Probabil că amatorii de vin au auzit de Syrah dar și de Shiraz … este același strugure.

Originar din Valea Rhonului unde este actorul principal în marile vinuri Chateauneuf du Pape, Crozes-Hermitage, Cotes di Rhone, Gigondas a ajuns peste mari și peste țări și a găsit o a 2-a casa (mai mare și mai frumoasă) în îndepărtată Australie

Legenda spune că strugurii au fost aduși de către greci, în jurul anului 600 ÎH din Shiraz, un renumit oraș din Iran și plantați întâi în Marsilia, făcându-și apoi drum înspre nordul Văii Rhonului.

Nu exista însă nici un document care ateste aceasta legenda.

Din Franța, strugurii au poposit, pe la 1830 in Australia unde au fost rebotezați  “Shiraz” și au ajuns sa fie port drapelul viticulturii australiene.

Dacă în Franța, Syrah-ul da vinuri cu aciditate mai ridicata, tanini puternici și o mineralitate evidenta, în Lumea Noua (Australia, SUA si Africa de Sud) explozia de fructe – mure, coacăze negre, afine, ciocolată și condimente sunt principalele caracteristici ale Shiraz-ului.

Desigur ca francezii vor spune ca Syrah-ul cultivat la ei este cel mai bun, este originalul, etc…etc.

Însă gusturile amatorilor de vin se schimbă și, din ce în ce mai mulți, preferă vinuri fructate, delicioase în detrimentul celor tanice, minerale și cu aciditate ridicată.

Datorită taninilor viguroși, Syrah-ul este un vin de gardă, care evoluează foarte frumos în sticlă, ajungând la maturitate după aproximativ 10-15 ani.

Este cel mai “întunecat” vin dintre cele roșii, aproape impenetrabil, de un rosu-violet închis, corpolent, “cărnos” și DELICIOS.

Unul dintre cele mai renumite Shiraz-uri este Penfolds Grange din Australia, care are și o poveste interesanta și care subliniază perfect frumoasa “evoluție în timp” a acestui soi.

Creat în 1951 de către un vinificator curajos a fost hulit chiar de către proprietarul viei dar și de către majoritatea criticilor care l-au degustat  tânăr. Vinificatorul însă, a continuat să-l producă în secret și la o nouă degustare după ani buni a fost, în sfârșit, întâmpinat cu laude explozive, devenind, meritat, vinul port drapel al Australiei.

Câteva dintre marile vinuri franceze care au în componenta Syrah sunt produse de  E. Guigal. Chapoutier, Chateua de Beaucastel.

În Lumea Noua, marile nume, în afară de Grange sunt Jamsheed, Nick O’Leary, Taylors, Jacobs Creek.

Desigur ca nici viticultorii din România nu s-au lăsat mai prejos și au început , cu câțiva ani urmă, să cultive Shiraz și la noi, cu rezultate îmbucurătoare: Crama Oprisor, Cramele Recas, Budureasca făcând muncă de pionierat !

Syrah-ul se bea din pahare mari, cu o capacitate de pana la 700 ml – deci aproape o sticla întreagă, pentru a permite vinului se se oxigeneze și sa devina mai catifelat.

Este un vin care e bine să fie decantat înainte a fi servit.

Nu vreau sa închei fără sa amintesc faptul că Syrah/Shiraz da vinuri rose absolut delicioase, un pahar de rose într-o seară de vara călduroasa este o încântare. Sunt, fără îndoială, cele mai gustoase vinuri rose de pe piața !

Este unul dintre vinurile care se potrivește cu o mare varietate de preparate culinare. Dacă aveți grătare, fripturi, frigărui, tocănițe picante sau chiar iuți de porc, de vita, de miel, chiar și pasare un pahar – doua de Syrah vor fi o placere deosebită… (chiar trei) 

 Cristian BOEREAN

Sigur, mai rar e un vin care are și gust de struguri … Așa că o să încep cu Cabernet Sauvignon, probabil cel mai cunoscut și răspândit soi de struguri și principalul soi din vinul de Bordeaux. Cabernet Sauvignon s-a născut la începutul secolului al 17-lea, în sud-vestul Franței, dintr-o încrucișare accidentală intre Cabernet Franc și Sauvignon Blanc.

Încetul cu încetul producătorii de vin și-au dat seama că au obținut un soi de struguri cu un potențial impresionant, rezistent la capriciile vremii, cu un nivel de tanin ridicat care permite păstrarea în baricuri (butoaie mici de 225 litri, din stejar) învechirea și înnobilarea vinului obținut.

Din Franța acest soi a început să cucerească lumea, întai Europa, apoi în Lumea Nouă : America de Nord – California, America de Sud, găsind în Chile o a 2-a casa, Africa de Sud și Australia. Vinul obținut din acești struguri e de culoare rubiniu închis, aproape opac, corpolent – chiar opulent, cu un nivel ridicat de tanin (de la tanin ți se face „gura pungă”) ceea ce permite și învechirea acestuia. Începe să-și dezvăluie calitățile indiscutabile cam după 18 luni de păstrare, așa că … puțintică răbdare
Paleta gustativă este una dintre cele mai complexe, vinul având gust de coacăze negre, ardei, cireșe amare, vanilie, tutun, ciocolată și cafea … maturarea în baricuri contribuind decisiv la această bogăție gustativă. În general, tăria alcoolica variază de la 13,5% și pana la 15% alcool la vinurile din Lumea Nouă. Cabernet Sauuvignon este un vin care se potrivește excepțional de bine la diverse mâncăruri: fripturi de porc, cotlete de porc la grătar, vânat, vita la grătar, miel la cuptor sau frigărui, brânzeturi – chiar și Gorgonzola, legume la grătar stropite cu ulei de măsline.  Mulți specialiști spun că merge chiar mai bine cu mâncare decât fără …

Ca un fapt divers, interesant, trebuie să spun că o friptură de porc în sos de ciuperci și mămăliga face un Cabernet Sauvignon să strălucească !! Paharele din care bem acest vin sunt paharele clasice tip Bordeaux, cu o capacitate de cel puțin 0,5 – 0,75 L.
Când îl servim, turnăm în pahar doar pana la 1//3 din înălțimea paharului și asta nu din zgârcenie ci pentru a lăsa mult spațiu (aer) vinului sa se desfășoare, să respire, să se elibereze din strânsoarea sticlei.  Este bine ca sticla să fie desfăcută cu cel puțin 30 minute înainte de a servi vinul.

Cristian BOEREAN

Îmi aduc aminte cu plăcere de Crăciunul copilăriei în Reșița anilor ’60. Porcul era deja tăiat, cârnații, costița și slănina afumate … șuncile mai aveau de așteptat, cuminți, la saramură.

Cred că nu era Crăciun fără zăpadă și fără orășelul copiilor cu miros de turtă dulce și mandarine.

Așteptam seara de Crăciun și masa „festivă” mai ales pentru cârnații proaspăt afumați și fierți, serviți cu hrean ținut la cuptor să se ducă din iuțeală și frecat cu mere rase și puțină smântână … restul „tradiționala” salată de boeuf, friptura, prăjiturile nu erau interesante. Noi, copiii ne ghiftuiam cu cârnați și așteptam cănița cu vin fiert  „la amețeală” până când tot alcoolul era evaporat. Pe urmă, ieșeam să ne mai dăm o tură cu sania și să ne lăudăm cu cadourile de la Moș Crăciun. Nu îmi aduc aminte, cel puțin în Reșița, să fi folosit vreodată apelativul Moș Gerilă …ce invenție neinspirată

Vremurile s-au schimbat, la fel și meniurile însă cârnații fierți cu hrean sunt, în continuare, la loc de cinste. Vinurile sunt și ele altele, vinuri „de lume”, de pe tot globul.

Pentru seara de Ajun, aș încerca un vin roșu, sec, care se potrivește foarte bine la fripturile, salatele sau murăturile obișnuite (chiar și la sarmale): un Malbec argentinian sau un Chianti din Toscana, cea mai apropiată de noi.

În Italia, ca și la noi, nu există un fel de mâncare distinct , care să fie pe toate mesele de Crăciun. Fiecare zona geografică își are specialitatea sau specialitățile sale, începând cu homar, lasagne, caracatiță și mergând până la felii de mămăligă fiartă, lăsată să se întărească și apoi tăiată felii, făcută pe grătar și servită cu felii de cod fiert.

Vinurile italiene servite de Crăciun sunt și ele în funcție de felul de mâncare, însă Barolo – vinul regilor și regele vinurilor nu poate lipsi de la o seară atât de frumoasă.

În Cipru, de Crăciun se pregătește, în mod tradițional, Afgolemono, o supă de pasăre, cu mult orez la care se adaugă ou frecat cu zeamă de lămâie (din abundență) servită cu carnea de pui pe un platou separat. Nu s-ar zice că este un fel de mâncare festiv, însă ciprioții se dau în vânt după supa asta. Apoi se trece la grătăreală, sportul preferat în Cipru unde, de Crăciun, temperaturile nu scad sub 18-20 grade Celsius.

Celor care au ocazia să viziteze insula, le recomand cu căldură să încerce un St.Panteleimn – vin alb, obținut din soiul local de struguri Xynisteri, care este un deliciu – la mine a fost dragoste la prima înghițitură!

În Anglia, la Crăciun, se servește curcan sau gâscă la cuptor, cu legume: cartofi, varză de Bruxelles urmate de budincilor lor „delicioase și cleioase”. Cât despre vinuri, englezii, trebuie să recunosc, sunt consumatori avizați de vinuri, în special Bordeaux sau Cotes du Rhone.

Cât despre Japonia, gurile slobode susțin că acolo, masa tradiționala de Crăciun se servește la KFC !! Probabil că aceleași guri slobode susțin că americanii se duc la McDonalds

Și pentru că am o sursă de primă mână, pe Dasha din Moscova, care e în vizită la noi de Crăciun și Revelion, în Rusia, seara de Ajun este pe 6 ianuarie, pe mesele festive se pun platouri mari, cu purcei de lapte, gâscă cu mere, iepuri în smântână, câte un pește mare, majoritatea servite cu o garnitură de hrișcă și legume și multe aperitive, ca salată de boeuf, icre negre sau de Manciuria, anghilă afumată și multe altele.

Ca desert se servește un cozonac care seamănă foarte bine cu panettone.

Băutura tradițională de Crăciun este un ceai negru aromatizat cu condimente. Și, desigur, nelipsita vodcă.

Vă doresc tuturor, un Crăciun fericit și binecuvântat!

Cristian BOEREAN

Dar ce sunt vinurile rose ?
Vinurile rose se obțin prin presarea strugurilor roșii. Prin presare, mustul rezultat este limpede și incolor. Contactul cu pielita, în cazul vinurilor rose este foarte scurt, de maximum 2-3 zile spre deosebire de vinurile roșii unde este, desigur, mai de durată.

Regiunea cu cele mai cunoscute și apreciate viuri rose este Provence, în sudul Franței. De secole, acolo se produc vinuri rose seci, cu arome foarte plăcute. Culoarea este un roze deschis, care seamănă foarte bine cu foile de ceapă.
Pentru provensali, vinul rose este un vin pentru toate ocaziile, potrivindu-se perfect la mâncărurile tradiționale cu puternice influențe mediteraneene. Un excelent însoțitor al preparatelor din pește și fructe de mare, al mâncărurilor din carne de pasăre, chiar și din carne de vânat.

Caracteristicile principale ale acestor vinuri sunt: prospețimea, crocantețea, o limpiditate cristalină și foarte important, sunt prin excelență seci.

Statisticele au arătat că, în Franța, vânzările de vin rose, le depășesc pe cele de vin alb. Luând ca exemplu sudul Franței, vinurile rose au început să fie produse și în Spania, Austria, România dar și în lumea nouă, mai ales în Australia, Chile și California.  Iar gustul este intens fructat, absolut delicios. Ca o caracteristică a rose-urilor spaniole și din lumea noua este culoarea, mult mai intensă și mai vie decât ale celor franceze. Rose-ul este de culoarea zmeurei iar aromele sunt mult mai intense în trend cu stilul de vinificație modern.

Primul vin rose de la noi demn de luat în seamă a fost Terra Romana, o creație a contelui Guy Tyrel de Poix, în crama sa din Dealu Mare. Un rose excepțional care mie mi-a deschis apetitul (și ochii) în urmă cu peste 15 ani. De  atunci, tot mai mulți producători români au în colecții vinuri rose din ce în ce mai bune. Cum am mai spus-o cu câteva rânduri mai sus, rose-urile sunt o bună alegere ca însoțitoare la diferite feluri de mâncare, mai ales când suntem în încurcătură și nu știm ce vin să alegem…

Începând cu brânzeturile, pește, fructe de mare, homar, paella, legume la grill, pui la grill, iepure umplut,miel cu ierburi, mezeluri fine, paste cu cremă de fenicul (o specialitate provensala) vinurile rose sunt o alegere perfectă, delicioasă, cu care nu putem da niciodată greș.

Cristian BOEREAN

Se apropie sărbătorile de iarnă și cu toții începem pregătirile …Ce punem pe masă, ce vinuri am putea servi ? Câteva idei, sugestii adunate de prin lume nu cred că strică, mai ales că oferta din magazine este consistentă.

Am să încep cu o combinație clasică franțuzească pe care am adoptat-o cu brațele deschise:

Foie Gras și șampanie !

Întâi, ce este Foie Gras ? tradus inseamna “ficat gras”. Este un produs alimentar considerat a fi de lux, o delicatesă ce vine din Franța …sau venea ! Ficat de rață sau de gâscă pregătit cu măiestrie și răbdare pentru plăceri lumești.

Puțin lux, puțin răsfăț nu strică nimănui, mai ales de sărbători, împreună cu cei dragi.

Este delicat, cremos, bogat … un răsfăț în toată regula. Nu este un produs ieftin însă plăcerea de a-l consuma …este un deliciu ….te face să uiți de bani !

Modul cel mai simplu de servire este ca aperitiv, pe felii de pâine prăjită, cu feliuțe de pere coapte și boabe de piper roșu. O altă sugestie – preferata mea – este a se servi pe felii de pâine albă, prăjită cu o linguriță de gem de afine, coacăze, sau fructe de soc peste. În nici un caz gem din citrice (portocale, etc).

Feliile de foie gras trebuiesc să fie groase cam de 1 cm, altfele se sfarmă. Apoi se taie cu un cuțit foarte ascuțit, cu lama încălzită sub jet de apă caldă, altfel ficatul se lipește de lamă.

Ce vin servim la foie gras ?

Fiind un aperitiv, combinația clasică, de lux, pentru “Snob-ilime” este cu șampanie. O șampanie în demisec este cea mai potrivită. Ușoara dulceață pune excelent în evidență bogăția gustativă și corpul cremos, “untos” al ficatului.

O altă combinație clasică este cu un vin de Sauternes, un vin licoros, dulce deși am putea crede că un vin dulce este un vin de desert și nu pentru a fi servit ca aperitiv … dar merge incredibil de bine. Dintre vinurile românești, o Tămâioasă Românească se potrivește perfect (dar nu provenită de la podgoriile “istorice” care nu și-au schimbat metodele de vinificatie și echipamentele de pe vremea lui Ștefan cel Mare …)

O altă combinație pe care o recomand, chiar ceva mai ieftină decât șampania este Cava spaniolă sau Prosecco italian.

Cava este produsă în regiunea din jurul Barcelonei și metoda este similară producerii șampaniei (fermentație în sticlă) de aici și prețul puțin mai ridicat însă nici pe departe la fel de piperat ca al șampaniei, iar Prosecco este produs în nord-estul Italiei , fermentația se face în tancuri din inox iar prețul este mai acceptabil (de regulă …dar există și excepții J )

Vă rog să încercați, merită, sincer !

 Cristian BOEREAN

Iubitor de vinuri fine și mâncăruri rafinate, realizator al unei emisiuni culinare la Televizunea Terra Sat, invitat în juriu la concursul de vinuri „Selezione Nazionale Vini da Pesce“ Ancona, Italia, oaspete al Isabellei Legeron în documentarul ‘Journey into Wine “ de pe Travel Channel, reșițeanul Cristian Boerean (foto) ne va prezenta la fiecare sfârșit de săptămână vinuri, mâncăruri, mirodenii și meștesugul asocierii acestora pentru delicii gastronomice de neuitat.

În ultimii 15-20 de ani, după investiții importante atât românești cât și străine, vinurile din soiuri de struguri autohtoni au crescut în calitate ajungând, de multe ori, să fie premiate la diferite concursuri internaționale. Datorită tehnologiilor moderne și talentului noii generații de vinificatori români și străini (sunt câțiva vinificatori străini de top care lucrează și în țara noastră) calitatea vinurilor a fost ridicată iar gustul consumatorului dirijat, încetul cu încetul de la vinurile dulci și demi-dulci înspre cele demi-seci și seci, cu ținta finală, vinuri seci.

Crâmpoșia, Fetească Alba, Fetească Regală și nu în ultimul rând Tămâioasă Românească – toate vinurile albe, au ajuns să fie apreciate în ciuda faptului că soiurile au fost aproape necunoscute.

Crâmpoșia, care dă vinuri proaspete, “crocante”, pline de viață, cu aromă plăcută de fructe albe este excelent și sub formă de vin spumant. Crâmpoșia a fost scoasă din anonimat la Crama Ştirbey unde Oliver Bauer face minuni cu soiurile românești….

Fetească Albă, considerat cândva ca un soi mediocru (eu încă îl consider) și surioara mai mică a Feteascăi Negre, a reușit performanța să devină un fanion al vinurilor românești, tot datorită vinificatorilor din generația tânără, ajutați desigur și de tehnologiile moderne de vinificație.

Fetească Regală, obținută din încrucișarea între Fetească Albă și Grasă de Cotnari, va trebui încă să se manifeste ca un soi demn de a fi luat în seamă.

Tămăioasă Românească un soi de struguri care dădea prin excelența vinuri dulci, a fost vinificat în sec tot de către Oliver Bauer, la Crama Stirbey, cu rezultate senzaționale. Tămăioasă Românească Vin Sec. Un vin cu un contrast incredibil între “nas” adică miros intens, dulce, floral și condimentat care te duce imediat cu gândul la un vin dulce … și gustul sec, proaspăt, exotic. Un vin remarcabil.

Despre Busuioacă de Bohotin mă abțin de la comentarii, este un soi cultivat pe o suprafață de maxim 100 ha, cu recolte mici, care nu justifică inflația de vin de acest soi de pe piață.

Fetască Neagră – bijuteria vinurilor românești pe care eu îl asemuiesc cu Nero d’Avola din Sicilia însă fără acea mineralitate vulcanică conferită de Etna … Este un vin de culoare rubiniu închis un vin multivalent care permite vinificatorului să se exprime în funcție de propria personalitate. Am băut Fetească Neagră cu arome de ierburi proaspăt cosite, de brusture și cireșe negre, prune uscate și pâine acuma scoasă din cuptor dar și baricata (maturată în baricuri – butoaie de stejar de 230 litri) peste măsură aromele de lemn, vanilia acoperind aromele strugurelui. Păcat.

Demne de menționat sunt Fetească Neagră Caloian de la Crama Oprișor unde se simte mâna și talentul Veronicăi Gheorghiu. Raportul preț/calitate este admirabil. Purpura Valahică Fetească Neagră de la Davino, al lui Bogdan Costachescu, cel mai talentat vinifator român, este cel mai reușit.

O mențiune specială pentru Selene de la Recaș unde lemnul acoperă mare parte din personalitatea strugurelui. Din păcate, ultimele au două prețuri prohibitive pentru consumatorul normal.

Băbească Neagră este un alt soi vechi românesc care încă își așteaptă recunoașterea. Seamănă cu Feteaescă Neagra însa este mult mai lejer și de culoare rubiniu deschis.

Două soiuri aproape uitate până recent: Negru de Drăgășani și Novac au fost relansate tot de către neamțul Oliver Bauer la Crama Ştirbey cu mare succes.

Desigur, fiind vinuri din soiuri autohtone, acestea se asociază cu feluri de mâncare românești. Feteasca Albă poate fi degustată lângă un tort de mămăligă cu brânză de capră și unt iar vinurile roșii alături de sărmăluțe, fripturi, mezeluri și afumături.

Cristian BOEREAN