Trăim vremuri grele. Criza generată de noua pandemie, agitația zilelor noastre, tehnologia folosită în exces și ușor, ușor ne digitalizăm și devenim niște roboți programați pentru a munci și a avea venituri bune. Modul acesta de viață lipsită de sens este rădăcina depresiei secolului XXI.

Dacă în toată agitația lumii moderne nu ni se mai par relevante valorile cu care am fost înzestrați și pentru care, puțin mai târziu, vom da socoteală. Uităm să fim atenți unii cu alții. Credem că ne este bine. Și de cele mai multe ori, clacăm. Fugim de noi, cu anii, încercăm să ne liniștim conștiința și continuăm să fim roboti și în acelasi timp o societate de consum.

Productivitatea nu înseamnă doar câstiguri materiale, ci și renașterea noastră interioară. Trăim doar pentru a ne demonstra că suntem apți de muncă, utili și cineva în ierarhia socială?! Sau ne gândim măcar din când în când să trăim și pentru noi? Pentru chemarea de a fi, de a iubi, de a respira.

Uităm de bucurii simple și preferăm satisfacțiile efemere. Uităm de oamenii dragi din viața noastră, dar nu uităm de viitoarele achiziții dorite. Uităm de importanța timpului liber, dar nu uităm să stăm peste program la lucru. Uităm că fiecare zi este o nouă șansă la fericire, dar nu uităm să ne plângem că vremea este una rea. Ba plouă, ba ninge, ba e soare. Ba ne-a întârziat coletul, ba mâncarea la restaurant. Niciodată nu ne întârzie sufletul?!

Poate că bunicii noștri nu au avut posibilitățile pe care noi azi, din fericire, le avem! Dar și-au permis întotdeauna o cafea băută în tihnă, un remi cu prietenii, o mâncare gătită cu drag și o seară de povesti alături de nepoți. Aceasta este diferența. Noi astăzi ne permitem multe, dar nu ne mai permitem să trăim pentru noi. Astăzi trăim pentru sistem.

Am devenit egoiști și credem că ne facem un bine atunci când agonisim totul pentru plăcerile nostre. Eu am altă filosofie. Credința. Când dai, ție îți dai și mai fericit este a da, decât a lua. Furtunile din viață se înfruntă cu mult curaj, nu cu victimizări. Bucuriile vin cu multă profunzime, nu superficialitate.

Satisfacțiile trec. Aud în continuu cum este toxic să te atașezi de un om, dar suntem conduși înspre a ne atașa de lucruri pentru că oamenii pleacă. Dar lucrurile nu?! Avem vreo garanție că vom avea tot ce avem azi? Și dacă ar fi așa, n-avem garanția că mâine vom mai fi pe aici. Dar oamenii nu suntem tot noi?! Diferența dintre un obiect și un om este incomensurabilă. Omul, scânteie de dumnezeire, este o taină, infinit în existență și dotat cu înzestrări divine. Obiectul este finit, bucuria posesii asemenea.

Și încă ceva, special pentru cei care cred că fiecare om este fals, își urmărește interesul propriu și nu există prietenii. Dacă tu știi că ești un om de nădejde, un om bun așa cum te numești, crezi că ești singurul? Crezi asta?! Probabil ești doar ipocrit. Oamenii lumină sunt aceia care cred, visează, construiesc, rămân.

Codrina RAICA

Acuși se împlinește anul când o astfel de știre a ținut câteva zile capul de afiș al mass-mediei din țară: ceartă, scandal și bătaie pe…hârtie igienică. Era perioada când trebuia să fim ținuți în case și pe retina multora rămăsese întipărită imaginea forțelor de ordine din China care băteau în cuie ușa unei locuințe, astfel încât cei din interior să nu poată ieși. Am văzut astfel de imagini și la televizor și pe rețelele de socializare dar și live, în magazinele devastate de tot ceea ce însemna hârtie igienică.

Parcă înnebunise lumea; se certau, se îmbrânceau pe un rahat (scuzați expresia) de bax de hârtie igienică. Asta era ideea principală din mintea cumpărătorilor; ăsta era fixul lor, să nu rămână fără hârtie igienică. Nu dezinfectant, nu săpun, șampon sau pastă de dinți, nu mâncare. Nimic din toate acestea, ci doar „cur papir“ cum spune bănățeanul, făină și drojdie. În rest….după noi potopul.

Se pare însă că, în aceste vremuri tulburi, când „Guvernul meu“ se ceartă și se amenință cu boicotarea în Parlament  nereușind să dea o formă finală bugetului pe 2021, criza de hârtie igienică va reveni. Cum de ce? Pentru că vin vremuri că…oase. Salariile nu scad, dar se taie sporurile și voucherele de vacanță, pensiile nu scad pentru că au crescut anul trecut, majorările salariale vor fi dar…poate la anul, sănătatea va avea același buget dar mai mic, vor fi și investiții dar să vină banii europeni, despre alocații însă nu am auzit nimic, dar nu-i vremea trecută. Așa că….faceți fraților provizii de….hârtie igienică.

Ar mai fi de amintit un lucru: tăierea gratuităților acordate studenților. L-am auzit pe un lider de la tinerii frumoși și liberi, „studinte“ de meserie care afirma că vor veni să protesteze în București, lucru pe care personal, nu-l cred, pentru că nu mai au cu ce să vină. Păi decât să dea câteva sute de lei pe bilet și dus și întors, nu mai bine facem o chetă și punem de un chefuleț? Mai cred, de asemenea, că premierul Cîțu a gândit foarte bine chestia asta cu tăierea călătoriilor gratuite la studenți și bine le face. Păi acum vreo doi, trei ani când Dragnea le promitea călătorii gratuite și nelimitate pe CFR ce au făcut studioșii țării? S-au îmbarcat în vagoane gratuit și au venit la protest împotriva PSD-ului în capitală. Păi e frumos, măi copii, să mușcați mâna care v-a hrănit? Așa că ce s-a gândit nenea Cîțu? Ia să le tai eu călătoriile gratuite să nu care cumva să facă și cu mine ce au făcut cu Dragnea.

Una peste alta, cu sau fără hârtie igienică dosită prin cine știe ce cotlon al camerei, ne așteaptă un an dificil; foarte dificil. Cu tăieri de venituri, cu înghețări de salarii și pensii, cu șomaj și ajutoare europene care se lasă așteptate, nu de alta dar nu le-a solicitat nimeni de pe la noi. Între timp ne vaccinăm sau ne întrebăm de ce să ne vaccinăm, ne certăm pe lucruri mărunte, care nu fac decât să abată atenția poporului de la adevăratele probleme ale țării, ne complace în „las că-i bun și-așa“ și facem provizii de…hârtie igienică; nu de alta dar vremurile care vor veni sunt cu adevărat…..

Sursă foto: recorder.ro

Sursă video: Youtube

Dan AGACHE