la răspundere făptașii, chiar dacă există suficiente indicii sau probe. Mai mult, există cazuri în care autoritățile pot fi suspectate chiar de complicitate în mușamalizarea braconajului, fapt ce duce la creșterea și încurajarea fenomenului.

Diana RADU

Mai mult de 80% dintre zonele umede aflate în regiunea Dunăre-Carpați au fost pierdute în ultimii 150 de ani, atenționează WWF-România.

Cele mai vizibile modificări se văd în lunca inundabilă a Dunării, unde în perioada comunismului statul român a demarat un program de extindere a terenurilor agricole în zona de luncă, cu soluri extrem de fertile datorită aportului de nutrienți al aluviunilor Dunării.

Terenurile au fost îndiguite și secate, vegetația a fost înlocuită cu plante de cultură, fauna a dispărut, iar porțiunile nearabile au fost transformate în zone industriale sau pășuni.

În timpul ploilor abundente zonele umede din lunca inundabilă a Dunării ofereau un spațiu amplu de revărsare a apei, iar digurile nu pot face față mereu viiturilor Dunării. Cu toate acestea, în regiunea Dunăre-Carpați, în ultimii 150 de ani mai mult de 80% din zonele umede au fost pierdute și, odată cu ele, serviciile pe care le furnizează’, potrivit organizației de mediu.

În România, WWF, alături de partenerii săi și comunitățile locale, au renaturat peste 1.500 de hectare în lungul și în Delta Dunării, suprafața reprezentând 5% din potențialul existent.

„Până în prezent, în România managementul apelor și inclusiv gestionarea inundațiilor s-au realizat prin lucrări hidrotehnice de tipul digurilor, barajelor care s-au dovedit a avea impact negativ asupra naturii.

Acum, la nivel internațional sunt promovate soluțiile de tip infrastructură verde care au o paletă largă de beneficii și care pot fi realizate cu costuri mai scăzute. Printre aceste soluții se află și reconstrucția ecologică a zonelor umede. Considerăm că și în România planurile de management ale bazinelor hidrografice și planurile de prevenire, protecție și diminuare a riscului la inundații trebuie să conțină și măsuri de reconstrucție a zonelor umede”, susține Camelia Ionescu, manager program ape dulci la WWF România.

De asemenea, la confluența Olt-Dunăre, timp de patru ani, WWF și partenerii săi au lucrat pentru renaturarea a 950 de hectare de luncă, Balta Geraiului fiind, din nou, casă pentru rața roșie și cormoranul mic, iar locuitorii din zonă au început afaceri cu miere de mentă. O zonă la fel de mirifică este şi la confluenţa Nera-Dunăre, în Caraş-Severin.

„Zonele umede pot oferi toate resursele necesare creșterii nivelului de trai al comunităților din apropiere, atât timp cât aceste resurse vor fi utilizate într-un mod sustenabil, fie că ne referim la fermele piscicole, exploatarea stufului și a plantelor medicinale sau ecoturism. Și agricultura poate fi continuată, prin implementarea unui sistem de rotație prin care pășunile inundabile devin, pe rând, terenuri agricole sau zone umede”, a adăugat Ionescu.

În perioada următoare, WWF are în plan derularea unui alt proiect privind renaturarea a 635 de hectare din Situl Natura 2000 Gruia — Gârla Mare din județul Mehedinți. Totodată, în județul Giurgiu, pentru zona-pilot Balta Greaca, WWF a realizat un studiu pe care se bazează patru scenarii de funcționare, care arată modurile în care ar putea evolua zona.

În anul 1971 a fost semnată Convenția Ramsar, actul internațional care reglementează zonele umede. Balta Nera-Dunăre este un asemenea sit, iar voluntarii de la GEC Nera au semnalat de mai multe ori intervenţii nepermise ale omului asupra acestor zone, inclusiv prin pescuit, pescuit protejat de către Poliţia de Frontieră.

Potrivit datelor oficiale, România este parte contractantă a Convenției Ramsar începând cu data de 21 septembrie 1991, iar din cele 19 situri cu statut special de zonă umedă, Delta Dunării a fost prima pe listă desemnărilor, pe 21 mai 1991.

De atunci și până în prezent, mai multe asemenea zone au fost incluse pe lista Convenției, printre care: Bistreț, Blahnița, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Confluența Jiu-Dunăre (toate pe raza județului Dolj), Brațul Borcea (județele Călărași și Ialomița), Iezerul Călărași (județul Călărași), Ostroavele Dunării — Bugeac — Iortmac și Canaralele de la Hârșova (județele Constanța și Ialomița), Parcul Natural Comana (județul Giurgiu), Parcul Național Porțile de Fier (județele Caraș-Severin și Mehedinți), Complexul piscicol Dumbrăvița (județul Brașov), Confluența Olt-Dunăre (județele Olt și Teleorman), Tinovul Poiana Stampei (județul Suceava), Lacul Techirghiol (județul Constanța), Parcul Natural Lunca Mureșului (județele Arad și Timiș), Dunărea Veche — Brațul Măcin (județele Brăila, Constanța și Tulcea), Insula Mică a Brăilei (județul Brăila) și Suhaia (județul Teleorman).

La nivel internațional, Convenția Ramsar are desemnate, în cele 169 de țări semnatare, 2.224 situri totalizând 214.326.438 de hectare.

România a organizat în anul 2012 Conferința Ramsar COP12 și a deținut președinția Convenției Ramsar 2012 — 2015. În prezent, România este membră a Comitetului Permanent Ramsar pentru perioada 2015 — 2018.

Convenția Ramsar este un tratat interguvernamental, menit să confere cadrul necesar acțiunilor pentru conservarea și utilizarea inteligentă a zonelor umede și a resurselor acestora, atât la nivel național, cât și internațional. Zonele umede sunt unele dintre cele mai bogate din lume ca diversitate biologică, asigurând habitatul necesar pentru multe specii de plante și animale.

Diana RADU

WWF România derulează în prezent un proiect prin intermediul căruia dorește să formeze o reţea de cetățeni activi care se implică în protejarea zonelor sălbatice. În cadrul proiectului, au fost create cluburi pentru protejarea naturii sălbatice în trei licee din județul Caraș-Severin și a fost finalizat un ghid dedicat naturii sălbatice. 

„Exploratori ai sălbăticiei în Carpații din Sud-Vestul României” se dorește a fi un instrument de lucru dedicat profesorilor și elevilor din clasele IX-XII, dar şi tuturor celor interesaţi, de la reprezentanţi ai ariilor protejate la organizaţii care lucrează în domeniu. Nevoia de a dezvolta acest ghid a apărut atunci când WWF România a început să lucreze în zona Carpaţilor din Sud-Vestul României şi a observat că multe dintre barierele care stau în calea dezvoltării durabile a comunităţilor locale este lipsa educaţiei în acest domeniu.

Ghidul este unul dintre rezultatele proiectului Tineri activi pentru protejarea naturii sălbatice din Carpaţi ce a început în primăvara anului 2015, prin care WWF îşi propune să formeze o reţea de cetățeni activi care se implică în protejarea zonelor sălbatice. Proiectul se derulează în parteneriat cu cinci licee din oraşele Reșița, Anina, Băile Herculane, Orșova și Lupeni, fiecare localitate fiind situată în imediata vecinătate a celor cinci parcuri naționale și naturale cheie din regiune: Parcul Naţional Semenic-Cheile Carașului, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beușniţa, Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, Parcul Natural Porţile de Fier și Parcul Naţional Retezat.

„Exploratori ai sălbăticiei în Carpații din Sud-Vestul României este un ghid din care tinerii învaţă despre regiunea lor şi este diferit de manualele clasice de geografie sau biologie. Conţine informaţii de actualitate despre arii protejate, parcuri naţionale şi naturale şi conceptul de sălbăticie. Se pune accentul pe bogăţia naturală a locurilor, pe specii cheie din regiune, beneficii, ameninţări, dar şi soluţii. În ceea ce privește soluțiile, tinerii sunt încurajați să creeze propriile lor proiecte pentru protejarea naturii din zona lor. Pe lângă componenta teoretică, ghidul conţine foarte multe metode de lucru interactive, de echipă, cu exemple de activităţi care pot fi folosite de profesori şi au rolul să ţină tinerii cât mai mult în natură şi să-i încurajeze să interacţioneze cu elementele naturale”, explică reprezentanții WWF.

În scopul creării unei reţele de profesori şi tineri activi care se implică în rezolvarea problemelor cu care se confruntă zonele de sălbăticie au fost deschise cluburi în cinci licee. Este vorba de trei licee din Caraș-Severin și două din Mehedinți: Colegiul Naţional Traian Lalescu (Reşiţa), Liceul Mathias Hammer (Anina), Liceul Hercules (Băile Herculane), Liceul Traian Lalescu (Orşova ) și Liceul Mircea Eliade (Lupeni).

”E foarte important ca  informaţiile despre conceptul de sălbăticie să ajungă la un număr cât mai mare de oameni care se pot implica în protecţia şi conservarea acestor zone. Şcolile şi, implicit, educaţia pentru dezvoltare durabilă au un rol cheie în transmiterea acestor informaţii. Am creat acest ghid în primul rând ca auxiliar didactic și sprijin pentru profesori şi elevi în organizarea de activităţi în cadrul cluburilor deschise în cele cinci licee partenere însă, pe termen lung, vedem potenţialul de a deveni un instrument pentru profesori pentru predarea unui curs opţional pentru educaţia în natură” a declarat Irina Lapoviţă, managerul proiectului.

Ghidul  „Exploratori ai sălbăticiei în Carpații din Sud-Vestul României” a fost realizat cu sprijinul financiar al Fundației Federale Germane pentru Mediu.

Foto: Marius Berchi

Karina TINCUL

Începutul acestei veri a venit cu vești bune pentru zimbrii aduși anul trecut din toate colțurile Europei pentru repopularea pădurilor cărășene. Mamiferele au fost eliberate din țarcul de acomodare și se bucură în prezent de libertate în sălbăticia Banatului.

Tot atunci, alți 22 de zimbri au fost aduși în țarcurile de acomodare, urmând ca și aceștia să fie eliberați după ce se familiarizează cu noua locație.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157654475457955″]

Dar veștile bune nu se opresc aici. Și asta pentru că reprezentanții WWF România și Rewilding Europe, cei care s-au ocupat până acum de repopularea munților din Banat după mai bine de 200 de ani, anunță că o nouă turmă de zimbri urmează să fie adusă în partea de vest a țării.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157654466128331″]

Mai exact, cele două organizații au obținut o finanțare europeană de două milioane de euro pentru un nou proiect de resălbăticire a zimbrului. Asta presupune că un număr de 50 de zimbri vor ajunge cât de curând în satul Poeni din județul Hunedoara.

Primul țarc în care cei 50 de zimbri se vor acomoda cu sălbăticia munților se întinde pe 122 de hectare și urmează să fie îngrădit în perioada imediat apropiată.
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157652135247944″]

Alexandra JURCA

Tribunalul Caraş-Severin a decis anularea acordurilor de mediu emise de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin, pentru construirea a patru microhidrocentrale pe râurile Bistra Mărului, Şucu şi Olteana din Munţii Ţarcu, arie naturală protejată de interes european.

Federația Coaliția Natura 2000 a solicitat în instanță, încă din luna august 2014, anularea acordurilor de mediu pentru construirea a 4 microhidrocentrale pe râurile Bistra Mărului, Șucu și Olteana. Reprezentanţii Natura 2000 susţin că acordurile de mediu au fost emise ilegal de către Agenția pentru Protecția Mediului Caraș-Severin în iunie 2014, cu ignorarea prevederilor Avizului de Mediu la Strategia Energetică a României 10938/2012 și ale avizului negativ al administratorului sitului Natura 2000 pentru aceste proiecte, care ar avea efecte negative asupra speciilor de faună acvatică și asupra habitatelor protejate din acest sit.

„Această decizie a instanței este pentru noi un semnal că legea poate și trebuie să fie respectată în România și în acest sector al avizării construcțiilor de microhidrocentrale și sperăm că și alte agenții de protecția mediului din țară să înțeleagă acest semnal. În același timp, este o probă a impactului pe care îl putem avea ca și organizații ale societății civile dacă acționam împreună cu determinare, folosind toate pârghiile pe care le avem la dispoziție, pentru a opri distrugerea naturii. Dincolo de problema eliberărilor abuzive şi ilegale a acordurilor de mediu necesare demarării acestor proiecte, un râu este un sistem viu, iar acest lucru nu este din păcate înțeles și respectat nici de cei care ar trebui să vegheze la protecția lui”, a declarat Luminița Tănasie pentru Federația Coalitia Natura 2000 România.

De la apă cristalină, la un amestec de noroi şi piatră

Ecologiştii susţin că cele patru microhidrocentrale care urmau să fie construite ar fi afectat o bogată faună de nevertebrate acvatice, precum și migrația peștilor pentru depunerea icrelor. Mai mult, s-ar distruge și habitatele de pe maluri, de care depind specii de nevertebrate, animale și păsări, iar apa cristalină a râurilor și pârâurilor de munte ar deveni un amestec de noroi și piatră, în care orice formă de viață dispare.
Potrivit acestora, APM Caraș-Severin a stabilit în mod eronat că nu există impact semnificativ asupra biodiversității, iar emiterea acordurilor de mediu încalcă legislația UE transpusă la nivel național, deoarece nu se îndeplinesc condițiile excepționale prevăzute la art. 6.3-6.4 din Directiva Habitate. Conform acestora, singura situație în care ar fi putut fi permisă construirea acestor proiecte susceptibile de a afecta în mod semnificativ situl Natura 2000 Munții Țarcu ar fi fost dacă microhidrocentralele în cauză reprezentau proiecte de interes public major, caz în care ar fi trebuit urmată procedura notificării Comisiei Europene și așteptarea unei opinii în acest sens.

Federația Coaliția Natura2000 a solicitat în instanță și anularea Deciziei Etapei de Încadrare care stă la baza avizării construcției de microhidrocentrale de către Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara, pe Râul Alb în Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului și situl Natura 2000 Strei Hațeg. Cazul este pe rolul instanței Tribunalului Deva.

Diana RADU

foto: tarcu.ro

Zimbrii de la Armeniș sunt, începând de astăzi, cu un pas mai aproape de a devenind primii care trăiesc în sălbăticie din secolul XVIII încoace, după ce au fost transferați din zona de aclimatizare într-una de semilibertate.

Cel mai mare proiect de reintroducere a zimbrului care a avut loc vreodată în Europa, inițiat de Rewilding Europe si WWF-România, a intrat de astăzi într-o nouă etapă. Cei 17 zimbri din Munții Țarcu au fost transferați din zona de aclimatizare într-o zonă de semilibertate, beneficiind acum de un țarc cu o suprafață de aproximativ 160 de hectare.

„După o perioadă în care se vor adapta la mediul sălbatic și vor învăța să supraviețuiească în natură, zimbrii vor părăsi și acest țarc și vor deveni primii care trăiesc în sălbăticie, în Carpații Meridionali, din secolul XVIII încoace. Zona sălbatică in care vor fi eliberați in final se întinde pe nu mai puțin de 59.000 de hectare și face parte din situl Natura 2000 Munții Țarc”, a precizat Oana Mondoc, specialist comunicare al WWF România.

După stresul cauzat de schimbarea habitatului în care trăiau, a alimentației, climei și cel acumulat în timpul transportului până la Armeniș, zimbrii s-au refăcut în zona de aclimatizare, iar specialiștii au decis că sunt de acum pregătiți să trăiască în semilibertate. Mai mult, aceștia vor putea fi și vizitați de către curioși.

„Aria de semi libertate  în care se află acum zimbrii este propice pentru organizarea de tururi ghidate pentru turiști împreună cu rangerii Rewilding Europe-WWF, membrii ai comunității locale din Armeniș. Zona este împrejmuită doar cu garduri electrice, cu care zimbrii s-au obișnuit deja în țarcul de aclimatizare”, a mai spus Oana Mondoc.

Despre zimbrii, Armeniș și Munții Țarcu

Zimbrul e cel mai mare mamifer terestru din Europa. Odinioară  prezent pe tot continentul, cu excepţia unor zone din Spania, Italia şi nordul Scandinaviei, este în prezent mai rar decât rinocerul negru, doar 3403 exemplare rămânând în toată lumea în libertate sau semilibertate. România e una dintre cele 9 țări europene cu zimbri care trăiesc în sălbăticie.

De la sosirea zimbrilor în Armeniș, comunitatea locală a cunoscut deja o serie de beneficii. Localnicii s-au organizat într-o asociație locală în vederea oferirii unor servicii de agroturism, iar oaspeții nu au întârziat să apară. Arhitectura locului cu case tip fortăreață, sălașe bănățene din piatră, lemn și țiglă din satele învecinate (Sat Bătrân, Sub Margine, Plopul) este o atracție în sine, turiștii având ocazia să cunoască măiestriile și îndeletnicirile oamenilor din zonă.

Obiectivul programului Rewilding Europe este să formeze în Munții Țarcuo populație de peste 500 de animale, împarțită în cel puțin 3 sub-populații, precum și coridoare ecologice de migrație pentru animale sălbatice, care să contribuie la îmbunătățirea conectivității cu celelalte zone învecinate.

Diana RADU