Vasile Ivan Recita pe versuri proprii poezia „Satul în care m-am născut”

Reper 24

Vasile Ivan recită pe versuri proprii poezia „Oare o fi mândro păcat…”

Reper 24

Reper 24

Vasile Ivan recită în grai bănățean pe versuri proprii

“Dintr-un sat cu nume Doclin”  Poezie în grai recitată de Vasile Ivan

Graiu’ dulşe din Banat / Numa-n versuri presărat

      Dragi prieteni, trăim în spaţiul Banatului de Munte, o zonă de un pitoresc mirobolant, cu o bogată zestre culturală, în care folclorul, tradiţiile, obiceiurile, meşteşugurile oamenilor de aici trezesc emoţia chiar şi în sufletul celui ce pentru întâia oară i-a contact cu acestea. Dar mai cu seamă, aş spune că pe cei născuţi şi crescuţi aici îi leagă o puternică legătură prin comunicarea pe care o au datorită graiului bănăţean.

   Spre deosebire de toate celelalte graiuri românești, graiul bănățean are o bogată literatură. Predomină covârşitor poezia în defavoarea prozei, subiectele rurale față de cele urbane, și subiectele comice față de cele serioase, ca în literatura dialectală italiană. Literatura în grai s-a născut datorită faptului că țăranii bănățeni (paori) s-au alfabetizat mult mai devreme și alfabetizarea a fost mult mai răspîndită decît în alte zone rurale ale țării (după cum confirmă Enciclopedia interbelică a României) precum și datorită absenței unui centru urban românesc în Banat în sec. XIX, centru care să dea naștere unei literaturi culte, urbane.

Spre bucuria noastră, a bănăţeanilor, putem vorbi de existenţa literaturii în grai bănăţean. În acest sens s-au născut numeroase asociaţii în grai (Asociaţia Scriitorilor în Grai), publicaţii de specialitate, precum “Tăt Banatu-I fruncea” sau “Vasiova”, portaluri electronice, între care de astăzi ne numărăm, graţie acestei rubrici permanente. Ştim că există şi câteva cenacluri între care amintim “Gura satului” din Timişoara, “La givan”, din Lugoj, “La poşmândre”, în Caransebeş şi bineînţeles un festival anual, devenit tradiţional în istoria recentă: “Tata Oancea” de la Bocşa.

Desigur ne amintim cu bucurie că până nu de mult a existat şi o emisiune în grai bănăţean la Radio Reşiţa care a beneficiat de un spaţiu generos, aşa cum îi stătea bine unei emisiuni de o asemenea factură. Realizată de omul de radio Florin Humiţă, emisiunea transmitea bucuria şi dulceaţa graiului nostru dulce bănăţean, reprezentând o legătură firească şi permanentă cu autorii de poezie în grai din Banat. Cum în toate lucrurile bune care se întâmplă trebuie ca cineva să-şi bage coada şi emisiunea cu pricina a fost scoasă din grila de radioprograme, aceasta fiind una din principalele teme cu care s-a înscăunat actualul manager de la postul amintit, Laura Sgaverdea. Liga Bănăţeană a luptat să readucă emisiunea în standardele obişnuite, însă tot ceea ce au primit ascultătorii bănăţeani reprezintă azi doar o frântură de vers, duminica la ora prânzului. Ceea ce încearcă reper24.ro reprezintă, într-o primă fază, păstrarea acestei emoţii pe care poezia în grai bănăţean o oferă bănăţenilor. Ne dorim şi sperăm ca graiul bănăţean să reziste atacurilor modernităţii, chiar dacă va avea parte şi de inevitabile transformări.

  De aceea, inaugurăm această rubrică ,,Grai Bănăţean”, cu scopul declarat al promovării şi păstrării nealterate pe mai departe a dulşelui nostru grai din moşi, strămoşi, vorbit în Banat.

    Sunt invitaţi să ne contacteze, să posteze şi să înregistreze la această rubrică toţi creatorii în grai bănăţean, toţi recitatorii în grai şi iubitorii acestui gen literar românesc.

un iubitor de folclor şi grai bănăţean, Sergiu TABAN.

 Ăl mai tare om din lume scrisă de remarcabilul creator în grai, lugojeanul Victor Vlad Delamarina, rămâne în accepţiunea majorităţii bănăţeanilor, un adevărat reper al poeziei bănăţene:

Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs şi ropot…
Şie să fie ? Şie să fie?
Iacă-n tîrg, “minajărie”!
O “comegie” d-a cu fiară
Şi-mprejur lumie şî ţară.

În căletcă, o măimucă
Baş ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, şoadă,
Şă ţînea numa’ în coadă
Ş-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ş găsau o clipă locu.

Lupi, urşi, mîtă, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chiţorani, arişi şi vulturi,
Dă prîn lume, dîn ţînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!

Mulce-am văz’t, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori şî şine.
D’apăi l-am văzut anume
P-“ăl măi tare om dîn lume”,
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii!

Cui l-o doborî-n tărînă
Işia că-i plăceşce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă nişi o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamtu,
Care-n ghinţ îţ rupe lantu?

Să loviau fişiorii-n coace:
“Şiine-i? Unge-i? Care poace?”
Cînd d-odată, – iacă-amaru!
Sandu Blegia, – tăbăcaru,
Să sufulcă şî tuşeşce,
Lfngă “comegianţ” să-opreşce.

Să rîgea neamţu dă Sandu,!
Dară Sandu, fişiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară
Şî nu să lăsă cu “doară”!
Strînjie-l! Suşie-l! Zî-i pă nume!
Ălui mai tare dîn lume!

Gîfăia neamtu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-ţupa, ţupa-hopa!
Ş-o găsît nemţoniu popa!
“Ţîne-l! lasă-l! Ia-l dă mînă!
Zdup cu neamţu în ţărînă!

“Bravo ! – Sandu să trăiască !”
Dar cînd fu să îi plăcească,
Işie neamţu : “Abăr, frace…
Nu să pringe că-i pă space!”
Vrea : că-i pungă şi că-i ceacă.
Suta zuitată s-o-facă!

“Nu ce joşi cu mine, dragă!
“Asta, viedz, în cap ţ-o bagă!
“N-ascult vorbe io şî glume,
“Cind mi-s io mai tare-n lume!
“Ş-adă suta !” Işie Blegia, ‘
“Că dă nu – ‘ţ fac prau comegia!!!”